Monthly Archives

July 2010

CĂLĂTORII

MD în Canada

De mult timp caut un teren pentru casă. Caut și nimic nu mă inspiră. Angajații agențiilor imobiliare sunt fix ca jeleul pe vreme caniculară, gazeta Makler – prea multă bătăie de cap, prietenii recomandă cunoștințe care contra sumei de 100 euro sunt gata să te poarte cîteva săptămâni pe tot felul de dealuri ca în final să te lași bătută și să nu mai ai obraz să-i ceri banii înapoi. Totuși s-a chinut un pic omu cu tine….Așa că mai caut…..

img_0478Un mic salt spre un alt subiect….Cîți moldoveni care-și vînd businessul prin propria imagine cunoașteți? Eu nu cunosc nici unul.Adică dintre cei care grație reputației și numelui căștigă în afaceri mai cunosc: Pinchevschi, Miculeț….Eu însă ma refer la utilizarea propriei imagini în promovarea propriei afaceri….La noi,adevărații oameni de afaceri cu cât mai rar se “zasvetesk” cu atât mai bine.

Revenim la subiect: Aici însă, fizionomia omului este cartea lui de vizită. Dacă nu ai un agent imobiliar în Canada, n-ai șansa nici să vinzi, nici să cumperi un imobil.

Un mic exercițiu de imaginație: Ești în Canada, ai nevoie de serviciul unui agent imobiliar. Cum îl alegi? Aici sunt sute…dacă afli că printre ei există și moldoveni, search-ul devine mai îngust, nu-i așa? img_0479Dar dacă mai afli că există experți, care știu în baza căror criterii să-ți aprecieze imobilul…

 

Fețele moldovenilor noștri , deși se văd mai rar apar  al noi, pot fi văzute pe panourile publicitare din Canada. img_0476 

Mi s-ar parea un lucru nemaipomenit, dacă unii dintre ei ar reveni acasă, în Moldova și  i-ar învăța și pe ai noștri cum să-și înfrunte inhibițiile și să-și poarte mîndri drapelul de-asupra capului.

img_0477

20 July 2010
CĂLĂTORII

În sfîrșit, în sfărșit, în sfărșit

Atâtea momente frumoase adunate într-o zi – asta merită doar cei mai cuminți. Eu însă doar învăț să fiu cuminte.

Explorez Montrealul.Metropolă în toată legea. Strada principală, St.Catherine este în posesia gaylor.Montrealul, de fapt, este considerată capitală mondială a gaylor.Aici chiar și gogoșeriile Tim Hortons pot avea un curcubeu la fereastră.afis

Totul ar fi fost ok, dacă nu erau atîția vagabonzi și drogați. Aceștia ies în plină zi la vînătoare și se poartă ca o ceată de maidanezi flămînzi.Change, do yo have any change…? Colac peste pupăză…dacă îți place să faci poze, așa cum îmi place mie, aici trebuie să fii deosebit de precaut spre cine îți îndrepți obiectivul. Ieri a sărit o emo la mine, că de ce mother fucking i’m taking pictures here? Cînd și-a întins lăbuță spre aparat, mi-a mai potolit zelul de fotograf…dar noroc că nu eram singură.

1.În sfîrșit, îmi petrec zilele așa cum mi-am dorit atîta timp. La teren de joacă.Ca o mamă exemplară. Răsplata e pe măsură. Petrecînd cît mai mult timp cu copii înțelegi cît de puțin timp petreci cu ei. Adevărul e că această comunicare devine din ce în ce mai interesantă.

2. În sfîrșit am făcut un shopping onorabil. Undiță, cizme de cauciuc, cîrlige, momeală, termos. A rămas de prins 3 știuci.În curând. Cel mai frumos pescuit l-am avut acum un an, tot în Canada. Abia aștept următorul.img_6962

2.În sfârșit am făcut rost de bilete la Sting și Michael Buble.Cel din urmă are două concerte la rînd și biletele s-au vîndut mult mai repede decît cele pentru Sting. Bodaproste lui Dorin Țurcanu care m-a ajutat să-l descoper pe Buble.

bilet-1Acum mă simt și eu îndatorată să fac același lucru pentru cei care încă nu au auzit de Buble.

18 July 2010
De-ale mele

Summer wine

Faceți cunoștință: Acesta este singurul cântec pe care îl pot cânta, fără să mă uit în foaie. Nu știu cine a fost primul om care a înțeles cît de mult se poate spune prin muzică, dar eu cu anii tot mai des apelez la ea. Știu versurile, caut chitarist:))
p.s. titrele în poloneză sunt o dedicație specială.

17 July 2010
CĂLĂTORII

Delicates – aliment fin, ales

– Cum să transformi un delicates într-un produs pe care să nu ți-l mai dorești încă mult timp?

– Să mănânci din el pînă nu mai poți. Și dupa aia încă un pic și încă un pic. Și după aia să mai lași și la congelator. Pentru că în tine delicatesul nu mai încape.
Puteți să-i spuneți homar. Puteți să-i spuneți lobster. Fiind în Moldova visez la fructe de mare, ca la flori de mai în toiul iernii. Doar că în Moldova la fructe de mare visez tot timpul. Pentru că ce avem noi în vînzare e de foarte proastă calitate și mai e și congelat și răscongelat. Farmecul gustativ al produselor de mare se ascunde în frăgezimea cărnii. Prospețimea poate fi păstrată doar pînă la prima prelucrare termică. Mai apoi e că și cauciucul, or foarte aproape de consistența acestuia.

După un sfat al familiei am hotărît să ne luăm fiecare cîte 3 homari, “să ne săturăm ” – vorba adusă în bagaje de la Chișinău.Adică în total 20 de bucăți. Totul începea însă atît de romantic:img_6668

După o raită la piață am adus acasă legumele mele preferate. Varză iceberg, fenel, colirabi, sparanghel. Am cumpărat sun dried tomato – roșii uscate,vîndute în ulei de măsline și condimente. Pentru unele din aceste produse, pe care de obicei le guști în călătorii și nu le mai găsești acasă – uneori sunt gata să plîng. Între timp au sosit și homarii. Pe lîngă faptul că sunt enormi și necesită vase mai mari și supraveghere la fierbere, au fost și exagerat de mulți. Prima dată am gustat homarii în SUA. Într-o familie tipic americană mi-a fost transmis marele secret. Sosul din unt topit, cu sare și piper măcinat. Patzani, eu nu vă pot transmite prin cuvinte ce gustoșenie e asta! Am încercat-o și acasă cu racii noștri. Cum s-ar zice: Not bad at all!

Eu am pregătit legumele. Bărbații s-au ocupat de homari. Pînă i-au pregătit pe toți, le-a cam pierit pofta de delicates:))

img_6706

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iată cu ce ne-am ales în final.img_6717

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ați remarcat ardeii umpluți? Hm, păi cum să măninci homari fără niște ardeiuți umpluți ca la Moldova. E un non-sens!  Deocamdată homarii i-am scos din wishlist pentru o perioadă ceva mai lungă. Mă voi hrăni din amintiri.

16 July 2010
CĂLĂTORII

Un simplu parc canadian

Zona în care stau acum în Montreal nu e nici una de centru, nici aglomerată. Dar are propriul său parc. Cînd am intrat în el, privirea mi s-a oprit pe un grup de femei care făceau niște exerciții pentru pectorali, trâgănd dintr-o sfoară. Apoi m-am dumerit. Fiecare femeie avea lîngă ea fie un cărucior, fie o plapumă pe care dormea cîte un bebe. Toate acestea se întîmplau sub indicațiile unei antrenoare. Așa dar, era vorba despre un grup de recuperare de după naștere pentru proaspete mămici. Acestea au venit în parc pentru activități. Iaca-șa.
A urmat o gradină tropicală imitată sub acoperiș. După arșița de afară, aflarea la umbra unui arbore de portocală sau cafea este la fel de plăcută pentru mine ca și descoperirea superbelor viețăți acvatice de către copii. În acest moment parcul are o bogată colecție de echinacei înflorite. Zona este atît de prielnică pentru ați petrece timpul în ea cu cei mici încît mi-am permis să visez că am putea și noi la Chișinău să avem cîndva o astfel de frumusețe.Da nu cred….

[media id=113 width=”450″ height=”320″]

16 July 2010
De-ale mele

Asta suntem noi?

Prima frază din acest video îmi provoacă tahicardie, sau alergie, sau durere de cap, sau durere de suflet.
Este atât de nedrept ca primul lucru pe care îl aud străinii despre țara ta: Cea mai sărăcă țară din Europa!
Am încercat însă să storc din bogata mea imaginație fraze reprezentative și m-am blocat. Nu-mi vine nimic inteligent în cap, în afară de cele mai frumoase fete, cel mai bun vin, cele mai bogate tradiții..etc


P:S M-am bucurat enorm să o văd pe Tzyba. M-a rupt un sentiment de mândrie pentru această frumoasă și inteligentă femeie.

15 July 2010
De-ale mele

Vocea din interior…….

Ziua asta a început  aiurea…cu o veste despre o viață curmată. Inițiat mi-am dorit ca site-le de știri să înceteze să ofere informații la minut, de parcă ar transmite un meci de fotbal. M-am gândit în acea clipă la coșmarul prin care trece familia Mădălinei Manole și am simțit ca nu vreau să fac parte din cei care generează vizualizări pe google la topicul respectiv. Faptul că un om sănătos nu ar face ceea ce a făcut această femeie este absolut evident. Și atunci de ce să mai cauți explicații la un gest făcut într-o tristă stare de demență? Cunosc această stare și țin minte foarte bine limita între luciditate și demență. O voce în interior trebuie să se facă auzită!Ca să pună capăt acestui delir.Și dacă nu e – bei pesticid. Oribil.

Cît de tare ar trebui să-ți dorești să  pleci din viața asta, încît să fii gata să bei și pesticid?

M-am întrebat cît de  lipsită de bucurie trebuie să fie șansa de a-ți reface viața personală alături de un alt bărbat, după o căsnicie de 15 ani eșuată?

Cît de neînsemnată pentru o femeie  trebuie să fie victoria  de a aduce pe lume primul copil la vărsta de peste 40?

Cît de disperată trebuie să fii încît să-ți pui capăt zilelor de ziua ta, tocmai atunci cînd toți  ar trebui să-ți dorească să trăiești cît mai mulți ani?

De ce  “O 9 Mădălina”(albumul îl puteți asculta pe http://www.bestmusic.ro/madalina-manole/discografie/album-0-9-Madalina-Manole+45840.html) înseamnă o Mădălina moartă?

Și oare toate aceste extraordinare componente ale unei vieți care ar trebui să fie fericită nu au putut răsturna o depresie  cauzată de pierderea frumuseții de altă dată?

Mulți se întreabă, iar pe mine nu mă interesează cum va fi înmormîntată. Vezi tu Doamne, sinucigașii nu au parte de mila ta. De parcă lor nu li-i tot una deja.

Nu judec. Mi-e milă. De cei apropiați.Nu moartea doare, ci despărțirea. Dar și ea poate fi atît de diferită…

15 July 2010