“fratii” nostri

Azi in patiserie. In una dintre acelea unde, clienti sunt tot timpul si cu toate acestea, service-ul este destul de bun.Au intrat trei oameni: Unul dintre ei incepe foarte zgomotos sa examineze vitrina si sa exclame intr-o romana frumoasa si cu voce tare: Moldova tara rapanoasa, cu oameni lenosi si puturosi! Asta a fost reactia musafirului nostru din Romania la rugamintea chelnerului de a se aseza la masa si de a plasa comanda nu  de la vitrina, ci de la masa. Clientul incepe  sa se sparga in figuri de conquestador in fata unor oameni cu petec in loc de chiloti si ii cere chelnerului cartea de reclamatii, intrebindu-l numele si promitindu-i ca maine va zbura de la servici. Toate astea se intimpla la volum suficient de mare ca cei prezenti in patiserie sa auda triumfatorul monolog. Pe mine ma infoaie o furie si o dilema: sa-i spun vreo doua sau sa-i dau vreo palma?… El continua zgomotos sa vorbesca despre imputita tara in care a ajuns si imputitii oameni, plebei, care nu vor sa-l deserveasca cum isi doreste el, aristocratul. Apoi a urcat cu prietenii sai(apropos moldoveni, foarte amuzati de cele intimplate) la et.2 si peste 5 minute revine. Se pare ca furia-i si pofta de singe nu i-au fost satisfacute, acesta napustindu-se iarasi cu tirade verbale asupra chelnerului si cerind un pix si-o foaie ca sa-si noteze denumirea quiche-ul cu pastrama pe care si-l doreste, ca de la etaj nu-si putea aminti, iar poza din meniu nu e suficient de calitativa.Vazind ca nimeni nu-i da riposta, ca de, asa am fost noi moldovenii tot timpul, mai cu capul plecat, acesta continua sa se rasteasca la chelner cerindu-i insistent cartea de reclamatii si numele sefului. In acest moment, una dintre fetele mele ma intreaba: Mama, cine-i nenea asta? Bravo, iubita, ce bine ca ma-i intrebat. Ii zic cu voce mai tare, ca sa ma auda orangutanul: E un nene needucat. De ce? ma intreba ea. Pentru ca vorbeste si se poarta urit cu oamenii. Subiectul cu pricina m-a auzit. Mi-a zis: “scuze” si a continuat sa urle la chelner….mai bine eram un barbat in clipa aia…sigur i-as fi dat una drept intre ochii lui de musafir din Romania. In ultima vreme vin multi frati cu afaceri in tara noastra. Unii dintre ei vin sa ne transmita experienta si notiunea de profesionalism. Si o fac fara sa puna accente batjocoritoare pe provenienta sau nationalitate. La multi insa, remarc o atitudine care ma doare: tara de prosti, lenosi si puturosi. Da, nu e padure fara uscaciuni. Dar oare ce natiune nu are scheletele sale in dulap? Asta insa nu-mi permite sa ma duc in musafirie si sa scuip in farfuria gazdei.

Comentarii