Dacă cineva și-a imaginat că noi am făcut aceasă piesă cu intenția: vai, o să rupem, nimeni nu a mai făcut așa ceva până acum, vă voi dezamăgi. Și poate v-aș convinge să nu criticați lipsa de inedit și original în această lucrare, așa cum am mai văzut că unii au început să facă. Un detaliu însă nu e de ignorat. Este de fapt cel mai important lucru și asta se vede cu ochiul neînarmat. Noi am fost tîmpit de sinceri când am înregistrat piesa, banal de îndrăgostiți de ea. Fiecare de propria sa experiență emoțională, pe care o re-trăia în studiou, în timp ce zumzăia în fața microfonului. Și dacă Sârghi și Andrei au și voce și auz, apoi eu, chiar dacă nu stau strălucit la cele dintâi, pot fi foarte talentată la a vă amăgi cu sinceritatea mea, așa încît să nu observați carențele mele sonore, ci să vă lăsați purtați de val în căutarea propriului răspuns la întrebarea: dar, până la urmă, ce este dragostea?
După mine, e o stare de bine care se manifestă prin detalii mici, mici, fine și foarte, foarte prețioase. Gesturile mari, exact ca și rugul – fac mult fum, dar și multă cenușă lasă.
Și apropos, piesa li se dedică nu doar celor care au parte de iubirea unui alt om , dar și celor care știu exact ce vor de la o iubire și răbdător sau nerăbdător încă o mai așteaptă.
Browsing Tag