Sare si Piper

Eşti trist(ă)? Citeşte asta….

Am cunoscut-o prin 2008, pe vremea când făceam One O’clock Show la ProFm. A fost o emisiune cu Antoniţa Fonari în care am vorbit despre procedura de adopţie a copiilor în Moldova. A sunat o domnişoară. S-a prezentat ca Natalia şi mi-a spus că ar vrea să afle cât mai multe detalii despre adopţie, pentru că medicii nu-i permit să nască şi se gândeşte la adoptarea unui copil. Ceva nu m-a lăsat în pace. Cum adică nu-i permit? Ce are de nu-i permit? Am rugat-o să mă sune şi după emisiune.

Ceea ce am aflat, este o istorie care face parte din capitolul ” Incredibil, imposibil, nemaivăzut şi nemaiauzit”. Era foarte mică atunci când sora sa mai mică a murit de cancer. Peste un timp şi mama sa a fost diagnosticată cu aceeaşi boală. Medii i-au recomandat să rămână însărcinată pentru a opri boala. Boala însă nu a putut fi oprită, dar pe lume a venit încă o fetiţă. Natalia s-a pomenit fără mamă. Tata  în fiecare seară stătea de vorbă cu fiicele sale ca să afle ce li s-a mai întîmplat peste zi . La 15 ani, făcea sport şi în timpul unui antrenament s-a lovit foarte tare la picior. În fiecare zi simţea că o doare tot mai tare. Peste câteva luni după lovitură nu mai putea merge şi i-a spus tatălui său că o doare foarte tare piciorul. De la un medic la altul, au ajuns la Oncologie. Acolo i-au spus că are cancer de gr. 3 şi trebuie urgent făcută operaţia. Ceea ce a urmat în viaţa Nataliei  chiar şi cu o fantezie bogată ca a mea, nu se încadreză în nici un scenariu sau raţiune. Operaţii peste operaţii, recuperări, înlocuirea osului de la picior cu o proteză, tratamente de alungire a osului.

Au fost însă perioade când uita de toate. Pentru că s-a îndrăgostit, pentru că era fericită, pentru că spera. Spera ca într-o bună zi medicii să-i spună că poate rămâne însărcinată. Are acum 26 de ani. Şi un băieţel pe nume Ionuţ, născut  prematur la 32 de săptămâni. În aceeaşi zi în care a venit pe lume mult visata minune, la câteva ore distanţă de naştere,Nataliei i s-a făcut încă o operaţie de extragere a unei tumori la creier. Această tânără femeie, mămică, a adunat în ea atâta forţă, atâta credinţă încît mă închin în faţa ei. Şi cred că aş face orice ca să conving cât mai multă lume să creadă, să spere, să viseze. Ei încă au nevoie de foarte, foarte multă susţinere, inclusiv financiară.Urmează tratamente chinuitoare şi medicamente costisitoare. Povestea incredibilă a unei luptătoare o  puteţi urmări mâine seară,la „Sare şi Piper” la JurnalTV.

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

22 Comments

  • Reply Cristina Evtodii 30 ianuarie 2011 at 16:16

    Doamne cita tristete in aceasta povestire….si de ar fi povestire, dar nu realitate. Uneori viata este mult mai dura decit ne asteptam. Trebuie sa credem in propriile forte, sa credem in bine. El se ascunde undeva, dar oricum EXISTA! sa dea Domnul ca totul sa fie bine…

  • Reply Cristina 30 ianuarie 2011 at 16:21

    Oameni de la care avem multe de invatat!

  • Reply Nadia 30 ianuarie 2011 at 18:21

    Nata, respect pentru astfel de istorii, dar si pentru daruirea cu care ajuti oamenii. Numai bine tie si fetelor tale 😉

  • Reply Ana 30 ianuarie 2011 at 19:47

    Trebuie neaparat ajutata aceasta femeie, aceasta familie. Organizeaza un teledon. Daca se string mai multi bani – sigur mai sunt si alti oameni cu probleme mari care trebuie ajutati.
    Uite aici un exemplu de stringere de fonduri in Romania pentru cosnstructii de case (dupa inundatii):

    http://fundatiamereuaproape.ro/category/campanii/

  • Reply Ana 30 ianuarie 2011 at 20:07

    Inca ceva. Sunt citeva persoane cunoscute si cu putere de convingere care au trecut prin experienta acestei boli groaznice . Eu cred ca merita incercat de a lua legatura cu cel putin una din ele:

    Liana Stanciu
    Corina Dragotescu
    Monica Tatoiu
    Dana Deac
    Sanda Nicola

  • Reply Marina 30 ianuarie 2011 at 20:31

    „Eşti trist(ă)? Citeşte asta….”-citind, mi-am dat seama ca tristeţia mea e zero in comparaţie, incredibila istorie, doamne cîtă putere în acest om, pare ceva ireal. Trebuie să învăţăm de la aceşti oamni de a fi puternici si de a nu cadea în faţa greutăţilor. Sper sa postezi informatii despre fondul de ajutor.

  • Reply Aurica 30 ianuarie 2011 at 21:45

    …fără cuvinte…suferința și cancerul meu pe care încă-l combat sunt o floricea… Forța Natalia, am ce învăța de la tine!!!

  • Reply E.T. 30 ianuarie 2011 at 21:46

    Stii Nata, cind aud asemenea intimplari, ma simt atit de neserioasa, mai putin desteapta, neorganizata…..pentru ca nu stiu sa ma trezesc la viata si sa apreciez cu adevarat ceea ce mi-a dat FORTA SUPREMA.
    Sunt intradevar destine tragice, destine fara ajtor, destine care nu pot fi schimbate, si paradoxul e ca acesti oameni nu se pling niciodata. Ei stiu sa mearga inainte, ei stiu sa se scoale dimineata si sa nu-si plinga de mila, ca li se intimpla anume lor ceea ce li-a fost scris sa indure…
    Doamne iarta-ma, ca nu-ti multumesc de fiecare data ca m-ai facut sanatoasa si lucida la cap!!!! si in momentele grele nu incerc sa lupt sau sa ma rog dar imi vir in cap tot felul de ginduri negre….

  • Reply naty 30 ianuarie 2011 at 22:17

    Eu imi amintesc de aceasta poveste de la „One o’clock show”.
    Eram la birou, cu castile in urechi si in acea zi n-am mai stiut de mine… Dar cand imi amintesc cu cat optimism vorbea acea tanara… Fantastic! Toata admiratia si recunostinta pentru curajul ei. Mult timp m-am gandit la povestea asta. M-a miscat mult. Daca stau sa ma gandesc bine, cred ca atunci cand imi amintensc ca trebuie sa pot ceva, anume la asta ma gandesc.
    Nata, prezint-o tuturor pe aceasta fata. Trebuie sa se stie de ea.
    Eu iti multumesc.

  • Reply Natalia 30 ianuarie 2011 at 22:58

    Imi vine greu sa comentezi, setea aceasta de a trai si a invinge boala sigur ca nu ma poate lasa indiferenta neaparat o voi ajuta cu ce pot.

  • Reply Aliona 30 ianuarie 2011 at 23:29

    Incredibil, sarmana femeie, sarmana familie. Domnul sa ii ajute si sa ii fereasca de necazuri in continuare. E foarte greu, spun asta pentru ca cunosc 2 ingeri de fetite (surori) ale prietenilor nostri, care sunt ambele bolnave de leucemie. Apropo, sunt vecinele tale, Nata. Le doresc din suflet sa aiba putere sa invinga boala si sa se poata bucura de viata. Sanatate si succese si eroinei tale, dar si tuturor cititorilor si telespectatorilor!

  • Reply Natalia 31 ianuarie 2011 at 18:40

    e uimitor…intr-adevar, doar cu ginduri pozitive poti sa lupti cu o boala, dar mai ales cu aceasta, care e asa de tragica. Am stat si eu vre-o 20 min pe coridoarele sectiei hematologiei la copii, ii vedeam pe parintii care nu mai au nici o viata personala, ci doar ingrijirea copilului lor bolnav de leucemie…e groaznic. Dar Natalia lupta deja de 10 cu cancer..putini cred ca au atita putere si speranta!

  • Reply kate 31 ianuarie 2011 at 23:34

    Am vazut cazul azi… Cred ca nu sunt cuvinte potrivite pentru a descrie ce sentimente iti trezeste. Bravo ca are forta sa mearga mai departe… Ne da o lectie pe care ar trebui sa o insusim si sa nu o uitam niciodata – sa multumim lui D-zeu pentru tot ceea ce avem, in fiecare zi, in fiecare clipa…

  • Reply Vale 31 ianuarie 2011 at 23:46

    Imposibil sa ramai indiferent si sa te limitezi doar la citirea acestei istorii dramatice. Speranta si dorinta cea mai mare ar fi ca tot acest calvar sa sfarseasca cat mai curand posibil si in modul cel mai fericit pentru aceasta persoana si familia ei!! Este un lucru pe care i-l doresc din tot sufletul! Oricum, e bine stiut ca in afara de sustinerea morala mai este nevoie si de altceva..iar mana de la mana am putea contribui consierabil la atingerea acestui rezultat!

  • Reply Daniela 1 februarie 2011 at 00:13

    Am privit emisiunea de astazi.. shi sincer, mi-au dat lacrimile…. foarte trista povestea Nataliei.. dar in acelashi timp, intr-adevar, un model de urmat, un model de curaj shi de optimism!!! Ma bucura enorm de mult faptul ca in ciuda boalei shi a greutatilor, are totushi un sprijin atit de important in viata – shi anume sotul ei! Le doresc multa rabdare, credinta shi iubire! Shi sa le dea Doamne Doamne cel de sus multa sanatate acestei familii shi putere sa-shi creasca micul ingerash aparut in familia lor!

  • Reply xyz 2 februarie 2011 at 00:27

    In emisiunea “L’ecole des fans” din Franta, cu si despre copii, emisiune condusa acum de celebrul om de televiziune Patrick Sebastien, o fetita de trei ani este intrebata abrupt: “Tu sais comment on fait les bebes?” adica “Tu stii cum se fac copiii?” Iar raspunsul fetitei a fost unul si mai abrupt si fara nici un fel de complexe castratoare: “Oui, ont met la graine dans la… foufounette.” adica “Da, se pune samanta in… pasarica.” Bineinteles, sala a fost pe jos de ras. Amintindu-mi de pudibonderia jenanta a autoritatilor moldovenesti in legatura cu aparitia unei nevinovate cartulii destinata educatiei sexuale a copiilor, ma intreb care ar fi fost reactia unei sali de spectacole din Chisinau, intr-o situatie similara? Ei bine, doar cand societatea moldoveneasca, plina de prejudecati, mituri si superstitii, cu un nivel al instructiei generale descalificant, cu o influienta a inadmisibla a Bisericii Ortodoxe Ruse in domenii care nu o privesc, va reusi sa se vindece de aceste racile care tin de ( sa o spunem direct ) inapoierea in care au fost tinuti oamenii simpli din Basarabia de catre autoritatile ruse si mai apoi cele sovietice, abia atunci comentariile de pe blogurile moldave nu vor mai continua sa inventeze apa calda si mersul pe jos. Cand vezi “dizertatiile savante”, care declanseaza puternice pasiuni antagonice, pe tema “limbii moldovenesti” si a altor nenumarate ineptii spuse de ciracii PCRM dar din pacate si de multi altii, care au un aer nauc si care te privesc dezorientati cu ochii in “biais”, te apuca o “tristete iremediabila”, vorba lui Toparceanu. Sa ne mai miram de ce se intampla cotidian in societatea moldoveneasca, dominata de pseudo-leaderi semidocti? Of!

  • Reply xyz 2 februarie 2011 at 00:39

    Si tot in acea emisiune, o alta fetita de 6 ani, cand este intrebata ce invata la scoala raspunde naucitor; „On apprend a grandir…” adica „Invatam sa crestem…” Mai este ceva de adaugat?

  • Reply Naty 2 februarie 2011 at 17:20

    Buna,dar unde s-ar putea de depus niste bani pu aceasta familie???asta ari fi un mic ajutor.

    • Reply Nata Albot 2 februarie 2011 at 21:16

      Irina, asistenta noastra, colecteaza toti banii. tel: 068302152

  • Reply Anisoara 3 februarie 2011 at 12:52

    Intradevar atitia oameni care se plin de viata la tot pasul…dar cei care cu adevarat indura multe greutati,tac si le indura!:( Ionut sa creasca mare si sanatos,Natalia sa se faca cit mai bine, iar sotul sa o sustina si sa o iubeasca in continuare!!!!!!!!! Atitea femei care isi bat joc de copii ii lasa in grija sortii, isi bat joc de ei…..iar cei acele mame care se roaga pentru a avea un copil si al iubi indura atitea,oooooffffffff viata, viata !!!!!!
    Nata daca se poate de organizat un telefon unde se poate de trimis sms-uri ar fi fffff bine, sunt studenta nu prea am sume mari pe cit as dori sa donez pentru astfel de oameni, dar de fiecare data cite 10-20 de lei din contultelefonului cu cea mai mare placere si admiratie pentru Natalia!!!!!!!!!!! Sa o ajute Dumnezeu!!!!!

    • Reply Aurica 3 februarie 2011 at 15:22

      Am propus și eu exact același lucru la materialul anterior ”Nevoie de ajutor”, această metodă ar fi foarte binevenită și pentru cei aflați peste hotare. Cu sume mari nu se aruncă nimeni, dar cîțiva centesimi sau euro ar putea mișca carul din loc…
      Nata, te rugăm…..

  • Reply Tatiana 9 februarie 2011 at 10:23

    Nata, eu ma inchin in fata ta!!!!
    Am citit articolul si am plins. Am sa pretuiesc altfel viata, deoarece vad ca sunt oameni mult mai tristi ca noi. Citeodata nu suntem constienti ca trebuie sa multumim lui dumnezeu de cele ce le avem.

  • Leave a Reply