Acum un weekend am avut o escapadă la Odesa. Nu am prea multe de povestit. E anume acel caz de escapadă scurtă, minunată, pentru care numai epitete banale îmi vin în cap. Frumos e oraşul, chiar şi fără frunze şi gazoane verzi. Odesiţii s-au priceput la a-şi păstra şi proteja centrul istoric,arhitectura de altă dată, care pe orice vreme arată splendid. De ce pe unii îi duce capul să păstreze ceea ce la noi se distruge cu atâta uşurinţă? De ce trebuie să traversez hotare, să stau în cozi la vamă şi să miros aerul împuţit de canalizare la punctul de trecere dintre Transnistria şi Ucraina, în timp ce eu plătesc impozite nebune (nu exagerez)ca cineva să aibă grijă de toate astea la mine acasă, la Chişinău.
La ei, chiar şi atunci când începe restaurarea unui edificiu vechi, oamenii se gândesc cum să nu deranjeze ochiul cetăţeanului cu vreun gard, butcă sau altă mizerie. De aceea se întinde peste clădirea în reconstrucţie o pânză specială.
Iar atunci când se pune la cale construcţia unui nou bloc de locuit, vă închipuiţi, oamenii ştiu ce e aia stil arhitectural al oraşului şi nimeni nu se pune cu tradiţiile. De aceea casele lor noi şi monumentele istorice arată de parcă ar fi făcute de o mamă.
Pe mine mă doare şi mă disperă indiferenţă, meschinătatea şi ţărănismul moldovenilor. Aş vrea să vină o ciumă în capul nostru şi să mistuie toate aceste calităţi atât de înrădăcinate. Trăim doar cu ziua de azi. Azi să furăm, azi să amăgim, azi să distrugem , iar mâine fie ce-o fi. Şi mă nenoroceşte lipsa unui om, acolo la Primărie, care să oprească odată şi pentru totdeauna amputarea obraznică şi necruţătoare a personalităţii pe care şi Chişinăul a avut-o cândva.
În loc să-i chemăm noi pe alţii să vină şi să cheltuie banii în Moldova, ne ducem noi la străini şi îi ajutăm să-şi restabilească istoria pe banii noştri de turişti. De mare nici nu mai zic.
Dacă v-am molipsit cu Odesa, vă fac doar 2 recomandări.Localul Salieri, cu cheescake sau chiar tortul Salieri, care este grozav cu un vin chilian, într-un loc în curtea din spate, cu ieşire spre un scuar liniştit şi frumos. Salieri se află pe Ланжероновская 14 , lângă hotel Mozart.
Iar dacă vreţi o atmosferă ruptă din filmele sovietice, gândită până la cel mai mic detaliu, mergeţi pe Французкий блв, la restaurantul Дача. La ei, lingurele şi furculiţele au suflet şi când le bate vântul acestea se transformă în mărţişoare. Câtă minte trebuie să ai ca să transformi linguri şi furculiţe într-un element de decor cu atâta personalitate? Multă.
Настойка “Дачная ” din răchiţele e un must have. Borşul roşu cu balabuşte – la fel.
Acum înţelegeţi de ce epitetele mele nu-şi au locul aici?
Asta e doar Odesa. Scuzaţi, tocmai Odesa.
Nici măcar o capitală.