Ok. Aşa dar chiar şi la capitolul patriotism suntem capabili să ne împărţim în tabere. În cei care pot deschide gura pentru cele 2-3 cuvinte. În cei care pot, dar nu vor, pentru că nu e mişto să te arăţi patriot faţă de o ţară de căcat.Şi în cei, cărora, le este fix în cot. Primii îmi sunt simpatici, mai ales dacă nu fac exces de zel, cei din urmă nu mă deranjează. Mă supără însă cei care îşi tratează ţara prin prisma unui cumpărător iritat de la piaţă. Unul care nu doar nu e mulţumit de marfă, dar ţine neapărat să se descarce asupra mărfii, de parcă asta ar schimba cumva calitatea de care este nemulţumit.
Cert e că îndrăgostiţii şi dezamăgiţii nu sunt indiferenţi.Vorba cântecului: În dragoste, indiferenţa-i cea mai grea. Şi eu am un paşaport românesc care îmi permite să cutreier Europa fără impedimente, şi eu am o bunică rămasă la 84 de ani cu gustul amar al independeţei din care n-a înţeles nici o boabă. Şi eu n-am unde să-mi duc copii la joacă şi îmi distrug caroseria în fiecare zi prin râpele din Schinoasa. Înţeleg prea bine că grijile funcţionarilor noştri nu sunt nici confortul cetăţenilor, nici consecutivitatea culorilor din tricolor, nici ecologia ţării şi nici faptul că prin semnăturile lor autorizează privatizări unilateral convenabile şi demolări corupte.
Mă întreb însă, dacă postările antipatriotice ale unor colegi din blogosferă moldovenească sunt dictate de dorinţa de a fi,cu orice preţ, altfel decât toţi ceilaţi sau de un profund şi sincer antipatriotism moldovenesc. Unii abia aşteaptă să le vină paşaportul românesc ca să o tulească din gară, dar până atunci nu se obosesc să mai toarne nişte polonice de dohot peste ţara asta “minunată”. Perfect, mă bucur din tot sufletul pentru planurile voastre măreţe, dar de ce să scuipaţi în farfuria din care atâţia ani aţi mâncat? Plecaţi liniştit, realizaţi-vă, împliniţi-vă toate neîmplinirile. De ce naiba ţineţi neapărat să vă faceţi publică poziţia, ştiind prea bine că vă citesc nişte oameni? Cititori care neapărat vor pune nişte like-ri. Like-ri absolut nemeritate. Puse doar de dragul pusului. Marele defect pe care am putea să-l corectăm prin a ne abţine de la astfel de postări antipatriotice, ar fi neputinţa sau nedorinţa noastra de a fi solidari şi uniţi. V-aţi făcut bagajele. Drum bun. Dar nu mai aruncaţi cu pietre în ţara asta, formatori de opinie ce sunteţi. Că şi-aşa destui o fac.
Eu chiar te iubesc. Şi chiar dacă voi pleca într-o bună zi departe, oricum te voi iubi.Pentru că afecţiunea pentru locul în care te-a trimis Dumnezeu să te naşti n-are nici o legătură cu motivele care te îndeamnă să părăseşti acest loc.Şi niciodată nu voi înceta să-mi iubesc rădăcinile. Pentru nu este un sentiment pe care aş putea să-l controlez.Este ca şi grupa ta sanguină, numele tău, părinţii. Nu ţi le alegi şi nu ai cum să nu le iubeşti.
35 Comments
Frumos si la obiect spus.
Dar citindu’te mi’au aparut citeva intrebari in gindurile mele de departe de tara. Oare ai avea aceeleasi afinitati si aceeasi dragoste fata de Moldova daca nu aveai acest pasaport Roman, ai fi un simplu muncitor sau mai bine, chiar un jurist (cred ca aceasta ti’i profesia..) si ai lucra intr’o companie in RM? Eu as vrea sa cred ca urmind acest scenariu, ai fi scris aceleasi note…
Nu vreau sa te acuz, chiar te admir pentru ce faci si pt afectiunea ce’o porti acestei tari, e frumos si sanatos, as vrea s’o pot si eu iubi cu aceeasi ardoare, dar eu cred ca iubirea este precum un vals, este nevoie de doi pentru a’l dansa! Asa si dragostea asta de tara, e nevoie de doua part; eu o iubesc, dar daca ea nu ma iubeste, atunci ce fac eu? O iubesc mai departe pentru ca asa m’a invatat bunelul si bunica?
Ce sa fac daca Europa mi’a oferit studii si un job, pe care tara mea natala nu a vrut sa mi’l ofere, chiar si la la un salariu chiar de 10 ori mai mic decit aici!
Numai bine,
…
Fii sanatoasa.Si bine ai facut ca ai plecat. Dimpotriva, sunt pentru ca toti care pot si vor- sa plece…pentru ca viata e prea scurta ca sa prestezi sacrificii de ddragul ramasului. Nu am nici un fel de ardoare in mesajul meu. E la fel cum ar trebui dimineata sa spui: buna dimineata, fara ardoare, o stare obisnuita de lucruri…si n-as vrea deloc sa ma gandesc dar cum ar fi fost daca ar fi fost….maica-mea, cu pensie mica si atitudine proasta, mai vehement ca oricare dintre copiii sai se tine scai de acest pamint.
Mă plictisesc și pe mine cei ce au trecut de 2 zile Prutul și deja scuipă în urmă. Din păcate sunt prea mulți pentru a rămâne neobservați.
Totuși, mai e și categoria pentru care noțiunea de ”țară” e diferită. Judecând din cele scrise, eu ar trebui să iubesc URSS, pentru că acolo decise Dzeu să mă trimită, bunica – România Mare, iar fecioru-meu să defileze la 27 august pe bd Ștefan cel Mare. Mă gândesc ce ar trebui să facă părinții ce au mâncat 42 ani din farfuria URSS. Să se închine lui Stalin poate?
Lumea de obicei ține mai mult la națiune decât la loc, teritoriu. Drept că aici moldovenii ar cam face excepție
Nata,eu cred că într-un final toți o iubim,doar că unii vor aici și azi.Ș-apoi,trebuie cineva să-și arate tradiționala rînză moldovenească.
Continuînd ideea cu trecutul Prutului-eu l-am trecut cu vre-o 4 zile mai înainte,decât cele menționate,uneori mă doare tare,uneori -mai puțin,dar nu vreau să fiu ”buricu pămîntului” ori feciorul alintat al Mamei.Am cuget și răbdare,pentru că sînt feciorul Moldovei,dar ea nu este doar mama mea.
…unul e rebel,altul e mai flegmatic.Numai să nu fie ”las-c-așa-e-bine”.
Deranjant este faptul ca in conditia in care ai de toate,te faci si patriot!Patriot inrait!Patriot cu cetatenia romana care iti piermite sa te simti om liber!?..nu prin inghisuiala,drmuri lungi,nopti nedormite pe linga consulate,si asteptare ..asteptare continua …..E ft simplu sa te simti patriot,nu?Imi vine sa vomit de astfel de patrioti!
Azi urasc moldova mai tare ca ieri!a trebuit sa cresc fara parinti pt ca tara asta miracoloasa* a avut grija sa ofere un job bun mamei cu care ar fi putut creste 2 copii!
O urasc pt ca dupa atitia ani de lupta,despartiri,umblaturi prin lume,azi sunt impreuna cu ai mei…Dar m/am despartit de cealalta familie(echipa si prietenii) cu care am crescut,care mi/au inlocuit si mama si tata si sora!O urasc pentru ca suntem prizonieri in propria tara,in tara care nu/ti poate oferi nimic,numai lua!
pentru ca tara sa prospere e nevoie si de implicarea fiecaruia din noi!!!Imi iubesc tara,casa,anotimpurile,ect….
Salutări !!Nata ai atins o temă care este foarte dureroasă pentru mulţi cetăţeni ai multpătimitei noastre Moldove.Ştii ce se primeşte la noi.Europa este ca un angajator şi gastarbaiterii lucreză pentru acest angajator.Da primesc banii necesari pentru a supravieţui în Moldova.Dar acesta nui eşire din situaţie, deoarece orice popor a unui stat tînăr la începutul existeţii sale au mers la jertve pentru a dezvolta acest stat.Exemplu elocvent Statul Israel la începuturile sale cu liderii săi Ben Gurion şi Golda Meier,căt de greu a pornit la începuturile sale fiind înconjuraţi de popoare ostile .Golda Meier era un exemplu pentru populaţia care îndura neajusuri.Doamna era Prim Ministru dar treburile casei le făcea de una singură fără a avea servitoare .Nu mai spunem de corupţie şi corupţioneri.Oameni cu idei fixe asupra viitorului Ţării sale.Dar coeiunea populaţiei,cît de unită era,cum puteau să ceară drepturi şi cum puteau să ştie şi îndatoriile lor.Ai noştri se duc şi îngrijesc de bătrînii lor dar bătrînii noştri rămînînd să-şi încheie veacul singuri.Dar devotamentul faţă de familie, de consort ,de copii.Este totul putred la noi.La noi vin numai bancnotele ,dar sectorul real al economiei nu se dezvoltă.Pricina principală al dezastrului de la noi este lipsa poziţiei patriotice a populaţiei,din care pricină nu avem conducere care să reprezinte elita ,demnitatea noastră ca stat.De acea şi ne numesc toţi săracii europei.Dar de fapt nu este aşa ,mai avem rezerve,dar nu ştiu căt se vor menţine aceste rezerve.
fiecare cu felul si handicapul sau de-a iubi … foarte des dragostea e la mai putin de-un pas de URA.
in dragoste trebuie sa fim sinceri, sa avem curajul de a spune adevarul, fara frica de a pierde totul…
despre patriotism….eu sunt de parerea ca patriotismul se invata, asa cum inveti sa-ti fie FAMILIA o valoare, asa si TARA in care traiesti devine o valoare…aceasta atitudine/ pozitie/ sentiment se invata de la parinti si profesori. ce sadesti – aceea creste, dar cum creste depinde cum ai grija de seminte. acasa am invatat ca Familia este o comoara, cat de saraca n-as fi (material vorbind) tot bogata m-as simti cu ai mei in suflet si in gand; la scoala am invatat sa-mi iubesc Tara, datorita profesorilor de literatura si istorie, care m-au indrumat cu grija fara sa ma influenteze, ci sa-mi formez singura o viziune obiectiva si sanatoasa.
Imi iubesc Tara, cand sunt departe ma copleseste un dor nebun de “acasa”…este sentimentalism profund, dar care nu se va sterge vreodata. Ofiterul de emigrari ne-a spus ca indiferent de ce altitudini vom atinge in noua tara-destinatie, amintiti-va de plaiul unde v-ati nascut, de unde ati pornit, iar ce veti ajunge – acasa s-a pus fundamentul!
Nata, sint de acord cu tine: pre putini doresc sa faca ceva pentru tara aceasta, prea multi sint acei care se pling ca tara nu le-a dat nimic si ca statul le este lor dator cu un servici bun, conditii bune de trai, educatie, curatenie, bunastare si liniste si pace sufleteasca si inca si mai multi sint care fac zarva si agita aiurea. E usor sa acuzi ca tie iti este bine aici si iti iubesti tara fiindca ai reusit in Moldova dar numai acei care au succese in Moldova stiu cit au muncit. Si sint sigura ca tu, eu si multi alti care tin la tara lor, au un job iubit si incearca sa schimbe ceva in bine in Moldova au muncit la fel de mult ca si cei plecati peste hotare. Peste tot este greu, dar depinde de fiecare pe cine gasesti vinovat pentru esecurile sale: soarta, fortele proprii sau tara. Indiferent de aceasta, trebuie sa ne gindim la viitor si sa alegem: sa fim in continuare o tara saraca, care sa livreze forta ieftina de munca pentru Europa sau sa ne implicam fiecare in soarta Moldovei si sa dam ce avem mai bun acum pentru ca copii si nepotii nostri sa nu doreasca sa plece de aici nici in ruptul capului. Fiindca Moldova este o tara mea si eu chiar o iubesc!
Saracia e de vina!… (asta scurt formulat)
Da, eu cred ca postarile lor sint dictate anume de dorinta de a fi altfel. Mult prea mult s-a vorbit in ultima vreme de patriotism si dragoste de tara. Eu personal am ajuns sa nu mai deschid televizorul.
Parerea mea e ca patriotismul se cultiva incet, atent si mereu, nu se baga la galeata in anumite perioade ale anului.
Si da, sint de acord cu ce zicea cineva mai devreme, e mult mai simplu sa fii patriot cand ai si un alt pasaport decat cel albastru, si cunosti multa lume importanta. Acu un an sotul meu (patriot adevarat), pornind de la ideea ca schimbarea incepe de la el, a hotarat ca el nu da mita si nu mai implica prieteni in rezolvarea problemelor sale. Este foarte, foarte greu sa spui luminos Moldova eu chiar te iubesc in aceste conditii.
Jos arhitecţii netalentaţi (de unul am scăpat deja), jos steclopachete, jos stricăciunea.
🙂
de dragul polemicii. copiii ramasi fara parinti, cei care primesc bani regulat din Italia sau… cei care nu primesc nimic, dar asteapta bani din Italia. Crezi ca ei ar trebui sa-si iubeasca mama DOAR pentru ca i-a nascut? E un sentiment obligatoriu pe care tre sa-l ai fata de origini, un fel de recunostinta. Dragostea e altceva sau nu? Tara asta ne-a dat viata, dar era alta tara, apropos, era o tara pe care toti, inclusiv noi, o blamam astazi. Bine zice omul de mai sus: ar trebui sa iubim URSSul? pe de alta parte, tot de dragul polemicii, crezi ca ar trebui sa spunem in public doar ce e frumos? Imi amintesc de o intrunire, undeva la burjui, la care eram invitat eu si un nene din MinCult, putin trecut peste varsta crizei de la barbati. Dupa ce le-am povestit burjuilor cum functioneaza cinematografia in Moldova si cata grija are statul de promovarea valorilor, nenea aproape ca m-a injurat de mama, ca cica de ce le povestesc strainilor ca la noi e rau? Nenea inca e la Minister, iar situatia cinematografiei si a valorilor nationale e tot acolo… v jopu.
ma regasesc in fiecare fraza postata…si regret, dar trebuie sa recunosc ca urasc pe acei indivizi de la conducere, fiecare are scop personal ci nu unul comun.Sunt acasa deocamdat , dar ma visez departe unde viata e mai dulce si comunicarea mai simpla,unde oamenii aleg sa calatoreasca si nu sa se imbrace scumpppp.Moldovaa oricum te iubesc…aici imi sunt buneii,amintirile si copilaria me de care nu ma pot rupe DEFINITIV.
Si eu iubesc Moldova! Si iti multumesc tie, Nata, si tuturor celor de la Jurnal pentru posibilitatea de a face o ‘declaratie de dragoste’ Moldovei prin campania voastra. V-am urmarit toata ziua pe 27 cu mare drag si seara, in fata postei am strigat “Moldova, eu chiar te iubesc!”. Dragostea nu inseamna intotdeauna confort, un job bun, conditii de trai, salarii, magazine, drumuri etc. Tu NU iti iubesti Mama pentru simplul motiv ca ea, saraca, nu iti poate pune pe masa o mincare mai buna, sau sa iti cumpere hainutele pentru scoala care le-ai vazut la colegii tai. Tu NU iti iubesti casa pentru ca are ‘palasuri’, ‘stenci’, si multe alte tartamuri, tu iti iubesti casa pentru ca este locul unde te simti ACASA, pentru ca ea este locul de care se leaga cele mai sfinte lucruri din viata ta. Chiar asa, nu iti iubesti tara “pentru ca…”, ci o iubesti, pur si simplu. O iubesti sau nu. Ca grupa sanguina, ai dreptate. Iar cei care isi pot vinde dragostea de tara pentru un salariu de vreo 1000 de euro, cu toale si alte anexe ale unui trai confortabil, si mai striga-soptesc pe la colturi ca tara naoastra-i de c****, sa si faca bagajele, daca inca nu si le-au facut, si drum bun!!! Mie mi-i groaza de oamenii care nu-si iubesc tara, mi-i rusine, si imi pare rau cind ma gindesc ce ar putea ei sa transmita copiilor lor si ce pot sa-i invete despre Patrie.
Multumesc, Nata, pentru ce faci, zilele astea, datorita tie si colegilor tai, am avut curajul sa spun cu voce tare “Moldova, eu chiar te iubesc!”
Draga Nata, cred ca patriotismul tau este direct propotional cu anti-patriotismul celorlalti si nu este conditionat de sentimentul “natural” de iubire. Patriotism inseamna nu doar dragoste (adica “Moldova eu chiar te iubesc!”), ci mai inseamna devotament fata de aceasta tara. Devotament=abnegatie, hotararea de a te dedica unei cauze fara rezerve. Tu zici ca vrei sa pleci (sau ca e OK daca pleaca toti cei care vor s-o faca), atunci cauza ta patriotica e pierduta. Ori esti devotat, ori pleci. Iubirea e o chestie derizorie, mai ales cea de tara, daca nu participi la consolidarea ei. Dai exemplul iubirii neconditionate materne. Oare toti copii isi iubesc parintii, mai ales copii lasati de mici in grija vecinilor, rudelor, caselor de copii etc.? Oare poti sa-ti iubesti cu adevarat numele la alegerea caruia nu ai participat? (poate exagerez, dar sunt destule cazuri in care numele a reprezentat un obstacol in atingerea anumitor obiective personale sau profesionale!) Oare poti sa-ti iubesti grupa sangiuna? (aici cred ca exagerezi tu!) Din pacate, un slogan neinspirat (care nu tine cont de atitudinea reala a cetatenilor unei tari), ce “incita” la iubire, nu inseamna neaparat ca este si patriotic. Patriotism inseamna nu doar sentiment, ci si actiune. Strigatul vostru a fost mai degraba o declaratie de dragoste a unui iubit disperat si nu o actiune care sa uneasca, sa inspire, sa consolideze decizii. V-ati pierdut in cuvinte, asa cum ai facut si tu in mesajul tau. Cand iubesti nu judeci pe cei care nu o pot face. Critica e primul pas spre dialog. Evident, munca pe care ai depus-o pentru aceasta campanie a fost enorma, dar, din pacate ti-a lipsit un cap limpede (in orice redactie din occident exista o persoana angajata doar pentru analiza si lectura finala a textele scrise pentru o editie de ziar etc.). Trebuie sa existe permanent cineva care sa te contrazica, altfel ai impresia ca faci totul bine. La noi, in Moldova, oamenii se supara daca sunt criticati. La ei critica este o norma. Noi (inca mai) vorbim despre iubire, ei vorbesc despre performanta si actiune. Noi ne certam pe subiecte patriotice, iar ei deja muncesc. Cine isi iubeste cu adevata patria, doar cei care vorbesc despre ea?
Da, toti copiii genetic isi iubesc parintii, chiar si cei parasiti de parinti. Poate fi vorba despre diverse manifestari de dragoste. Eu nu le-as da atita importanta pentru ca e vorba despre o conexiune mai putin emotionala, dar o conexiune indiscutabila,pe care indraznesc sa o numesc dragoste
”Ori esti devotat, ori pleci”.
Ce are una cu alta???
Și eu sunt devotată, dar plecată de 5 ani… dar îmi iubesc țara și la distanță – cu sufletul, cu o lingură de lemn la bucătărie cu inscripția MOLDOVA, cu o față de masă cu inscripția MOLDOVA și cu o batistă cu inscripția MOLDOVA pe care o port tot timpul cu mine 🙂
Hai, Lume! Ce-ati sarit in capul Natei, care, la fel ca si oricine din noi, are dreptul sa gandesca si sa-si exprime opiniile? Si asta, indiferent de ce credeti despre reusitele sau nereusitele sale.
Atasamentul pentru origini (parinti, tara, limba) e unul firesc si sanatos. Sa fii partinitor acestor valori, este si asta firesc. Ceea ce mi se pare ciudat, daca nu gresit, e ca unii din noi, asteapta ceva de la… tara lor (de 20 de ani). *Ceva* – in termeni concreti.
Asa a fost pe vremea URSS, dar si acel *ceva* nu venea pe gratis, se platea cu libertatea opiniei, (sau oricare alta libertate, daca vreti).
Nu voi vorbi in numele generatiilor inaintate, dar pentru semenii mei – care au prins si cravatele pioneresti si ‘wind of change’:
Tara incepe de la fiecare din noi, parinti, bunici, colegi. Fiti cetateni activi, Votati!
Vi se pare insuficient? Excelent! – Intrati in politica, convingeti-va co-cetatenii sa va voteze, ajungeti la carma tarii si implementati!
Nu aveti stofa de lider? Luati o bursa in Ro, sau depuneti actele pentru emigrare pentru o tara pe care o vreti si care *va vrea*!
Aici sau acolo, va trebui sa demostrati respect pentru sine si cei din jur; va trebui sa oferiti, nu doar sa cereti!
Doua Post Scriptum deranjante, dar adevarate:
P.S. Vina pentru copiii ramasi fara supraveghere o poarta nu doar politicienii, dar si acea jumatate de tara care i-a votat, nemaivorbind de parintii copiilor. Cei din urma pentru ca, odata ajunsi in strainatati, nu au avut grija sa-i recupereze.
P.P.S. Dar vina pentru lipsa de studii a majoritatii care au luat drumul Rusiei si Italiei cine o poarta? Pe vremea URSS studiile au fost intotdeauna incurajate si gratis…
buuuuuuun…. am citit-o si pe asta……
eu nu prea inteleg ce-i cu patriotismul asta excesiv cu pasaport romanesc prin buzunare?
de peste tot aud sau citesc ce mare e iubirea fata de “plaiul natal” si vatra strabuna si acum am si eu o mare dilema, cum as putea iubi o tara care zi de zi da in tine cu piciorul? in care buneiii la 84 de ani raman cu gust amar in gura dupa o viata plina de munca mergand pe strada de-ti vine sa plangi uitandu-te la ei? cum sa iubesti o tara care-si bate joc de propriii cetateni care, au ramas aici ca s-o ajute pentru un salariu mizerabil ca sa plateasca taxe in buget de stat? cum sa iubesti o tara care-si denigreaza medicii profesoriii si educatorii aducandu-i in prag de saracie si limita existentiala, ce frumoasa e iubirea privita din televizor, da…………. patriotismul suna bine as vrea sa spun si eu ca-mi iubesc tara , dar cu tot efortul pe care l-as face nu cred ca-s fi sincera….
Taxe/impozite se plătesc în toate țările civilizate, nu și mităăăă!!!!!
Sărmanii medici, profesori și educatori… tre să le deschizi ușa cu picioarele de corupți ce sunt!!!
Oare când va veni ziua mustrării de conștiință???
oleaca nu sunt de acord cu tine, dar anyway, o parere intotdeauna este binevenita la acest subiect.
on another note, uite aici un articol ft interesant despre playgrounds for children http://www.theglobeandmail.com/life/health/new-health/health-news/study-suggests-traditional-playgrounds-contribute-to-childhood-obesity/article2148040/?cmpid=nl-news1
cind eram mica intotdeauna mi-a placut sa ma joc catarindu-ma prin toti copacii din curte, facind-mi palate pe ramurile groase si mari, catarindu-ma pe acoperisuri, garduri, etc. era un real fun! Acum cind ma uit la toate playgroundurile de aici le vad boring, boring, si iar boring. Din aceasta perspectiva, copiii moldoveni, in special cei care traiesc mai in zone rurale, duc un mod de viata mult mai activ decit cei de la oras (a nu se include activitatile agricole pe care inca multi copii sunt nevoiti sa le indeplineasca). Nu totul e alb si negru, mai este si sur pe-acolo undeva.
numai bine, Nata!
Consider ca, indiferent unde te arunca soarta, nu trebuie sa/ti uiti obirsiile. Toate statele care astazi sunt dezvoltate, au avut norocul sa se emancipeze national doar prin dragostea poporului sau..Italia, Franta, SUA, Tarile Baltice etc. Toate au avut conditia asupririi, periclitarii limbii nationale, prezenta unui popor prost (nu ma tem sa spun asta, pentru k chiar cred k o mare parte din moldovenii ns sunt prosti) si o istorie care s/a dorit a fi camuflata. Dar au supravietuit, au trecut cosmarul. Cum? Prin dragoste de tara si un patriotism fara recompensa. Noi toti afirmam ca facem ceva dar neaparat sa fie contra unui beneficiu. Si neaparat invinuim timpul sau demnitarii. Noi suntem cei mai curati si cinstiti. Deloc lenesi, deloc indiferenti si nici intr/un caz curajosi in a schimba ceva. Iata la ce trebuie sa ne gindim. Admir cu mult drag campaniile demarate de Jurnal tv, publika, protv…cred k anume de asta are nevoie poporul ns…sa se trezeasca din somnul sovietic si mult prea moldovenizat…Succes Nata…am observat k in ultima vreme ft des te vaicari (tingui…:-))…lasa k totul va fi bine…si caroseria se schimba, si fetitele vor creste bine merci si educate fara frecventarea unui loc anume…sanatate sa aiba parintii,in rest se cumpara!!!!!:-))))…Bafta!
Ne lipsește puțină unitate națională, sufletească, umană sau cum vreți… ca să facem ceva, din păcare noi suntem prea individualiști…
Imi iubesc mama. Foarte mult. Dar ea este foarte bolnava. Nu dispun de bani ca sa o tratez. Am pasaport romanesc, de 10 ani. Sunt cetatean roman nu pentru ca sa pot pleca pe aiurea. Simt romaneste, curat romaneste, Nata, dar imi iubesc parintii si locul de bastina. Si stau aici, aproape de ei. Am un serviciu unde ,,fostii, sunt ,,actualii,, si…cum si-au batut joc de mine asa si fac in continuare. Am impresia ca…pentru ca sa fii sef, trebuie sa fii agramat. Si sa te bati cu pumnul in piept ca esti patriot moldovean. Iubesc Moldova, pentru ca m-am nascut aici — altfel nu poate fi, dar iubesc Romania pentru ca e Patria parintilor mei. Iubesc firesc si normal acest areal si…ma simt bine asa.
…daaaaaaaa…,am citit mai multe din mesajele voastre,inclusiv al tau Nata…stiti observ de la o vreme,caci anume acei care au parinti avuti,niste conturi in banci pline cu citeva mii,sau chiar mai mult,acele persoane care au pasaport roman,anume acele persoane isi iubesc tara,patria,…oare asta e iubire…Iubirea adevarata nu e asta…(asta-i parerea mea)…da imi iubesc tara,da ii adevarat ca akum nu sunt pe pamint moldovenesc si am venit aici departe de casa pentru a schimba ceva in viata noastra,dar tin sa va dezamagesc…nu e chiar asa de bine si de usor peste hotare.aici nimeni nu te asteapta cu colaci si sare…,si nustiu poate nu e corect sa vin inapoi acasa,si ar trebui sa stau sa caut de lucru,sa nu ma prinda iarna si sa nu am cu ce ma intretine….dar eu aleg sa vin inapoi acasa.
Iar concluzia mea este urmatoarea:acei ce sunt plecati si le e bine akolo,si-au gasit viitorul cel omenesc pe alte meleaguri ,akolo sa stea…asa kum s-a mai zis viata e mult prea scurta k sa stai sa supravietuiesti…si anume din acest motiv,akum plek inapoi in MD,dar poate odata am sa prind aripi spre alte meleaguri care poate sa ne ofere noua emigrantilor… o viata mult mai buna care o vrem si asteptam de multi ani in MD.
si dupa ce am citit toate cuvintele dureroase insirate cu pasiune [ale autoarei cat si ale comentatorilor] inima mi s-a zbatut in piept si ochii mi s-au acoperit cu o pojghita sclipitoare, tremuranda de la adevarul crud expus mai sus. din coltul ochiului s-a strecurat, ba chiar as spune a tasnit lacrima sarata. e picatura care concentreaza in ea dragostea de tara, adevarul crud, greutatile noastre, limba noastra, suferintele si biruintele noastre. e lacrima dragostei. dragostea mea fata de moldova.
de ris
plecam,si plecam scrasnind din dinti si blestemand nu tara ci conducerea si acea parte a asazisului electorat care-i alege pe comunisti,oportunisti si alte cozi de topor(nu avem altii)dar o facem mai mult pentru copiii nostri,si inteleg foarte bine ca educandu-i aici nu poti sa pretinzi ca intr´o buna zi sa se intoarca,aici isi fac prieteni,isi gasesc jumatatea si se dizolva in societate,dar…(cel putin eu)incercam sa le transmitem cat putem din sentimentul cu numele”moldova,eu chiar te iubesc”,cine stie poate si se intorc intr´o zi buna,cu soti si sotii aduse din “europa”,poate asta-i patriotism
…Păcat că avem niște monștri la conducere…
Marele defect pe care am putea să-l corectăm prin a ne abţine de la astfel de postări antipatriotice, ar fi neputinţa sau nedorinţa noastra de a fi solidari şi uniţi. V-aţi făcut bagajele. Drum bun. Dar nu mai aruncaţi cu pietre în ţara asta, formatori de opinie ce sunteţi. Că şi-aşa destui o fac.
Chiar imi place ,a spuso asa cum este multumesc.
nu mai pretindem noi la titlul de” formatori de opinie”la urma urmei doar santem niste “mancatori de paine” care au fugit de pe corabia care se scufunda,praful de care nici nu face sa vorbesti,mare natie mai sant si “moldovenii”astea,cum stiu sa-si iubeasca aproapele
Buna.
Din copilarie imi iubesc tara , pentru ca am invatat aceasta de la familia mea,ma mindresc ca am acest sentiment fata de ea.
Dar va scriu pentru altceva , maicuta mea e de 5 ani in Italia, a plecat chind aveam 17 ani , si ma doare sufletul ca nu mi-a fost alaturi in multe momente grele,si stiti de ce ? Pentru ca asa era situatia , ramasesem fara tata chind macar nici nu ma nascusem ,toata viata mama mea imi dadea totul de ce aveam nevoie , educatie , scoala , moralitate , dragoste , intr-un moment dat mama nu mai avea puteri sa ne traga pe toti pe spatele ei , bunica bolnava de diabet cu piciorul amputat , eu scolarita care aveam nevoie de cheltuieli anuale de care ne scurgea scoala ,si bunelul cu pensia de 300 de lei . Bunica era spitalizata lunar la Spitalul Republican din Chisinau , in fiecare zi cheltuielile deveneau tot mai mari , intr-o luna de zile mama cheltuia pina la 12 mii de lei pentru ai mentine viata , am avut si situatii chind bunica statea in coridorul spitalului cu cangrena la picior si nimeni nu se apropia de ea sa-i acorde ajutor medical , pentru ca nu le-am bagat bani in buzunar medicilor ,asa mama s-a hotarit sa plece dupa hotare ca sa ne ajute cu bani , sa ne faca viata mai usoara , eu ramasesem cu bunica bolnava ,a fost greu ……..
In acele momente iti dai mii de intrebari de ce cei de la conducere nu se gindesc la oamenii care au nevoie de ajutor , au nevoie de job , au nevoie de studii superioare , au nevoie de o situatie stabila in tara pentru a putea supravietui ???? DE CE ????
Dar nimeni nu isi bate capul de asta , nimeni din politicieni si din oamenii din conducere nu au simtit aceasta pe pielea lor . Toti isi bat buzunarele si isi ingrasa burta cu banii tarii, cu banii pensionarilor , si cum sa mentinem dragostea fata de tara noastra natala ???
Da, tara nu e vinovata ,sunt vinoveti oamenii care fac zilnic taraboi in ea , ca porcii in jgheab . Imi pare rau si ma doare sufletul enorm de mult ca mii de copii nu si-au simtit maicutele alaturi multi ani .
Iata asa-i PATRIOTIZMUL MOLDOVENESC . Patriotizm prin durere , rabdare , suferinta, lacrimi si amaraciune.
Mai am multe de spus dar ma dor degetele :)))
Cer iertare ca mi-am revarsat amarul sufletului aici , dar nu ma refer numai la exemplul vietii mele , sunt exemple si mai amarnice .
Multumesc