Luni, 21 februarie, ora 18.00, la Filarmonica Naţională cele mai vii şi frumoase voci din Moldova vor cânta pentru tine şi pentru Natalia Malaniuc.
Pavel Parfeni, Formaţia Akord, Natalia Gordienco, CristyRouge, Sunstroke Project, Doina Sulac, Ion Paladi, Adriana Ochişanu, Adrian Ursu, Orchestra de Muzica Populara condusa de Corneliu Botgros.Biletele sunt deja în vânzare. Preţul unui bilet este între 50 şi 120 lei. Ajută-l pe Ionuţ să aibă cît mai mult timp o mamă.
Eu demult vroiam să scriu despre asta. Dar, ca de obicei, n-am timp. Şi uite cum se întîmplă. A scris altcineva. A scris mai bine. A scris în engleză. Recomand acest articol, celor care sunt în căutare, în căutare ştiu ei de ce. Astea unora li s-ar putea părea aberaţii. Şi mie uneori mi se par aberaţii. Dar de cele mai deseori mă conving de ultilitatea acestor aberaţii.Hai, lectură plăcută.
http://www.dailymail.co.uk/femail/article-1356648/The-key-true-love-Follow-instinct.html
Sâmbătă, 12 februarie, începând cu ora 14.00 mergeţi la Yardsale. De data asta, chiar nu mai sunt locuri pentru ca să mai vindeţi ceva pe acolo. În schimb, varietatea de cumpăratături vă este garantată. Bentiţe, cercei, inele, păpuşi, mănuşi – handmade şi diverse piese vestimentare, in stare bună şi foarte bună – secondhand. Vin şi eu cu Natalia Morari să mai scăpăm de nişte grămăjoare din garderobă. Natalia Morari are bijuterii de care s-a cam săturat şi s-ar despărţi de ele cu mare drag. Eu am câteva haine care sigur merită o stăpână mai bună.Iar mai spre seară, echipa de la Sare şi Piper & Alecu Mătrăgună vor oferi un spectacol muzicalo-distractiv cu improvizaţii şi sensaţii.Zâmbim, cântăm şi veselie o să avem. Evenimentul va avea loc la Palatul de Cultură al Feroviarilor. Cine vine primul, cheltuie cel mai mult. Şi apropos, lăsaţi-o mai moale cu sf. Valentin. Asta-i sărbătoare?
Alecu.Alecu Matraguna. El se face vinovat de aceasta postare. El, interviul de la radio in care m-am simtit bine umblindu-i prin suflet, dar si starile pe care le traiesc,asemanatoare cu vremea din ultimele 2 zile: nori grei, vint puternic si bineinteles praf, mult praf.
Azi pentru prima data in viata mea am stat de vorba cu un barbat care stie exact ce vor femeile. Mel Gibson se prajeste cu feunul in baie ca sa le afle tainele, iar unii casca bine ochii si urechile, pentru rezultate chiar mai impresionante. Cred ca acestea se datoreaza nu doar unui sanatos spirit de observatie ci si mamei lui, si mamelor in general. Si ma rog lui Dumnezeu sa-mi mai dea o sansa sa pot sa cresc si eu un barbat care sa aduca fericire unei femei.
Mi s-a parut uimitor faptul ca nici eu nu stiam atit de exact ce vreau, asa cum mi-a povestit Alecu despre ce vor femeile. Mi le-a insiruit una cite una…..Materialiste, posesive, geloase, tandre, smechere, mamoase, pasionale. Ce va sperie in acest sir de calitati care formeaza raspunsul la intrebarea cu ce-si doresc…? Ia ginditi-va un pic. Barbatii au vectorul existentei indreptat spre OUT, femeile – spre IN . Chiar si la nivel fiziologic suntem asa construiti. Si deci, toate calitatile de mai sus au o singura explicatie:al meu, spre mine, inauntru, In.
Insipide, previzibile, limitate, pamintesti…..sau curioase, importante, sfinte, dulci, acestei rivniri ale femeii. Depinde. Depinde. Depinde. De barbatul care le descopera, de golul din sufletul lui, din stomac, din buzunar si din minte, presupun.
E ca si cum ai cumpara un aparat pentru casa, la care lipseste instructiunea de utilizare. Si atunci, te apuci si-l incerci, s-asa si pe dincolo, ca sa intelegi cum functioneaza. Eh, avantajul e ca si tie incepe sa-ti placa. Pentru ca devii stapin pe situatie. Ii cunosti butoanele. Si ai toate sansele sa beneficiezi de el cit de mult o sa-ti placa.
Poate paralela intre ea si un robot de bucatarie nu e tocmai romantica, dar e foarte exacta.
Sunt un robot de bucatarie, am multe functii, pot sa fac o gramada de chestii minunate, sunt cam sofisticata, poate nici n-ai nevoie de mine, ma poti inlocui cu ceva mai simplu sau sa te descurci fara electrocasnice. Dar iti place confortul pe care ti-l ofer. Deci vrei sa ma ai. Hai invata-mi butoanele. Please, please, please. Voi fi cel mai fericit robot de bucatarie din toata lumea. Ceilalti roboti ma vor invidia si isi vor dori sa-mi ocupe locul. Eu insa voi fi un robotel atit de bravo, incit imi voi inventa noi functii, foarte utile si chiar voi invata unele dintre ele sa le pornesc inainte ca tu sa apuci sa-ti doresti asta.
Eu pot. Iar tu mai bine ca oricine stii ce-si doreste un robot de bucatarie, cam vorbaret, ce-i dreptate.
M-am uitat azi la filmul din titlu şi m-au lovit nişte reflecţii.
Apropos, a câta oară mă conving că e suficient să te uiţi la trailer ca să afli toată povestea. Filmul e de-un 7-8, dar unele scene au fost chiar bune. Când eroina lui Anne Hathaway vine pe la miez de noapte la el, în pielea goală, cu doar un trench pe ea.Intră pe uşa, îşi dă triumfător haina jos şi înţelege că în afară de iubitul său, mai are un spectator, pe frate-su.
Apoi a fost destul de amuzant când eroul principal îl prinde pe frate-su masturbând la imaginile pe care tot el, eroul principal, le-a filmat cu iubita sa în dormitor.
Au fost şi lacrimi, şi amor în grup, şi despărţiri, şi un moment în care eroul principal realizează că o iubeşte, chiar dacă ea are Parkinson în stadiul 1, iar boala evoluiază şi îl transformă pe om într-o salcie tremurândă pe mal de lac. Finalul nu vi-l zic, dar nici nu-i operă de artă. Tipic, banal şi previzibil.
Filmele, internetul, muzica, reclamele – toate-n jur conspiră pentru acelaşi mesaj: It’s not fancy to hear yourself saying that you love somebody. Mai pe limba noastră: Fac pe mine, de tare ce-mi place de tine, dar sunt cool, am o gaşcă care mă vrea puternic(ă) şi invincibil(ă), probabil că am tocmai un eşec nevinovat în dragoste până acum,am vâzut 7 melodrame cu final aiurea,am auzit că cei mai mari artişti din dragoste s-au sincucis,mă fac remarcat la fiecare 15 min cu ceva super sofisticat sau amuzant pe facebook, toată lumea mă vede ca pe cineva super ok şi fără angajamente emoţionale, ce te bag în rutină şi nu pot să risc cu viaţa, dacă mă aud spunâdu-ţi că te iubesc.
Mai ales că iubirea mea e una atît de nemaipomenită. Atât de deosebită. Ea nu se compară cu cea a unui şofer de maxi taxi, care revine seara acasă la nevastă-sa, împuţit de fum şi de furia pasagerilor. Iubirea mea e atât de rară, încât dacă o declar – o să dispară. Sau dispar chiar eu. Eu mânînc cremă de brânză şi sushi. Port Converse,Bata sau Adidas nu Zorile. De aceea şi iubirea mea nu-i ca Zorile.
Şi el nu-i oferă flori, deşi ştie că zîmbetul pe care i l-ar aduce ar face-o exact aşa frumoasă cum şi-o închipuie atunci când îi este dor de ea.Pentru că să oferi flori a devenit un gest prea banal. În cel mai bun caz, dar asta în cel mai bun, o duce la Mall şi-i dă bani să-şi cumpere ea ce-i place.Şi nu-l interesează deloc ce şi-a cumpărat. Ea însă, probabil, a găsit cei mai frumoşi tanga pe care ar fi vrut să-i scoată diseară în faţa lui şi nu mai apucă să o facă, pentru că el adoarme în faţa compului. Şi nici de ziua ei,nu-l duce capul să fie altul, decât cu o zi înainte. Şi ea nu-i face cafea dimineaţa. Pentru că s-a obişnuit să ignore acest gest care îl face pe el să se simtă atât de împlinit. Şi peste sexul de dimineaţă se sare ca peste pătrăţelele din “klasiki”. Şi peste cel de seară se sare fără sare….
Şi iac-aşa te pomeneşti că timpurile, moda, trendurile şi facebookurile îţi impun parametrii de belşug emoţional. Şi te simţi atât de împotriva curentului….Din tine e gata să decoleze un avion de emoţii. Iar dispecerul îţi spune: Condiţii nefaste de zbor…
Ca tare satula mai sunt de iarna asta. Si de varicele, ciorapi grosi, preparate pentru imunitate, masina incalzita la repezeala, zgribuleala si asteptare……
Bulbii i-am adus acum 2 săptămâni din Amsterdam. Erau la vreo 2,5 euro duzina. Am cumpărat nişte crocuşi şi încă nişte minunăţii pe nume muscari, cunoscute în popor şi ca zambile struguraşi. “Vazoanele”, precum v-aţi dat seam sunt tot de pe acolo. Este atât de simplu să aduci primăvara în casă, când după geam mercurul în termometre e sub zero, iar zăpada scârţâie sub picioare. Iar dispozitia e ca si glodul inghetat pe drumurile stricate din Schinoasa.
Am povestit despre Natalia Malaniuc în emisiune. Nu m-am putut abţine să plâng chiar dacă eu am filmat povestea şi tot eu am şi montat-o şi deci am ascultat-o de zeci de ori.Ceva din vocea ei mă face să tremur.O lumina prea puternica.
Apoi mi-am zis că aici nu e de plâns. Şi dacă în viaţa unui om este preţioasă orice clipă de inspir-expir, apoi nu e loc de lacrimi. Orice clipă căştigată de ea în faţa unei hoaţe necruţătoare înseamnă VICTORIE. Şi dacă această hoaţă se teme cel mai mult de puterea viselor noastre şi de credinţă, vă îndemn să vă umpleţi de vise şi de speranţe. Natalia are acum o familie, însă hoaţa aceasta îi fură tot mai mult din posibilitatea de a fi mobilă.
Orice ajutor financiar este binevenit. Pentru aceasta va rog să o contactaţi pe Irina, asistenta noastră de la Sare şi Piper.Tel.068302152