Doar o oră, atât am avut azi la dispoziție ca să particip la ceea ce autoritățile locale consideră un experiment, iar pentru mine este una dintre cele mai așteptate schimbări în Chișinău. Am ieșit la plimbare.M-am apropiat de un polițist. L-am întrebat cum i se pare idea. Mi-a zis că e o idee proastă, iar Chișinăul nu e prevăzut pentru a avea străzi pietonale. În clipa aceea cel mai mult mi-a părut rău că nu mi-a spus asta la o cameră video. Dacă poliția nu e solidară cu autoritățile în asemenea inițiative, cum pot reuși aceste experimente? Când oamenii sunt în dezacord cu ceva, ei nici nu vor face nimic ca acest ceva să funcționeze. Chiar dacă au primit un ordin pe care trebuie să-l execute.
Polițistul mi-a spus că în timp ce unii se plimbă pe jos, pe Pușkin și Armenească sunt ambuteiaje mari. I-am răspuns că totul e doar o chestiune de timp și obișnuință. Nu noi inventăm roata. Oamenii ar putea să lase, măcar în weekend, mașinile mai departe de centru. Străzi pietonale sunt în toate orașele civilizate. S-a uitat la mine, zâmbind ironic, și mi-a zis: păi asta e în orașele civilizate. I-am spus că și orașul nostru ar putea fi sau cel puțin ar putea începe cu ceva. Mi-a luat câteva minute să stau de vorbă cu el ca să-l conving să creadă în acestă idee. Dar am rușit parcă. Nu eu trebuia să-l conving , ci șefii lui și autoritățile care au venit cu ideea. Din spusele polițistului reiese că Primăria nici măcar nu a coordonat acest plan cu Poliția Rutieră. Omul a venit azi la muncă la 15.00 și abia atunci a fost anunțat că trebuie să meargă în centru. Colegii lui, la fel, au fost anunțați.
Cum stăteam așa de vorbă cu polițistul s-a apropiat o bunică cu nepotul său și a întrebat nedumerită ce se întâmplă, de ce nu vine troleibuzul. Când a aflat că e vorba de un experiment s-a revoltat, spunând că în nu știu care gazetă Panorama despre asta nu s-a scris nimic, ori ea cumpără Panorama tocmai ca să afle despre toate noutățile. A mai întrebat de la ce oră și până la ce oră va dura experimentul și chiar dacă noutatea a luat-o prin suprindere, n-am văzut vreo notă de răutate visavis de experimentul propriu zis. Deci ideea nu i s-a părut la fel de proastă locuitorului chișinăuian, cum i se părut polițistului, ambii fiind luați prin surprindere. Numai că unul din ei nu avea doar rolul de a redirecționa transportul, ci și de a crede în reușita ideii pentru a o promova printre cetățeni. E un experiment totuși.
