January 2010

Am avut prima sansa reala sa muscam o gura de show-business(show=business), dar n-a fost sa fie. Eh, lasa.

Am trait pina acum atitia ani  dezvirtind becul prin rotirea mesei cu citva haiduci bravi, urcati pe ea. Vom mai trai in aceasta  distractie porno, numita viata in patria mama, inca 1 an. Ori mai mult

….si ne-am c..at pe visul uni om. Ce e visul unui om, pe linga visul unei natiuni? Dare to dream….macar de la o luni….

“Procust,este un personaj din mitologia greacă. Acesta ademenea călătorii şi le oferea ospitalitatea casei sale. Odată ajunşi în casă, Procust îi obliga să se culce pe un pat de aramă. Atunci când călătorul era mai scurt decât patul, Procust îi intindea corpul, trăgându-l de mâini şi de picioare, până ce-l lungea pe potriva patului. Dacă oaspetele era mai lung decât patul, Procust îi tăia capul ori picioarele. Evident, în orice situaţie deznodământul era moartea călătorului ghinionist. Metaforic, „patul lui Procust” a devenit simbolul practicilor abuzive de încadrare a oamenilor, a gândirii şi simţămintelor lor, în anumite tipare prestabilite.” – wikipedia

Cititi de citeva ori, ca nu strica. Si dupa aceea, incercati sa raspundeti la intrebarea cu cine va identificati: Procus sau omul de pe patul de arama.  E clar de ce in Moldova, in 2010, nu exista in materie de umor si comedie locala decit Gheorghe Urschi? Si apropos, daca cineva mai crede ca sunt atit de ahtiata dupa recunoasterea publicului si fanilor, sa inghita in sec. Dupa istoria cu Turcu, am inteles inca o data ca sunt prea multi ani de asteptat pina cind oamenii vor invata in Moldova sa gindeasca liber si sa nu le fie frica,in pofida tuturor, sa-si exprime optiunile. Asa cum intotdeauna am sustinut ca nu exista nimic mai benefic pentru o femeie sanatoasa si pentru bebelus, decit nasterea acasa, asa cum am sustinut ca avem medici buni, dar avem un sistem medical si institutii medicale de risul lumii, asa cum am avut curajul sa gindesc liber in privinta minoritatilor sexuale, asa continui sa cred ca badaranismul nu poate fi tolerat, chiar daca vine din partea unui vecin foarte drag. Iar reactia unora la fiecare post legat de candidatul nostru multpreaminunat de la Ungheni, ma face de fiecare data mai puternica si mai sigura pe felul in care gindesc si vad lucrurile. Cindva oamenii erau arsi pe rug, pentru ca indrazneau sa creada altfel decit toti ceilati. E trist…si uimitor. Dar, nu pot nega ca imi dati adrenalina…..

Azi e ziua cind cineva are grija sa ne aminteasca despre frumosul cuvint pe care ne invata parintii sa-l rostim de la prima bomboana pe care o primim: Multumesc. Dupa prima bomboana, vine prima mina de ajutor, prima educatoare, prima profesoara, prima iubire, apoi a doua. Desi se cuvine sa spunem “te iubesc” ori de cite ori avem chef si “multumesc” ori de cite ori este necesar, chiar si mai des, sa nu credeti ca veti gresi facind asta azi. Unii oameni cu siguranta vor ramine surprinsi. Imagineza-ti doar, iesi din casa, formezi un numar demult invechit in telefonul tau si spui: stii, demult nu ne-am mai vorbit, dar azi….tra-la-la-la-la-la-la.

Azi in patiserie. In una dintre acelea unde, clienti sunt tot timpul si cu toate acestea, service-ul este destul de bun.Au intrat trei oameni: Unul dintre ei incepe foarte zgomotos sa examineze vitrina si sa exclame intr-o romana frumoasa si cu voce tare: Moldova tara rapanoasa, cu oameni lenosi si puturosi! Asta a fost reactia musafirului nostru din Romania la rugamintea chelnerului de a se aseza la masa si de a plasa comanda nu  de la vitrina, ci de la masa. Clientul incepe  sa se sparga in figuri de conquestador in fata unor oameni cu petec in loc de chiloti si ii cere chelnerului cartea de reclamatii, intrebindu-l numele si promitindu-i ca maine va zbura de la servici. Toate astea se intimpla la volum suficient de mare ca cei prezenti in patiserie sa auda triumfatorul monolog. Pe mine ma infoaie o furie si o dilema: sa-i spun vreo doua sau sa-i dau vreo palma?… Continue Reading