Ieri traversam PMAN şi am văzut o scenă de film. Doar fumul lipsea. O maşină răsturnată, cioburi de prabriz, poliţie şi aşa o tristeţe, de credeai că-i începutul sfârşitului. Poate pentru cineva care traversa ieri Ştefan cel Mare cu 120 la oră chiar a fost sfârşitul lumii, mie nu mi s-a părut nici măcar curios ca să filmez pe Iphone, ca să le dau colegilor de la ştiri. Nu era nici o cameră acolo şi nici o televiziune. M-am gândit că poate scăpăm de-un accident azi la ştiri. Dar n-a fost să fie. S-au găsit curioşi să filmeze şi să posteze. Preiau ca să ilustrez:
Din păcate, nu există nici o legătură între numărul de ştiri cu accidente, difuzate zilnic la ştiri şi numărul accidentelor. Deşi, mâ gândesc, la câtă oroare difuzează buletinele de pe şoselele ţării, unii urcând la volan…ar fi putut să fie ceva mai smeriţi.Altfel, la ce bun aceste doze de adrenalină transmise prin ecranul azuriu în fiecare seară? Nu-i pe asta. Oameni să fim. Pe lângă scena groaznică pe care am urmărit-o, am observat că PMAN arăta sinistru.
Nici bradul nu mai lumina, nici ghirlandele….Vorba cântecului: празники прошли нас застали будни….Mi-am imaginat că ne aşteaptă încă cel puţin 3 luni de un oraş gri, urât şi şters şi am înţeles că trebuie să-i spunem neapărat lui D. Chirtoacă un Mulţumesc pentru că a colorat Chişinăul de sărbători. Nu pentru că i-a păsat de oftatul nostru cronic din anii precendenţi. Ci pentru pentru 1 lună de mândrie, demult uitată, pe care au trăit-o chişinăuienii de Crăciun. Mândrie pentru că facem parte dintr-un oraş care sărbătoreşte.
De-acord, la pomul Chişinăului am mai putut umbla cu toţii. Sau mai bine nu trebuie. Că dacă ne apucam cu toţii, precis că se găsea vreun Ion Corcodel care punea vreo bucată de dibond sau stea din termopan în vârf. Personal, protestez împotriva brazilor naturali. Şi împotrivă iluminării holerice de care a avut parte pomul din centru în acest an. Aici îi felicit pe cei de la Orange pentru cochetul brad din faţa Teatrului de Operă care nu pare să-l fi făcut pe primarul nostru să să simtă cu nasul şters.
În rest, decoraţiunile de sărbători în centru au existat. Şi asta deja e bine. Păcat că se terminau fix unde începea zona altor sectoare. Ştiu că-s scumpe, ştiu că niciodată nu avem bani ca să trăim mai frumos. Şi mai ştiu că există priorităţi pentru un oraş-capitală. Una dintre aceste priorităţi este imaginea lui sau aşa numitul marketing. Cred că în Primăria Chişinăului nu există un departament marketing sau dacă există, acesta este condus de vreo mătuşă de 62 de ani pe care nu o pot concedia din lipsă de dovezi precum că nu şi-ar îndeplini calitativ obligaţiunile de serviciu.
În fine, de data aceasta, comparativ cu anii precedenţi, am un semi oftat. Pentru că nu a fost chiar atât de râu. A fost şi mai rău în alţi ani. Dar se poate şi mai bine. Mult mai bine. Mai ales la capitolul iluminare a PMAN -lui care, fiind înconjurat de atâtea ghirlande, se afla în beznă toate sărbătorile. De aceea, atât colibele cu izvar cât şi trenuleţele pentru copii arătau jalnic. Pentru că iluminarea bună face dintr-o babă fată mare, d-apoi dintr-o Piaţă a Marii Adunări Naţionale….
1 Comment
Sunt de acord ci tine, Nata referitor la faptul ca se poate mai bine…Dar daca sa comparam cu cu tarile din Europa noi macar cumva am iluminat. Europa dincontra are tendinta spre ECONOMISIRE, si acum de sarbatori nu mai lumineaza asa cum inainte. Cred ca noi nu stam mai bine la capitolul bani de cheltuiala pentru luminite. Si totusi, Europa a cunoscut deja feerica atmosfera cu multe decoratii. Cred ca meritam si noi. Dar ma rog, nu e de minune ca nu avem de unde si ca nu are cine. Poate daca fiecare locatar ar iesi sa-si decoreze ograda, blocul vom face ceva mai mult decit autoritatile.