RECENSĂMÂNTUL ȘI NAȚIONALITATEA

Din clipa în care am văzut spotul video care mă convingea să scriu că-s ”moldoveancă” și până în ziua de azi au trecut vreo 2 săptămâni. Două săptămâni de frământări. Prima mea reacție la văzul acestui clip s-a revărsat într-o polemică aprinsă cu cei de-ai casei. Unii păstrau tipica neutralitate, alții dimpotrivă refuzau categoric să se numeasca români și eu…cu argumentele mele.

Ei cum, cum e posibil ca cineva care pretinde că ține la această țară, atât de săracă și atât de neputincioasă ca stat independent, cum cineva care susține ca îi pasă de viitorul acestei țări, își cheltuie miile de dolari ca să facă un spot cu un asemenea mesaj. Menirea acestui clip este să inducă oamenii în eroare și să-i nedumerească. Să se uite la pașapoartele lor românești și să nu mai înțealeagă nimic. Iar în rezultat, să decidă zăpăciți soarta unui recensământ de care Moldova are nevoie, de la independență încoace, dar și soartă multor politici pe care ar putea să le dicteze acest recensământ.

Pe cât de indignată, pe atât de sictirită sunt de aceasta temă. În plus, mai e și maică mea, femeie chibzuită și înțeleaptă, care tot îmi spunea: ce-ți trebuie..lasă-i în paza Domnului. Și eu i-am lăsat, aparent. Dar în adâncul sufletului, ființa-mi cere dreptate. Așa că azi, când începe recensământul în Moldova, un studiu atât de necesar, care sper să arăte adevărata situație a țării: ca și număr al populației prezente, a celor plecați, sex, limbi vorbite…și naționalitate, eu am decis să scriu.

Nu pentru a-l judeca pe dul Dodon pentru crima pe care o face împotriva propriilor săi copii. Pentru că a minți un om în privința identității sale naționale este la fel de grav ca și a face schimbul de copii într-o maternitate. Fiecare dintre noi are nevoie de identitate națională. Aceasta nu este doar o simplă inscripție în pașaport sau în formulare de vize. Identitatea este …soarta și puterea coloanei vertebrale a unui om. Și făra o identitate națională, care e a noastră adevărată, nu impusă, care să ne facă o dată și pentru totdeauna să ne acceptăm și să ne iubim pentru ceea ce suntem, o să rămânem în vecii vecilor cu fontanela deschisă. Cu toate că specialiștii spun că fontanela deschisă reduce riscurile unei comoții cerebrale, nu cred că în materie de identitate națională e valabil.

Pe dul Dodon o să-l judece istoria. De altfel, să ai o dispută cu genialul și capriciosul Eugen Doga este deja primul semn că istoria nu iartă. Cum a zis și maestrul: ” Nu trebuie de iubit Moldova și de făcut ticăloșenii”

mai mult

LA ÎNCEPUT A FOST…O CARTE

Dragă Dle Ambasador al României, Marius Lazurcă. Aș fi putut să vă adresez personal acest mesaj prin mail, dar am decis să îl postez public, pentru că este adresat atât Dvs cât și altor câțiva oameni care m-au inspirat să le spun un Mulțumesc.

photo 5

mai mult

CA SĂ AVEM DE CE NE AMINTI

Aprilie. La noi totul abia începe să se dezmorțească. Dar până scăpăm definitiv de iarnă mai durează. Munții de zăpadă promit o tranziție lungă pină la mult dorita căldură. Nici măcar o nouă zăpadă nu mă va mira. E lungă iarna în Canada. Lungă, geroasă și tare frumoasă.

Copacul din fața casei mele însă îmi amintește insistent de venirea primăverii.Are o duzină de mărțișoare pe el.

Campania noastră de popularizare a mărțișorului în lume s-a încheiat. Sunt convinsă că au fost mai mult de 1000 de Mărțioare distribuite printre noii pietoni din viețile noastre departe de casă.
În anul viitor sper din tot sufletul să fim mult mai mulți, moldoveni din toată lumea, dornici să guste din această dulce senzație pe care ți-o oferă povestea mărțișorului spusă unor străini: ochii lor interesați, necesitatea lor de a-ți arăta afecțiunea și dorință de a-ți cunoaște țara și a-ți respecta tradițiile. Mulțumim noilor noștri prieteni din Marea Britanie și Olanda. 1000 de mărțișoareneapărat vor reveni. Și vreau neapărat, în încheiere, să vă mulțumesc pentru toate mărțișoarele superbe trimise din Moldova. Visele venite odată cu ele deja au început să se împlinească. Ați observat?

CE UNGEM PE PÂINE, AIA MÂNCĂM

Zilele acestea la Chișinău se unge pe pâine Domnica. La cât de expirat este subiectul și mai ales subiecta, mă mir și nu mă mir cum se  încearcă acumularea vizualizărilor pe seama ei. Mai înțeleg când se scufundase vasul și am rugat-o pe Ana Mardare s-o găsească de sub pământ și să-i fure un interviu. A fost primul interviu cu eroina. Interviul a fost cumpărat de la Jurnal cu mulți bani de o sumedenie de televiziuni din întreaga lume, iar Ana a luat o primă binemeritată. Atunci era actual. Atunci nu conta ce prostii scoate pe gură. Conta să aflăm cine este ea. Dar acum, când știm cine este, de ce o mai ungeți pe pâine? Oare audiența de 3 zile poate fi comparată cu răul pe care îl faceți transformând acest personaj în vedetă, mai nou, și în una dintre cele mai sexi femei ale Moldovei? Mă întunec.

În schimb, m-a luminat o fotografie acum câteva seri. Unde regizorul Igor Cobîleanski  pășea falnic pe covorul roșu al Ceremoniei Premiilor GOPO, alături de un cuplu misterios.

igorbab3 mai mult

VOI CUM VREȚI, DAR EU NU MAI AM TIMP

După 8 luni de trai într-o țară plină de emigranți (inslusiv din Moldova), unde poate un om și jumătate, din cei pe care i-am cunoscut, a auzit  despre Moldova, m-am gândit că nu mai am timp.

Eu nu am timp să aștept până când se vor termina alegerile în Moldova.  Și nici nu vreau să aștept până Agenția Turismului o să adune încă vreo 8 mii de euro pentru o altă perlă cinematografică de atragere a turiștilor.  Nu mai vreau să am timp până vor trece încă vreo ….sprezece ani după alegeri,  până cineva din cei care tare mai râvnesc la putere în Moldova vor începe, în sfârșit, să investească în identitatea și imaginea acestei țări.

Înțeleg că nu avem petrol, munți, mare și respectiv turism, nu avem drumuri, ceasuri de lux (decât pe mâini de deputați), ciocolate fine, noi nu construim mașini de calitate, noi nu avem arhitectură veche, nu avem cinematografie, nu avem marijuana și prostituție legalizată. Noi nu avem un capăt de ață de care să ne agățăm ca să construim o identitate națională…ar zice unii. Dar eu cred că un capăt de ață noi totuși avem. Dar fix un capăt, bun de agățat. mai mult

PENTRU PĂRINȚI KLUMEA ȘI COPIII LOR CUMINȚI

Există un sigur succes, să fii în stare să-ți duci viața în felul tău. (Louis Aragon)
Aceasta este achiziția mea de înțelepciune de azi. O frază pe care o voi repeta des copiilor mei si de care voi încerca să nu uit nici eu. Cu toate că eu am impresia că am știut întotdeauna despre această povață.

Între ore în șir de franceză și cuvântul “casă” de care am cam uitat, nu știu cum, reușesc să mobilizez niste oameni tare interesanți, dragi și talentați. Eu peste ocean, ei la Chisinău. Toate prin skype. Cu unii discut bugete, decor, gastronomie, artizani, cu alții vânzări, logistică, concursuri de talente si ateliere de creativitate. E tare greu. Tare, tare greu. Toată nebunia aceasta amestecată cu zile în care încep scoala la 9 si ies din Univesitate la 22 mă face să mă simt …cum să spun..ocupată.

Ca să anticip întrebarea “De ce îmi trebuie mie asta?”, voi răspunde: Eu fac asta pentru mine. “Mine” cu pasiunile mele, copiii mei, părticica frumoasă a țării mele despre care vreau ca tot globul să afle si dorul pe care îl port în suflet pentru oamenii minunați cu care putem face, ca pe vremuri, o echipă. Ca să avem de ce aminti la bătrânețe.
Voi ați hotrât deja de ce vă veți aminti la bătrânețe? Nu? Atunci nou venim spre voi! mai mult

O VIZITĂ ÎN ÎMPĂRĂȚIA SIROPULUI DE ARȚAR

La noi acum e semaine de relache. Mai simplu, cine nu și-a aranjat copiii la tabără: a sfeclit-o. O săptămână întreagă, fără lecții și alte activități.   Noi am profitat de vacanță și, în sfârșit, am mers să descoperim celebrele Cabane à Sucre sau mini făbricuțele de producere a siropului de arțar. Părerea mea, în siropul de arțar cea mai frumoasă este legenda și tarta cu sirop de arțar.

Iată încă un lucru pe care am putea, cu ușurință, să-l învățăm de la ei: Nu contează ce, contează cum?

Siropul de arțar, în esență este seva arțarului, produsă între martie și aprilie. Aceasta este colectată de la arbori, ca mai apoi să treacă printr-un sistem de fierbere și deshidratare ca să devină sirop de arțar.

Are o aromă foarte plăcută de caramelă.  Și quebecois gătesc clătite, crenvuști, fasole, șuncă, tartă…..tot ce se mișcă cu sirop de arțar.

Oare nouă ne-ar fi greu să valorificăm dulceața noastră de nuci sau agutele, racii, porumbul nostru fiert…la fel de drăgostos cum își iubesc ei siropul de arțar? Ultimul din poză este patronul cabanei, tot el omul care stă la casă și primește zilnic clienții. Nici asta nu ar fi rău de învățat de la ei: patronul muncește de rând cu  angajații săi.