Monthly Archives

January 2011

De-ale mele

Cea mai curajoasă Soldăţică

varicela Putere în două cu lacrimi, reţinute în colivie. De aici doare, de-ţi vine să iei lumea în cap, de aici nu vrei să-o dezamăgeşti pe mama, care prima dată îţi spune atât de des “Prinţesa Soldăţel” în loc de nume. Oribilă stare, oribilă încercare. Varicela este un adevărat examen de voinţă pentru un copil. Iar eu nu pot împărtăşi această durere cu ea, decât prin închipuire. Chinul acesta însă mă umple de atâta admiraţie. Mă uit în ochii ei istoviţi de aşteptarea evadării şi mă întreb: De unde atâta inteligenţă în copilul meu? Vin acasă şi o găsesc verde, dar cochetă. Sora ei mai mică, deocamdată ocolită de invazia bubiţelor, îşi caută de treabă. Eu o învăţ pe mezină să manifeste milă şi compasiune. Ea demonstreză că mă înţelege, fix pentru o jumătate de secundă. O atinge printr-un gest rapid şi uită imediat de ceea ce o învăţ. Uitându-mă la chinurile Evei, ascultându-i suspinurile care nu-i permit să adoarmă, mă rog ca varicela să mai aştepte puţin, să crească Sonia. Ele sunt atât de diferite. Şi dacă una mă ascultă şi mă depăşeşte prin înţelepciune şi răbdare, cealaltă este exact viceversa. Şi atunci mă gândesc cu frică: Cum aş putea să o conving pe cea mai neascultătoare să nu atingă aceste bubiţe extrem de dureroase, atât de multe şi atât de periculoase, dacă se sparg.

Azi e a 3-ea zi. Criză. De-abia rezistă. Nu poate adormi. Ar vrea să-şi scarpine tot corpul, şi dacă ar putea şi părul, şi dacă s-ar putea şi sub braţ, şi dacă s-ar putea şi după ureche. Prin chinurile astea, cu siguranţă, ar trebui să trecem în copilărie. Un om matur, pur şi simplu, nu ar face faţă unei astfel de torturi. Eu o alin pe Soldăţica mea, cu mâna pe burtă, uşurându-i puţin starea  şi mă bucur pentru scurta ei memorie de copilărie, dar şi pentru matura ei răbdare. I-am promis că mai e o zi de chin şi după aia durerea va pleca.

De-ale mele

La multi ani, detka!

morari– Noroc, tu ce faci cînd afli că cineva nu te place şi te vorbeşte de rău, fără să te cunoască şi fără să fi vorbit cu tine, măcar o dată?
– Nimic. Oameni care nu te plac oricum sunt mai mulţi decât cei care te plac.

Aşa a început discuţia mea de azi cu Natalia Morari.În cazul acesta, mă declar printre acei puţini care te plac.La mulţi ani!

Aş vrea să mai dai din curajul tău şi altora, să te poţi bucura şi în următorii 27 de ani cu la fel de multă copilărie pentru orice chiţibuş plăcut care ţi se întîmplă şi să rămâi my  perfect soulmate for shopping, detka.

EVENIMENTE

Vă recomand din tot sufletul

pregnancy-portrait-heartNu am vreo legătură cu organizatorii, decât una spirituală. La nivel de viziuni şi gândire. Nu organizez acest eveniment şi nu am nici un interes financiar. L-am cunoscut însă personal pe M.Fomin şi, reieşind din propria experienţă, risc să vi-l recomand. De ce spun risc, pentru că nu e neapărat ce mi se pare mie profund, util şi important să vi se pară şi vouă. Dar mi-ar părea rău să rataţi această experienţă în cazul în care subiectele abordate vi se par interesante.

Семья до, во время беременности и после рождения. 22 января 10.00-16.00.
Автор-ведущий Михаил Фомин, Семейный врач, йогин, автор книги “Домашние роды – здоровый малыш” (“Рождение нового человека”), консультант по выводу из тяжелых кризисных ситуаций, автор метода подготовки духовных акушеров. Continue Reading

PRÂNZUL ÎN AER

Spune-mi cum te-ai născut…ca să-ţi spun cine eşti

E cam târziu(noaptea) să vă dau detalii. În plus, lumina e de partea celor care  o caută. Aşa că nu intru în pâine, decât dacă vă interesează subiectul cu adevărat, sunteţi o viitoare mămică, vă gândiţi cu soţul la o naştere naturală, la una conştientă şi matură.Mâine la 13.00 vă invit la Aquarelle FM, 90.7 FM ,să ascultaţi un interviu pe tema despre care în ultimii 3 ani am fost întrebată de cel puţin o dată pe lună, de diverşi oameni. Mă refer la naşterea acasă. Am promis la mai multe femei să scriu despre asta întro bună zi şi uite că ziua a venit. Dar este o ocazie şi mai bună. Nu voi povesti doar eu. Mă voi exprima prin cineva mai versat, cu mai multă experienţă. Este vorba despre Mihail Fomin – o moaşă spirituală. În activitatea sa zilnică – medic de familie,  care de 20 de ani primeşte naşteri acasă, având la activ circa 300 de naşteri cu succes. Profesează în Odesa. Moldova îi este cunoscută şi prin intermediul cazurilor de contrabandă cu roşii despre care deseori se aude pe la ei. Despre Fomin azi am aflat multe lucruri, chiar cunoscându-l personal şi reuşind să transform o întîlnire  programată să dureze 15 min, într-o discuţie care nu mai apuca să se termine. Deşi este puternic în domeniul său, cu Fomin poţi sta de vorbă pe diverse teme şi la toate am fost flămândă să-i cunosc părerea. N-am simţit nici un gram de decepţie. Vă invit să-l ascultaţi. Apoi, mai stăm de vorbă.

Iată şi temele la care cei interesaţi pot afla mai multe informaţii preţioase de la Fomin. Una sau chiar subiecte vom aborda şi noi mâine.

De-ale mele

Dezgolit frumos

adam-levin

-MMMMM. Hot! Nici măcar nu încerc să-mi ascund reacţia. Eu doar mă uitam la asta,contemplam.

Colegii (bărbaţii) din jurul meu comentau:

– Nata, sufletul contează, sufletul….

– Nata, pentru asta e nevoie de 6 luni de sală, dar pentru burta mea – ani şi ani de muncă grea

– Am văzut fotografii mult mai bune….

Mie de el îmi place şi îmbrăcat şi n-aş spune că dezbrăcat îmi place mai mult. Nu-mi place că îşi bărbiereşte părul şi nu-mi place că îmi taie zborul imaginaţiei, când îmi închipui ceea ce se ascunde sub acea mână. Parc aş vedea acolo o mână mai puţin plată. Dar vai, câte ni se par nouă consistente, fiind destul de plate în interior…Aşa că nu voi dezvolta subiectul, ci mă voi referi doar la partea socială a proiectului. Adam Levin s-a dezgolit, din păcate, nu ca să mă impresioneze pe mine, ci să-i convingă pe bărbaţi să facă periodic teste la prostată şi testicule, pentru a preveni apariţia cancerului.

Curios, bărbaţii din jurul meu s-au simţit mai puţin atraşi de mesaj. Femeile mai mult…doar de conţinut. Target greşit sau comunicare eşuată? Şi încă ceva: poţi oare să convingi, intimidând cu perfecţiune un bărbat obişnuit, să urmeze un sfat absolut vital. Eu cred că nu. Unei femei însă ar putea să-i pice fisa pentru a-l trimite la doctor. Asta e o idee.. Hm?

De-ale mele

POZITIV!

Ştiţi, unii au rău de mare? Eu am făcut rău de muzică românească.  Eu, care pot asculta o grămadă de pop bunuţ fără să roşesc, după mulţi km condamnaţi la ascultarea hiturilor din 2010 la radiourile româneşti, nu mai pot.

Andra, şmandra, silvia, sofia, sava, andreea…ei toţi sunt la fel. Iar în 2010 şi-au înmulţit capodoperele mai ceva ca muştele la butoiul de must. Şi asta nu e rău. Rău e altceva. Că muzica lor a devenit insuportabilă pentru ascultare. Mai ales dacă stai să asculţi un Top 172 hituri româneşti. Toate trase la indigo, unul după altul. Tyntz, tyntz….neapărat  muzicuţa copiată de la Akcent, care e un mauvais ton deja. Iar versurile….,versurile neapărat în engleză. Artiştii români nu mai fac muzică românească. Şi e mare păcat. Chiar şi drăguţul de Smiley s-a lăsat bătut. I wanna know if you like me, girl give me sugar and honey.No, we don’t need any money.We love each other.‘Cause love is for free…Alo! Baieţi! Dar Taxi…ei de ce pot scoate muzică îmbelşugată de vocalele graiului românesc. Sau Puya… El e tare bravo. El reuşte chiar şi în două  limbi de-o dată. Eu cu atâta poftă aş învăţa nişte versuri noi în română…dar n-am de la cine.

Acum, când cineva se întreabă, citind înşiruirile de mai sus, de ce mă rog scriu eu despre această nouă alergie, vin explicaţiile….dar poate nu vin. La urma urmei. E un fel de OFF şi mâtincă oamenii nu trebuie să dea detalii cind îşi spun OFF-le. Că de asta OFF-ri se şi numesc.

Eu am câteva concluzii însă, în urma acelor numeroşi km parcurşi. Una nu-mi aparţine, dar mi-ar fi plăcut să o pot eu formula.  În Moldova nu prea avem indicatoare, în schimb avem multe cruci pe marginea drumului. Crucile ne sunt indicatoare de direcţie. Dacă s-ar ilumina drumure şi ar apărea indicatoarele, cu singuranţă s-ar reduce numărul crucilor.

Concluzia nr. 2. Anul acesta încă il iert pe primarul D.Chirtoacă pentru aspectul sinistru al Chişinaului în sezonul sărbătorilor. La anul însă, no way!!!!!!!!  Îl mănânc cu tot cu ochelari. Eu l-am ales şi eu vreau că el să ţină cont de aşteptările mele, măcar de sărbători.  Adică, în ţara vecină, chiar şi cel mai horopsit sătuc este decorat cu  beculeţe şi ghirlande, dar la noi Crăciunul e doar la Primârie? Unde naiba sunt ghirlandele de la Telecentru, de la Botanica? Eu vreau să simt sărbătoare nu doar pentru 2 min, cât merg prin centru Chişinăului. Eu am ghirlande şi beculeţe în grădină şi mă gândesc că la anul poate şi vecinii vor dori să aducă puţină bucurie în grădinile lor. Însă atunci când mă întorc, nici măcar din oraşe foarte mari româneşti, dar cu brăduţi eleganţi  la fiecare intersecţie şi regăsesc Chişinăul meu trist şi adormit, devin tristă şi eu.

După încă un hit alergic: “Bun găsit! Ascultaţi radio nu ştiu care, iar cuvântul cheie este:POZITIV”

Bingo! Ăsta e cuvântul cheie care ar trebui să se prindă scai de noi toţi. Nu fericire, nu bani mulţi, nu iubire… Prieteni, cuvăntul cheie al acestui an este POZITIV!  Şi asta înseamnă atât de puţin, dar şi atât de mult! Pozitiv înseamnă să te saluţi cu vecinii, să le zâmbeşti oamenilor cu ochii, să oferi prioritate când eşti la volan, să te bucuri de orice clipă în care cei apropiaţi sunt sănătoşi şi alături, să te amuzi când cineva îţi trage o ţeapă, să te iubeşti şi mai mult, atunci când te roade gelozia, să nu încerci să le placi la toţi – oricum e imposibil, să reacţionezi la critică, doar din partea oamenilor care te iubesc cu adevărat, să nu fii mâhnită dacă nu sună. Neapărat va suna. Va suna! Unde va mai găsi el aşa un om pozitiv şi luminos ca tine. Bun?