Dacă cineva și-a imaginat că noi am făcut aceasă piesă cu intenția: vai, o să rupem, nimeni nu a mai făcut așa ceva până acum, vă voi dezamăgi. Și poate v-aș convinge să nu criticați lipsa de inedit și original în această lucrare, așa cum am mai văzut că unii au început să facă. Un detaliu însă nu e de ignorat. Este de fapt cel mai important lucru și asta se vede cu ochiul neînarmat. Noi am fost tîmpit de sinceri când am înregistrat piesa, banal de îndrăgostiți de ea. Fiecare de propria sa experiență emoțională, pe care o re-trăia în studiou, în timp ce zumzăia în fața microfonului. Și dacă Sârghi și Andrei au și voce și auz, apoi eu, chiar dacă nu stau strălucit la cele dintâi, pot fi foarte talentată la a vă amăgi cu sinceritatea mea, așa încît să nu observați carențele mele sonore, ci să vă lăsați purtați de val în căutarea propriului răspuns la întrebarea: dar, până la urmă, ce este dragostea?
După mine, e o stare de bine care se manifestă prin detalii mici, mici, fine și foarte, foarte prețioase. Gesturile mari, exact ca și rugul – fac mult fum, dar și multă cenușă lasă.
Și apropos, piesa li se dedică nu doar celor care au parte de iubirea unui alt om , dar și celor care știu exact ce vor de la o iubire și răbdător sau nerăbdător încă o mai așteaptă.
Browsing Tag
sergiu cibotaru
Nu aș fi crezut vreo dată că ma va inspira Independența să scriu ceva. Vă avertizez, însă, inspirația mea nu e una născută din fericire și petale de trandafiri. Mai cu seamă din deznădejde, dezamăgire și gust de pelin.
Deșteptarea de azi a fost un continuu șoc. Întîi de toate despre oamenii cu care lucrez în echipă. Pentru mine voi sunteți cea mai frumoasă independență. Mi-ar plăcea să vă clonez. Vreau ca măcar jumătate din populația țării să muncească ca voi – neostenit, să gândească atât de liber și ușor, să-și poată strînge în pumn ultimele puteri rămase după o noapte de muncă, pentru a mai trage dimineața și o horă în văzul trecătorilor. Și toate astea de dragul Deșteptării la Jurnal TV. Oare sănătatea voastră și soții sau singurătatea care vă așteaptă acasă pot fi puse pe un cântar cu audiențele și dorința noastră puerila de a nu accepta rutina, de a ne impresiona spectatorii? Cred că acești telespectatori s-ar fi amuzat să vadă râsul isteric care se auzea azi în redacația noastră, cînd ne-am întîlnit la 5 dimineața cu unii care nici nu au plecat acasă.
Și? Ca răsplată?
Sergiu Beznițchi ai legătura: Bună dimineața cum vă simțiți azi?
O tanti îți ascunde privirea de animal bătut: Nu….
Sergiu Beznițchi: Bună dimineața cum vă simțiți azi?
Un nene: Eeeeeh…dațî-mi pace…..
Sergiu Beznițchi: Bună dimineața cum vă simțiți azi?
Un alt nene: Ya ne panimaiu….
Sergiu Beznițchi: Bună dimineața cum vă simțiți azi?
O băbuță chitită: Ya ne gavariu po rumynski…..
Sergiu Beznițchi: Bună dimineața Știți ce zi e azi?
O femeie, a cărei înfățișare ne dă o rază de speranță: Da! (Yes!strig din regie, măcar una) Azi e ziua corespondenței! (Incredibil, nu mai strig ci îmi șoptesc, din acceeași regie).
Cum, ch….ma….mă întreb eu? Cum e posibil Moldova ca totul să fie atât de nedrept. Eu muncec ca un cal, colegii mei se străduie în fiecare zi să te impresioneze, să crească, să fie deosebiți pentru tine. Beznițchi cînd vine acasă,își găsește nevasta dormind, pentru că are de povestit de ziua ta, despre cei mai importanți oameni din Moldova, Mariana Postovanu le vrăjește pe creatoarele Valentina Vidrașcu și Maria Cristea ca să fac rost de 13 bluze populare, Alina se ține de dinte și burtă, Andrei face haz de necaz și nimeni nu mai poate ghici cît de mare-i dezamăgirea văzându-l pe Sergu cum îți pescuiește buimacele personajele în stradă.De ziua ta, Moldova, îți facem paradă de port popular, îți aducem deputați din primul parlament, ți-i aducem pe Vali Boghean și Cristi Aldea Teodorovici, echipa Deșteptării îți încinge o horă de toată frumusețea, vine Sergiu Cibotaru, cel mai de suflet artist-neartist să-ți cânte refrene de dor. Dar tu, țară de oameni cu sufletul și mentalitate hadicapată? Oameni care ori nu pot să zică măcar “Bună dimineața” în l.romănă, care nu-și cunosc elementarele sărbători și nici nu pot să se distreze, lejer, inspirat, cu zâmbetul pe buze, care atunci cînd văd o cameră video, fug de ea ca de ciumă, de parcă toți moldovenii într-o viața anterioară au avut același destin: au fost violați cu o cameră video, iar memoria lor selectivă nu le permite să accepte civilizat și elegant o întrebare la care să răspundă inteligent și fără fîsticeală.
Pe scurt. Eu pe tine te iubesc, da tu dormi, Moldova.
Inițial, cînd am venit la Jurnal nu eram foarte încîntată de această denumire de show matinal. Acum însă mi se pare cea mai potrivită.DEȘTEPTAREA! Moldova, tu crezi că în tine se poate crede la nesfărșit?