[media id=112 width=’450′ height=’320′]
Azi e azi. Ieri însa toți erau plini de speranțe. Și foarte bine!
E bine că întîi a fost nunta și mai apoi marea finală la fotbal. O nuntă cu una dintre cele mai frumoase și elegante mirese din Moldova și cu unul dintre cei mai atenți, grijulii și sentimentali miri din Olanda. Dacă se întîmpla ceremonia în Moldova, iar apoi urma finala de la fotbal – poate ar fi fost ratată zeama de a doua zi. Or evenimentul, avănd loc în Anglia, obida nuntașilor probabil a fost scăldată în multă bere, dar și în amintiri despre cât de frumos a fost ieri.
Într-adevăr a fost frumos. A fost ceva ce mi-a plăcut enorm de mult. Un eveniment fără excese. De nici un fel. Nici în vestimentație, nici în tradiții, nici alimentare. Poate doar puțin alcoolice, dar foarte puțin. Șampania a curs de peste tot. Aperitivele încîntau prin gustoșenia lor. Invitatele se întreceau la accesoriile din păr, dar mai ales la buna dispoziție pe care și-o dăruiau cu multă generozitate. Olandezii, chiar dacă îți lasă impresia unui popor foarte calculat, pragmatic și putin emoțional, mă uimesc a doua oară prin excentrismul și dorința de a-și face singuri sărbătoarea, dar mai ales să-i facă cheful celui mai bun prieten.
La acest eveniment am înțeles care este cea mai mare greșeală de la nunțile noastre. Overeating. Adică abuzul de mîncare. Dacă am păstra din nunțile noastre partea cu unele tradiții, muzică și chef – am avea cele mai vesele nunți.
Ziua a început cu ceremonia de la biserică. Aici din nou, nu aș putea să nu remarc faptul că procedură este una extrem de confortabilă. Toată lumea este așezată. Nimeni nu stă să țină coroane de-asupra capului și nimeni nu este nevoit să respire din greu, mutându-se de pe un picior pe altul, plicticit și mai ales obosit. La ceremonia religioasă unii dintre invitați aveau rolul de a citi anumite rugăciuni. A durat exact atât încît toată lumea să reușească să atingă acea stare de intimitate divină din suflet și gînduri.
Mai tîrziu evenimentul a continuat într-un loc de o rară frumusețe. Un conac englezesc din sec 18. Nu vreau să povestesc prea multe despre interior și despre cum îți tăia respirația toată priveliștea. Vreau doar să precizez că pînă la a se așeza la cină, adică timp de 3-4 ore, oameni au comunicat, s-au delectat cu muzică și s-au simțit bine. Mirii au avut partea de cîteva suprize din partea prietenilor. Și nu contează cît de reușite sau nu au fost aceastea. Important este că prietenilor cu adevărat le pasă de această nuntă și mai ales de eroii serii, vrînd neapărat să le dăruiască niște clipe de neuitat.
Cina a fost alternată cu discursuri înduioșătoare ale părinților și mirilor. Amintiri din copilărie, ilustrate prin poze, frînturi de emoții trăite cîndva, lumînări aprinse, bucate alese. Exact 3 feluri.
Totul s-a încheiat cu un hawaiian party, lumea și-a schimbat hainele, a îmbrăcat ghirlandele și a continuat distracția pînă cînd nu știu, pentru că trebuia să prind avionul.
A fost și un colac pe prosop, împărțit la toți nuntașii,un “amar” lansat de cei cîțiva moldoveni prezenți la ceremonie, ba chiar și o horă dansată cu mult zel. O horă moldovenească sigur niciodată nu a răsunat într-un conac englezesc din sec 18. Casă de piatră iubită prietenă….
Credeam că-mi va fi bine. Dar m-am înșelat.Este incredibil de bine. Am revenit în țara de care m-am îndrăgostit acum un an.
