Yearly Archives

2011

Blog

E sarbatoare si nu rasuna muzica….

Am fost prima care s-a bucurat de vestea ca vom avea pe 7 mai un Orasel European in PMAN. Prima din colegii mei de emisiune. Si le-am zis: trebuie neapart de mers acolo. Va fi concert, va fi gastronomia mai multor tari. Trebuie de mers si de sustinut cu prezenta o intiativa atit de frumoasa. Uir gonna hev a nais pati! Am mai vazut asa ceva in Europa. Oare si la noi se va face?

Nici nu vreau sa stiu cine a fost regizorul acestei cumatrii. Ca daca ar fi vreun prieten de-al meu, m-as abtine de la comentarii.Prietenia oricum e mai scumpa decit adevarul….sau nu?
Mi-am pus aparatul de 3 tone in git. Ca de…., poate prind niste poze bune. Am profitat de pauza de prinz de la TEDx si in loc sa stau cuminte o ora, cu baieti destepti la masa si s-o fac si eu pe desteapta, m-am dus in PMAN.

Aparatul meu a ramas intact, rezervele mele de admiratie la fel. Oraselul asta European, in loc sa ma intilneasca cu atmosfera de sarbatoare, m-a prin in capcana unei expozitii de tot felul de organizatii europene, ONG-ri samd care m-au invadat cu o tona de copaci degeaba taiati, adica brosuri, inutile, pe care eu, cum ii sta in firea unui om dezamagit, le-am si aruncat la gunoi. Pun pariu ca toata lumea a facut la fel. Brosurile astea nu-s bune nici de curatat peste pe ele, ca put a vopsea proaspata de tipografie.Acesta este spam curat. Si eu sunt necrutatoare cu spamul. Am mai vazut eu bugete de brosuri la viata mea. Bani destui, ca sa-i folosesti ceva mai creativ. Macar asa cum au facut polonezii la standul lor, adunind zimbete de la trecatori pentru copii bolnavi din lumea intreaga. Idee buna, ieftina si usor de consumat.
Tot oraselul arata ca un mic talciok, din corturi de plastic, care inca de la “minunatul” iarmaroc de iarna imi provoaca alergie.

Despre gastronomie vreti sa va spun?
Am venit exact la ora la care se anunta inceputul manifestatiei. Multe tavi, cratite, erau deja bune de lins. Deci se putea preconiza o cantitate de bucate traditionale de cel putin 5 ori mai mare. Ca moldovenii sunt multi si le place sa se inghesuie cind e degeaba. Sunt impotriva a tot ce e degeaba. Un pret simbolic, cu siguranta, ar fi facut putina ordine printre flaminzii nostri. Nu e de mirare ca bucatarii care ofereau mincarea, nu mai aveau de unde afisa un zimbet reporterului nostru, care s-a dus sa afle ce gust are Europa.
In plus, o alta idee neinspirata a organizatorilor a fost sa-i bage lui Andrei Porubin texte obligatorii de rostit. Despre tot felul de lucruri, performante, valori si principii. Si in loc oamenii sa guste din bahlava, ravioli si paella pe ritmuri muzicale, acestia ascultau textele interminabile din scena, de parca era radioul de la talciokul de pe vremuri. De parca distractia are partea ei obligatorie si partea ei de distractie. Bullshit….disctractia ori este ori nu-i. Si organizatorii, regizorii evenimentului, ar fi trebuit sa incerce sa se distreze ei mai intii in oraselul nostru european, ca sa vada cum e. Sunt sigura ca au apasat pe butoane si au baut bere ceha, iar a doua zi si-au trimis like-ri si multumiri necinstite pentru succesul evenimentului. N-a fost un succes. Pentru mine a fos o dezamagire.M-ati amagit si la anul n-o sa-i mai chem pe colegi in PMAN. Poate daca mai navigati internetul, mai mergeti prin lume si vedeti cum e posibil sa organizezi o sarbatoare fara corturi albastre, fara brosuri si fara texte interminabile in scena. Noroc de Vasile Botnaru. Am si eu o amintire dupa aceasta sarbatoare. Emotia nu este una trucata.Pur si simplu, cu o tona de brosuri grele in spate, m-am bucurat sa revad o cunostinta. Inspiratieeeee va doresc.

10 May 2011

EVENIMENTE

Cine nu ştie să facă bine, înzadar îl aşteaptă de la alţii

Probabil niciodată nu vei avea nevoie de asta. Probabil aşa crede fiecare dintre noi. Probabil ne gândim foarte puţin sau deloc la acest subiect, încercând astfel să îndepărtăm, prin alungarea gândurilor triste, o eventuală posibilitate ca aşa ceva să ni se întîmple nouă sau celor pe care îi iubim atât de mult. Nu cred însă că dorinţa de a gândi pozitiv şi a nu permite fricilor să se cuibărească în viaţa noastră, justifică nedorinţa de a cunoaşte informaţii despre acest subiect. Subiectul este unul dur. Şi cum a zis o femeie foarte inteligentă: Cancerul este o boală foarte democratică.

8000 de oameni anual în Moldova sunt diagnosticaţi cu afecţiuni oncologice. Printre ei sunt şi mulţi copii. Şi dacă cineva crede că această boală e doar o plată pentru păcatele noastre, mă întreb cât de mari sunt păcatele unui copil de 3-4 ani diagnosticat cu leucemie.

Iniţial mi s-a întîmplat să o cunosc pe Natalia Malaniuc. Tânăra de 26 de ani, care de 11 ani nu cedează în faţa acestei boli, iar Dumnezeu a răsplătit-o pentru puterea ei şi cu un copil, multdorit, dar neaşteptat. Povestea Nataliei este plină de lecţii. Şi m-am gândit că oricine dintre noi are nevoie de ele. Am făcut la Junal TV, la Sare şi Piper o campanie în urma careia am acumulat cu ajutorul multora dintre voi, a telespectatorilor şi a lui Pasha Parfeni & starurile de la noi, peste 50 mii lei. Astăzi Natalia m-a sunat şi mi-a propus în iunie să fiu naşa de botez a lui Ionuţ. E plină de viaţă.

Apoi am aflat despre Irina, a cărei fetiţa este bolnavă de leucemie. I-am propus să facem o campanie, pe vremea când eram la Deşteptarea. Să adunăm fonduri. Nu prea şi-a dorit să intre în atenţia publicului, dar luptă mai departe.

Recent, am aflat despre o posibilitate de luptă cu cancerul, nemaiîncercată în Moldova, dar destul de practicată în lume: transplantul de celule stem. Din punct de vedere legal, procedura încă nu-şi are loc în legislaţia noastră şi am auzit că mulţi medici de la noi sunt foarte sceptici în privinţa procedurii. Pe de altă parte, imaginându-mi doar, disponibilitatea celor care suferă de cancer de a încerca orice ar putea să le salveze viaţa, aş încuraja medicii să lase loc pentru toate şansele existente. În acest context am cunoscut o tânără familie,a căror fetiţa suferă de leucemie şi care sunt dispuşi să încerce transplantul, dar se împiedică de sumele exorbitante ale acestor proceduri, care deocamdată nu se fac în Moldova.Am vrut să fac un reportaj despre ei. Au un perete plin de icoane în casă. Toate venite din diverse colţuri ale lumii. Şi am înţeles că aceşti părinţi deocamdată cred mai mult în puterea acestor chipuri, decât în cea a oamenilor de a se mobiliza şi a face donaţii. Eu îi înţeleg.

Iată că acum câteva luni l-am cunoscut la Sare şi Piper pe John McKellar. Un scoţian care se află la Chişinău pentru a coordona activitatea unei instituţii despre care poate nu aţi vrea să ştiţi. Hospice Angelus. Este singurul hospice din Moldova care oferă îngrijire paliativă.

Ce este aceasta?

Când nici un tratament nu mai dă rezultate, iar durerile resimţite de un bolnav aflat în faza terminală a unei afecţiuni sunt de nesuportat, familia poate apela la îngrijirea paliativă. Această îngrijire nu vindecă boala, ci are scopul de a proteja demnitatea pacientului. Scopul ingrijirii paliative este asigurarea calitatii vietii pacientului si a familiei acestuia. Oricine poate solicita serviciile Hospice Angelus. Însă capacitatea instituţiei este de a deservi anual circa 500 de pacienţi. Aceştia primesc 20-25 de vizite gratuite la domiciliu, cu îngrijirea, susţinerea psihologică şi medicamentele necesare. Despărţirea cu demnitate de propria viaţă e un subiect pe care nu cred că vreţi să-l discutăm, Hospice Angelus îi ajută de pe cei cărora medicii nu le mai dau nici o şansă, să aibă parte de un sfârşit mai fericit. Deşi acest cuvânt sună puţin cam exotic în contextul folosit. Familia pacientului beneficiază şi ea de susţinere, consiliere psihologică, inclusiv după plecarea omului drag.

Anul acesta Hospice Angelus a organizat a doua ediţie a Balului de caritate. Iar John McKellar ne-a propus, mie şi lui Andrei Bolocan, să găzduim acest bal. Iniţial am zis da. Apoi am început să ezit, pentru că mi-am imaginat oameni mari, politicieni, businessmani care vor veni la eveniment şi pe care va trebui să-i convingem să scoată bani din buzunar pentru a susţine acest Hospice.

E una să prezinţi concerte şi petreceri şi e cu totul altceva să găzduieşti un Bal de caritate. Trebuie să ai stofă, trebuie să fii credibil, trebuie să ai o imagine care i-ar convinge pe oameni să urmeze un mesaj cu care vii în faţa lor. Nu înzadar în toată lumea pentru astfel de cauze se apelează la participarea unor mari personalităţi, vedete. Lui John i s-a părut că noi le avem pe toate acestea. Lucru pentru care ţin să-i mulţumesc.

Taxa de participare la eveniment a fost de 75 de euro. Nu atât de mult încât să fie atât de puţini politicieni şi oameni de afaceri la bal. S-a organizat şi o tombolă, iar mai târziu şi o licitaţie. La cea din urmă musafirii s-au ales cu biciclete, vacanţe la munte, bilete la concertul lui John Bon Jovi în schimbul unor sume mult mai mari decât preţul acestor obiecte. În fine, nici aici nu s-a putut fără moldoveni care fie că erau puţin chercheliţi, fie că nu au mai participat niciodată la o licitaţie şi de aceea încercau să instaureze ei propriile lor reguli de licitaţie. Suma adunată în urma Balului de Caritate nu o cunosc, însă banii adunaţi doar de pe urma licitaţiei (circa 10500 euro) mi s-au părut nu foarte mulţi, deşi organizatorii au rămas foarte încîntaţi de eveniment şi rezultate.

De rând cu noi, prezentatorii de la Sare şi Piper, s-au alăturat acestei iniţiative şi cei de la Trigon, şi cei de la Snails.

N-aş putea să închei fără a recunoaşte cât de tare mă bucur că am avut ocazia să prezint acest eveniment, să învăţ cum se face o licitaţie:))(e nevoie de o viteză şi de capacităţi de exprimare deosebite) şi să-i cunosc pe doi oameni foarte plăcuţi : Prinţesa Marina Sturdza şi Dragoş Bucurenci

Pentru final, vă recomand să vă înarmaţi cu răbdare şi să vedeţi un film extraordinar:

KOMT EEN VROUW BIJ DE DOKTER

8 May 2011

Blog

Si telefonu-i om

Azi am vrut sa-l sun pe fostul meu profesor, ca sa-l felicit cu ocazia promovarii. Dar si sa-i spun ca, in locul premierului, nu as fi mers pe la tot felul de Nagacevschi si Poalelungi cu propuneri, ci la el as fi venit in primul rind. Mi s-a parut, cel putin, necinstit sa sari peste oamenii din echipa ta, crezind ca ei oricum sunt la cheremul tau. N-am dat insa de telefonul lui in agenda. Si m-am alarmat. Azi mi s-a intimplat o suprapunere de intilniri ( de care ar fi trebuit sa-mi aminteasca remindrerul din telefon) si m-am simtit o chioamba uituca, de-mi venea sa intru in pamint de rusine. Am inventat solutia pe loc. Nimeni nici n-a observat. Azi am cautat sa dau de Ana ca sa vad cum a ajuns la Stockholm si iarasi nu i-am gasit telefonul in agenda. Azi l-am vazut pe Dragos prin geamul unei cafenele. Si cind sa-l sun, n-am numarul. Tot azi, am avut intrebari la Posmotrel despre relatia dintre un politician si calificativul “mudac”. Dar a plecat si el din agenda. Asa ca, azi am revenit la mai toate apelurile ratate de la numere necunoscute. Jenant? Demult, cineva mi-a spus ca nu e de bun gust sa revii la apeluri nepreluate, cine are sa ma gaseasca, neaparat va reusi. Si daca era cineva a carui numar mi-ar fi trebuit urgent, iar eu l-am pierdut? Am facut naveta prin telefon printre citiva oameni, ca sa aflu alte citeva numere pe care nu le mai am.Obositor si enervant este pescuitul de numere de telefon de la cunostinte, chiar de la o buna dimineata…Cu ocazia asta insa am aflat ca Ion se indrepta spre Orhei cu niste norvegieni, iar Onorica nu are somn din cauza fisurii din PLDM.

Cum am ajuns eu la asa zile? Pai am facut o boroboata si am apasat pe un Yes in loc de No. Pentru ca atunci cind acelasi mesaj, in fiecare zi, iti propune sa faci o renovare in casa, tu chiar daca nu ai deloc nevoie, intr-un moment dat cedezi. Si zici: las ca nu strica.

Agenda, secrete, planuri, notite….toate au plecat pe apa simbetei telefonice. De aceea va recomand:
1. Nu faceti update-ri nechibzuite la Iphone.
2. Faceti backupuri inainte de orice update nechibzuit.

Catre toti oamenii de buna credinta. Sunati-ma, va rog, ca sa-mi restabilesc cartea de telefoane. Si catre toti cei carora le-am promis intilnire, proiecte, bani, iubire, sunati-ma sa-mi restabilesc agenda in calendar. De poze si muzica nici nu mai sper. Atita timp cit vor mai exista utilizatori de tehnologii de-al de mine, simplele agende de hirtie vor fi un cadou foarte bun la sfirsit de an.

4 May 2011

CĂLĂTORII

Amsterdam, paţani, Amsterdam

De atâtea ori am făcut declaraţii de dragoste pentru oraşul unde mă simt cel mai bine, încât mă tem să cad în banalitate. Am reuşit să molipsesc cel puţin 3 moldoveni cu virusul Amsterdam. Aşa că acum îi las şi pe alţii să-i cânte elogii. Eu m-am simţit om, alţii au filmat amintiri:))

Mai jos aflaţi şi motivul revenirii mele în Amsterdam pe 30 aprilie 2011. O gaşcă de 30 moldoveni urcaţi pe o barcă pentru a celebra sărbătoarea oranj a libertăţi, desfrâului, dezlănţuirii şi a bunei dispoziţii.

4 May 2011

Blog

Mai

De asta nu-mi place să scriu sms-ri de Paşte şi Crăciun….pentru că mă zacalibesc.Şi pentru că eu nu vreau să zacalibesc pe nimeni. Mai degrabă sun. Sau nu sun. E mai bine sa suni. Doar pe cine vrei tu.

De asta, probabil, am sarit peste toate urarile prilejuite de sarbatori, in speranta ca ma veti intelege. Vreau sa fiu sincera cu voi. E ceva ce nu mi se pare normal in toate aceste obiceiuri. Intii de toate superficialitatea cu care se tine un post. De aici, se uita cu tinjeala la carne, dincolo trage la tigari de-i crapa falcile. Evlaviosii iesiti din post si scapati la masa de sarbatoare. Oua inrosite cu, сhimicale. Mincare facuta joi-vineri si consumata timp de-o saptamina. Pasca si cozoncaci cu tonele, care se usuca undeva, in bucatarie. Da eu mai bine nu ma duc ipocrita la slujba de Inviere, decit sa ma duc cu 5 min inainte de a stropi preotul slanina, casul, si ouale cu agheasma. Am fost anul trecut. Diajiuns. Fie ma duc si stau cuminte toata slujba si ma las patrunsa de atmosfera, fie dorm pacatoasa. Dar nu incerc eu sa bifez de forma niste obiceiuri, in speranta ca Doamne Doamne e ocupat cu pacate mai grave, taman atunci cind fac ceva pe dos.
Ploua cu primavara. Mai. Luna mai. Sunt din nou o chisinauianca fericita. Mi se intimpla atit de rar pe parcursul unui an sa ma bucur de orasul nostru, incit vreau neaparat sa punctez momentul. Este singura luna din an cind Chisinau are un stapin, pe bune. Stapinul se numeste Mai si tine cam o luna.O luna de miresme imbatatoare, strazi nocturne, pustii si usor afectate de umbrele frunzelor proaspete. N-ar strica sa vindem pachete turistice: Chisinaul in mai. Mai verde, mai proaspat, mai curat, mai rar. A ramas doar o luna, iar eu tot nu stiu cine ar putea indeplini anul intreg functiile lunii Mai. Unul e balamut, altul necunoscut, unul e de forma, altul e mai batrin decit anii pe care ii are. Eu nu mai vreau sa aleg raul cel mai mic. Dar oare e cum vreau eu?

3 May 2011

Blog

Unde calcă picior de om, calcă Dumnezeu

Am preluat acest articol de pe bigpicture, am scos nişte poze care nu mi se păreau prea spectaculoase şi vă las să savuraţi.
Год назад на нефтяной вышке «Deepwater Horizon» в Мексиканском заливе прогремел взрыв, в результате чего погибли 11 рабочих, сама вышка рухнула, а в океан вылились тонны неочищенной нефти. По слухам, в Мексиканский залив попало 4,9 миллионов баррелей нефти, загрязняя берега, громя экономики городов и уничтожая окружающую среду. Изучения катастрофы до сих пор продолжаются, рассматриваются проблемы эффективности дисперсантов и долгосрочных последствий на здоровье людей и животных; судебный процесс по этому поводу так же продолжается – на судебное дело, слушание которого назначено на февраль 2012 года, подано уже более 300 исков, которые будут решать судьбу компании BP и других компаний. Даже год спустя сказать о полных масштабах катастрофы трудно, процесс тормозят масштабность пострадавших территорий, количество нефти и разницы в показаниях, что же случилось на самом деле, а также возникшие уголовные и гражданские дела. В этом выпуске мы посмотрим на то, что было до и после одной из крупнейших катастроф в истории человечества.

1. Пожарные суда борются с огнем на вышке «Deepwater Horizon» у берегов Луизианы 21 апреля 2010 года. (Reuters/U.S. Coast Guard)

o02 21038587 Разлив нефти в Мексиканском заливе год спустя

2.Горящая вышка «Deepwater Horizon» в Мексиканском заливе, в 80 км к юго-востоку от Венеции, штат Луизиана, 20 апреля. (AP Photo/Gerald Herbert)

o03 21038512 Разлив нефти в Мексиканском заливе год спустя

3. Горящая вышка 21 апреля 2010 года. (AP Photo/Gerald Herbert)

o04 99306371 Разлив нефти в Мексиканском заливе год спустя 4. Судно собирает нефть после взрыва на вышке «Deepwater Horizon» 28 апреля 2010 года. (Chris Graythen/Getty Images)

o05 27021009 Разлив нефти в Мексиканском заливе год спустя 5. Утечка нефти в Мексиканском заливе 27 апреля 2010 года. (AP Photo/Patrick Semansky)

o07 06146552 Разлив нефти в Мексиканском заливе год спустя

7. Стая дельфинов в нефтяной воде залива Шанделе. (AP Photo/Alex Brandon)

o08 RTR2F1EQ Разлив нефти в Мексиканском заливе год спустя 8. Столб дыма от сжигаемой нефти у берегов Луизианы 9 июня 2010 года. (Reuters/Petty Officer First Class John Masson/U.S. Coast Guard)

o09 12125219 Разлив нефти в Мексиканском заливе год спустя 9. Неочищенная нефть на берегу Оранж Бич в штате Алабама, 12 июня 2010 года. Большое количество нефти дошло до берегов Алабамы, оставив после себя лужи плотностью 13-15 см в некоторых местах. (AP Photo/Dave Martin)

o10 23044566 Разлив нефти в Мексиканском заливе год спустя 10. Молодая цапля умирает в загрязненных нефтью зарослях после утечки нефти в заливе Баратария 23 мая 2010 года. Смотреть пост Страшные последствия разлива нефти в Мексиканском заливе (AP Photo/Gerald Herbert)

o11 RTR2EU9J Разлив нефти в Мексиканском заливе год спустя 11. Эксперт Фонда защиты окружающей среды Анджелина Фриман берет образец нефти в заливе Баратария. (Reuters/Sean Gardner)

o12 RTR2E6Y0 Разлив нефти в Мексиканском заливе год спустя 12. Фотограф «Reuters» Ли Селано в загрязненных нефтью зарослях недалеко от Пасс Лутре, Луизиана, 20 мая 2010 года. (Reuters/Matthew Biggs)

o14 03118413 Разлив нефти в Мексиканском заливе год спустя

14. Покрытая нефтью птица на пляже на острове Ист Гранд Терре 3 июня 2010 года. (AP Photo/Charlie Riedel)

o19 RTR2FZSB Разлив нефти в Мексиканском заливе год спустя

19. Пострадавшую от утечки нефти северную олушу отмывают в центре спасения дикой природы в Форт Джексон 1 июля 2010 года. (Reuters/Sean Gardner)

o26 29027137 Разлив нефти в Мексиканском заливе год спустя

26. Владелица компании по реализации морских продуктов Дарлин Кимболл приветствует клиентов в офисе компании в Пасс Кристиан, штат Миссисипи, 29 марта. Кимболл, которой так и не возместили убытки, полученные после взрыва на «Deepwater Horizon», боится даже подумать, куда местное правительство потратило фонды «BP». (AP Photo/Jason Bronis)

o27 08917200 Разлив нефти в Мексиканском заливе год спустя 27. Дельфин по имени Луи в исследовательском центре дельфинов общается с ветеринаром Карой Филд 8 февраля в Марафоне, штат Флорида. Дельфина нашли 2 сентября 2010 года – его вымыло на пляж в Порт Фуршон в Луизиане, он полностью пропитался нефтью. С тех пор о нем заботятся в исследовательском и образовательном центре морских млекопитающих в Флорида Кис. Луи прибыл в исследовательский центр, после того как его вернули к жизни в институте Нового Орлеана. (Joe Raedle/Getty Images)

o29 12266632 Разлив нефти в Мексиканском заливе год спустя

29. Мертвую морскую черепаху вымыло на берег в Пасс Кристиан 16 апреля. Местный активист Ширли Тиллман толкьо в апреле нашла 20 мертвых черепах в штате Миссисипи. Она подозревает, что они умирают из-за последствий разлива нефти в Мексиканском заливе. Редкие морские черепахи и дельфины все еще умирают из-за катастрофы, произошедшей год назад. Национальная федерация дикой природы сообщает, что случаи, когда морских черепах выбрасывает на берег, участились в марте этого года в семь раз. (Mario Tama/Getty Images)

o32 17076616 Разлив нефти в Мексиканском заливе год спустя

32. Гости наслаждаются морскими продуктами из Мексиканского залива во время мероприятия «Обед на песке: праздник залива» в Галф Шорс, штат Алабама, 17 апреля. Знаменитый шеф-повар Гай Фири накрыл стол на 500 персон на пляже в честь его очистки после катастрофы год назад. (Michael Spooneybarger/ AP Images for Gulf Shores & Orange Beach Tourism)

o35 22161538 Разлив нефти в Мексиканском заливе год спустя

35. Ветеринар института изучения морских млекопитающих Венди Хэтчетт с мертвым дельфином, найденным у берегов острова Оно в штате Алабама, 22 февраля. Исследователи утверждают, что более десяти молодых дельфинов, которые либо умерли до наступления зрелости, либо вскоре после рождения, были найдены вдоль берегов Мексиканского залива за последние две недели – это в 10 раз больше, чем за первые два месяца в этом году. Образцы их крови и тканей были отправлены на анализ, чтобы узнать, умерли ли они от последствий утечки нефти или нет. (AP Photo/Patrick Semansky)

o38 28040570 Разлив нефти в Мексиканском заливе год спустя

38. Прайс Биллиот на месте для рыбалки в рыбацкой деревушке Пойнт-О-Шен в Луизиане 28 января. Биллиот выживает отчасти благодаря 65 тысячам долларов, которые ему выплатила компания «BP PLC» в июне, возмещая убытки бизнеса. Еще до катастрофы в Мексиканском заливе американо-индийская деревня была на грани распада из-за социальных изменений и утраты прибрежных территорий. Теперь же индийцы, занимавшиеся рыбалкой всю жизнь, зависят от Кеннета Фейнберга – человека, раздающего чеки на миллиарды долларов за нанесение ущерба после катастрофы. (AP Photo/Patrick Semansky)

21 April 2011

EVENIMENTE

15 minute. Cum se face o copertă

Mai țineți minte Eurovisionul din acest an? Mă întrebam pe atunci cine a creat ținuta Nataliei Barbu pentru show. Mi s-a părut extrem de reușită. Mai tîrziu primisem pe blog un comentariu cu un modest “mulțumesc” și uite-așa aflasem că stilul a fost creat de o tânără, dar foarte talentată stilistă de la noi.

Cunoașteți mulți oameni care se pricep atît de bine la a vă citi personalitatea, încît ați putea să le încredințați propria imagine, fără să vă faceți griji pentru rezultat? Eu cunosc, dar foarte puțini. Mai exact 2 stiliste cu adevărat talentate am descoperit în Moldova. Și una dintre ele este Ileana Zbârnea. Fiică de mare pictor, nu putea să sară departe de trunchi. Colaborează cu mai mulți artiști de la noi.Uite că am avut și eu ocazia. Pentru că Ileana se ocupă și de Revista 15 minute. Se ocupă cu atîta patimă, încît uneori mă gîndesc cu tristețe la astfel de flăcări.

Așa dar, într-o bună zi, colegele de la marketing din Jurnal TV m-au întrebat dacă aș vrea să apar pe coperta revistei respective. Coperte nu am mai făcut demult, mai exact de vreo 2 ani,din mai multe motive. În primul rând, pentru că nu-mi doream asta. Știți că am trecut și mai trec prin momente de viață care nu mă inspirau să-mi văd mutra zîmbăreață din vitrinele chioșcurilor și cu sloganul: Viața merge înainte, orice ar fi! Un alt motiv, poate puțin arogant, este faptul că m-am plictisit. Prea puțin se străduie publicaâiile noastre să facă lucruri inedite pe coperte. De ce să faci lucruri inedite cînd ai o coadă de “celebrități” cu nota achitata în avans, doar pentru a se vedea pe copertă. De ce să mă bag eu între un politician care plătește ca să apară pe copertă luna trecută și o ditamai businesslady ajunsă la închisoare pentru trafic de diamante, programată pentru luna viitoare? Eu ce să caut între ei? Asta eu ar trebui să fiu plătită că să accept rușinea de a mă înghesui între cei dornici de popularitate, artifial cultivată.

Refuzînd prietenos cîteva coperte anterior, propunerea celor de la marketing mi-a pus rotițele în mișcare și mi-am zis: cu Ileana aș încerca. Dare îmi era clar: ne va ieși ceva doar dacă Ileana o va face cu multă dragoste pentru mine, eu,Nata, bună-rea, nouă-veche, caldă-rece. Adică nu teap-leap, hai mai repede, că tre să dau mâine revisa în tipar și cine ești tu de fapt să-mi ceri mie idei inspirate. Nu am șantajat-o pe Ileana cu avertismente gen, vezi, că eu nu accept să lucrez cu oricine. Am lăsat pe ea. Să vedem ce iese. Inițial am întrebat-o ce idei are. Mi-a dat niște exemple care s-au pliat perfect pe așteptările mele. Apoi am mers la un magazin foarte ciudat de haine. Nu hainele-s ciudate. Hainele-s superbe, unele. Magazinul se află într-o curte îndepărtată din Ciocana. Este imens și se vând o sumedenie de lucruri scumpe și bune. Sper că se vând. Ne-am apucat ambele să alegem. Ileana alegea ținute în care i-ar fi plăcut să mă vadă. Eu alegeam ținute în care mă vedeam. Rochia verde mi-a amintit de Jacqueline Kennedy Onassis. Stofă super calitativă, culoarea absolut feerică, broșa absolut kitchioasă, dar în combinație cu deocheata croială de la gît – o mică operă de artă.

Într-un final ne-am oprit la vreo 5 ținute și am fixat și ziua filmării. Întro sfântă duminică, cînd îmi e viața mai dragă să stau acasă cu fetele mele, după o sîmbătă cu un grătar mai crâncen,nesomn și oră schimbată.Cel mai urît lucru pe care cred că-l fac oamenii care s-au înțeles de oră, e să întîrzie. Eu am întîrziat. Cu o oră.În rest, am fost cuminte.

Am început cu minunata Lilia Sobuleac. Încă o fire talentată, gata în curînd să mai nască o ființă,sper la fel de talentată ca și mama. Lilia e finuță, e atentă, e pricepută, nu abuzează, simte. Machiajul ieșise așa de parcă tocmai am avut o baie de ozon. Ei, poate stratul dublu de gene nu a chiar pe placul meu, dar pentru că vi-l recunosc acum, mă simt revanșată. În timpul machiajului ne-am șușotit și cu Olga Bălan pentru interviu.

Tot Lilia a facut și magia din păr. Cu o coafură plină de cutii, am urcat la volan și am plecat la hotel. Într-un decor care mie îmi lasă mult de dorit, cel puțin pentru o sesiune foto,Roman Rybaleov a apăsat de cîteva zeci de ori pe trăgaci și a împușcat cîteva clipe de glorie. Bineînțeles nu fără a se implica și Ileana, care parcă și imaginat exact unghiul, privirea, reacția, buzele pe care le vedea în final pe copertă.

Cînd am ajuns la rochia neagră, ne-am istovit. Ne-a istovit ambianța. Am încercat să facem cîteva poze afară, dar încremeneam de ger. Cred că a fost cea mai scurtă și mai fructuoasă sesiune foto. După vreo oră și jumate, cu toate mulțumirile de rigoare ne-am dus pe la case.

Peste cîteva săptămîni am văzut pozele. Good job, mi-am zis. Știți cît de mult diferă originalul unei imagini de cea care în final ajunge pe copertă? Mai există un nene foarte talentat, în ultima instanță. Talentat și ascultător. Se numește photoshop. Dacă ai și tu talent și știi pe ce butoane să apeși, acest photoshop poate face minuni. Prin photoshop, de asemenea, se fac multe perversiuni. De la scoaterea tuturor culorilor, pînă la adăugare de mai mult roșu, verde, umbre, sepia și cîte și mai cîte. Photoshopul poate fi și un chirurg estetician. Scoate pete, riduri, încrețituri, alunele, deseneză orice-ți trebuie. Prin photoshop, un artist ca Ileana, se poate manifesta din plin.

Așa că, după ce am văzut o splendoare de poze, Ileana îmi spune: Da ce-ar fi să o prelucrăm pe cea de pe copertă, în stil Esquire. Zic hai să vedem. Ce-a făcut photoshopul era cel puțin freaky. Nu mă deranja ceva nou, mă deranja doar că nu-mi plăcea de mine, nu-mi era dragă să mă văd așa, dură, îmbătrînită, întunecată și respingătoare. Și i-am zis: vrei, las-o așa, n-am probleme, pot ieși și nemachiată în fața oamenilor, dar să știi că eu nu sunt mândră de mine și deci nu o voi pune pe blog cu recomaddarea: asta îmi place , citiți și voi. Tu ești șefa, tu ești cea cu viziunea. Eu rămîn la pozele inițiale. Înstil stil Esquire,după mine – urîtă, cu siguranță aș fi stîrnit mai multă vorbă. Dar mă conving, că nu sunt deloc adepta PR-lui negru. Sunt mai naivă. Decît PR negru, mai bine deloc.

Îmi place atît de mult poza încît o pun și pe blog. E o chestiuță care îmi stîrnește zbor, elan și bucurie. Bucurie pentru reușita unei încercări. Dacă aș fi un producător muzical și aș lansa o nouă vedetă, i-aș da jos vedetei în devenire toate cizmulițele albe de lac, toate fustițele cu dantelă și toți cerceii auriți din urechi și aș da-o pe mâinile Ilenei. Să facă, să creieze.

Aș mai colabora cu Ileana, aș mai experimenta cu Roman Rybaleov, sunt mult prea multe lucruri pe care le-aș încerca – să am cu cine. Sunt prea plăcute aceste 15 minute de ….glorie. Revista e peste tot în oraș. Se distribuie gratuit. Și mai au acolo diverși indivizi care scriu lucruri trasnite. Răsfoiți-o la o cafea.

21 April 2011

Older Posts

Newer Posts