ungaria

Multe zboruri în ultimele 2 săptămâni. Cu ocazia numeroaselor decolări și aterizări, mi-am amintit de multe ori  de vorba lui Johnny Depp în unul din interviurile sale, unde spunea că atunci când urcă în avion toți brusc devin religioși.

 

În sfîrșit, după o sumedenie de povești spuse de alții despre Berlin, am reușit și eu să încep să-l citesc.Și pentru asta am un mare mulțumesc pt cei grație cărora această călătorie a avut loc. Nu știu daca aș mai fi apucat vreo dată intenționat să fac o vizită în capitala Germaniei. Din păcate am fost în Berlin doar o jumătate de weekend. Dar am încercat să captez pe telefon fiecare colț drăguț.

Am încercat bucătăria nemțească și bine că nu am stat mult timp, pt că sigur aș mai fi adus acasă acasă cîteva kilograme în plus. Ciolan cît un cap, crenvuști bavarezi cu muștar și varza murată. Casa celor 100 de beri a fost extrem de primitoare și asta nu din cauza berii pe care oricum numai făra alcool am gustat-o.

 

În schimb, m-am plimbat pâna la Branderburger Tor și am inhalat aroma teilor care se aranjau din belșug pe alei. Am încercat să pătrund în spiritul acestui oraș, în care am prins și soare și ploaie torențială.

Poate n-ar fi rău să revin măcar încă o dată ca să-i mai dau o șansă Berlinului. M-au fascinat zborurile de imaginație arhitecturală a nemților. Nemții sunt maladeți, curajoș, calculați și talentați, calități care se regăsesc chiar și în arhitectura lor urbană modernă.

În această săptămână am prins și o bucată de Budapesta. Capitala papricăi. Aici sunt pt a doua oară.

Priveliștea din camera hotelului în care am stat nu poate lăsa un aparat de fotografiat să dormiteze. Și cCred că ar fi fost mai simplu să vegetez în hotel, în puținul timp liber pe care l-am avut, dar am hotărât să mă țin de vechiul meu secret-obicei. Dacă vrei să descoperi și să te împrietenești georgrafic cu un oraș, într-un timp cât mai scurt, cea mai rapidă și ieftină metodă este să urci pt 20 de euro într-un autobus de excursii hop on hop off cu 2 etaje, să iei o hartă și să asculți în câști, în bătaia vântului care îți zburlește părul, povești pentru turiști. De obicei, biletele sunt valabile 48 de ore și asta înseamnă că și mâine poți veni pe același itinerar sau pe unul nou, iar cel mai comod este faptul că poți oricând coborî și reveni pe bus. Adică poți vizita muzee, merge la cumpături sau face o plimbare pe jos, ca după aceea, în loc să dai banii pe taxi, să poți urca în următorul autobus de pe aceeași rută și să continui excursia. Autobuzele de excursie sunt dotate cu wi-fi ceea ce nu poate să nu bucure broaștele călătoare dornice de socializare virtuală. Daca toarnă o ploaie – primești un trench impermiabil, iar dacă ești foarte pofticios de excursii, după călătoria cu autobusul poți beneficia și de o plimbare gratuită cu barca pe Dunăre. Budapesta și de data aceasta mi s-a părut o Frumoasă Adormită. Dar ăsta poate fi considerat și un compliment. Depinde ce cauți.

Dacă vrei plimbări romantice în doi pe malul Dunării – e super. Vrei o cină bună de tot, din orice bucătărie a lumii – și asta se găsește ușor. Budapesta e un oraș pt trai, nu pt distracții, așa mi-a spus cineva. Distracția mea a fost să imortalizez arhitectură neogotică prezentă din belșug în Budapesta, să mă minunez de talentul ungurilor de a reconstrui și restaura monumente istorice, distruse de cîteva ori, ba de un război, ba de altul. M-am topit în fața jocului de lumini și a unor clădiri de care nu mă pot sătura și pe care aș putea doar să le visez în Chișinăul nostru.

La shopping nu am fost, că Zarele și H&Murile sunt aproximativ la fel peste tot. Dar am descoperit absolut întîmplător un ghid micuț cu harta către localurile și boutique-le din Budapesta, create după un concept inovativ de shopping unde fie o cafenea găzduiește un boutique, fie invers.

Creațiile designerilor vestimentari maghiari se combină pe aceleași polițe cu obiecte de decor, create de designeri de interioare. Spre exemplu Hybridart – un mix de cafenea, unde poți prinde un latte, și un shop în care s-au adunat creații vestimentare locale, apropo destul de inspirate și trăsnite.

O duzină de zboruri în ultima vreme. Multe ore de gînduri lente. Zone de turbulență în care avioanele se umpleau de rugăciuni. Mâncare proastă în avioane.Nemții – lideri la servicii prestate în aer. Moldovenii și ei foarte bunicei.Lume de toate culorile. Duty free-uri parfumate. Bagaje înghesuite. Răni străine, răni personale – linse. IERTAREA e un lucru mare. Și de cele mai multe ori se ascunde sub o plită de beton pe care scrie mâșcat sau IMPOSIBIL sau NICIODATĂ.

Cu timpul totul e posibil. Chiar și imposibilul. Mie mi se întîmplă demult. Și acum.

Acum retrăiesc sentimentul căuia îi duc dorul tot anul. Sunt alături de fratele meu și familia lui. Ultima dată avea 37. Acum merge pe al 40. Ultima dată era doar cetățean al Moldovei. Acum e și al Canadei. Tot cea vreau e o familie reîntregită, măcar în vacanță.