Alin Gălăţescu şi mica revoluţie de la Chişinău

Mai pe scurt. Nu, mai pe scurt n-o să iasă. Am tot stat pe gânduri, dacă merită sau nu să scriu despre asta. Cu anii tot mai mult stau pe gănduri. Mi se pare firesc. Începi tot mai mult să-ţi doreşti să nu o mai dai atâta în bară. Vorba aia despre pasărea care pe limba ei piere este una foarte adevărată. Şi totuşi îndrăznesc.

1. Ştiu că nu mă îmbrac ireproşabil. Nu ştiu, nu pot, n-am chef, n-am timp, dar cel mai sigur e că nu mă duce capul.Uneori îmi pasă, alteori nu. Ştiu însă sigur că nu stilul meu este lucru cu care mă mândresc cel mai mult. Am performaţe care salvează lipsa unei culturi vestimentare profunde. Spre deosebire de alţii….Iar când mă critică Valentina Vidraşcu sau Viorica, accept şi recunosc. Mai calc prin străchini. Când însă mă critică nişte gândăcei, a căror ţinute niciodată nu au strălucit şi care nici nu au făcut ceva palpabil la viaţa lor, nu mă supăr, doar îi ignor. Nu suport când prin critici se confundă garderoba unui om cu ceea ce poartă el în suflet. Atât în sens negativ, cât şi pozitiv. Şi mai ştiu că nu poţi trata un om după hainele pe care le poartă. Asta mi se pare foarte trist. Dar o persoană publică?  E normal ca aceasta să fie apreciată şi după ţinutele sale? Sau succesele sale e tot ce contează şi ar trebui să facem abstracţie de lipsa unui bun gust la haine?

2. Azi nu critic pe nimeni personal. Mai ales din punct de vedere vestimentar. Pentru că……vezi p.1 Nu sunt perfectă. dacă aş fi fost, îndrăzneam. Aşa că vin doar cu nişte constatări. Când urma să vină la Chişinău, nici nu auzisem de el. Dar Valentina Vidraşcu mi-a zis: e cel mai bun. Aşa îl aşteptam. Aşa a fost Alin Gălăţescu în emisie la Sare şi Piper. A analizat şi criticat ţinutele câtorva artişti şi femei politicieni din MD.Ne-a lăsat muţi pe toţi. Mai exact pe mine. Că băieţii, săracii, nu s-au putut abţine de la a chicoti. Alin a fost, ca de obicei, sincer, acid, necruţător. Aşa şi-a promis să fie de mai mult timp încoace şi se ţine de cuvânt. Chiar şi cu preţul răului pe care şi-l face. A fost atât de dur, după unităţie noastre moldoveneşti de măsură, încât, firesc, sinceritatea lui a dat în clocot nişte spirite. A rupt tot ce i-a picat: păr de culoare roz-blond, cămăşi din atlas de culoarea muştar, ţinute etno picate în kitch, flori în cap, dar neştiind cine e şi ce face i-a dat un plus pentru stil lui Gordienco. La băieţi  – la fel.A fost mai dur cu unii şi mai blând cu alţii. Am fost sunată imediat după emisiune de mai mulţi oameni şi certată pentru faptul că nu am sărit în apărarea moldovenilor noştri. Că cine este acest român împuţit, să vină la Chişinău şi să ne critice valorile? Am avut discuţii lungi, deloc plăcute, care mi-au atins nişte coarde. Acesta e motivul pentru care am hotărât să scriu azi. M-am simţit nu prea bine ascultând reproşuri pentru că aş fi vrut şi eu să fiu foarte sinceră la telefon. Dar nu mi-am putut permite. Din frică, din bun simţ sau din ipocrizie, poate.

Am în jur o sumedenie de oameni. Îi văd zilnic, muncesc cu ei. Unii se îmbracă bine, alţii mai prost. O colegă, de exemplu, după mine, se îmbracă groaznic. Combină haine, culori şi stiluri incombinabile. Ştie şi ea despre asta. Dar se simte atât de bine în pielea ei eclectică. Ea este unul dintre cei mai valoroşi oameni pentru mine. Şi asta contează cel mai mult. Şi, da, foarte important, ea nu cântă în marile scene ale ţării. Şi nici nu apare în conferinţe de presă cu declaraţii politice, şi nici pe la emisiuni tv nu se duce. Nimeni nu se inspiră din ţinutele sale. De aceea, are voie să facă ce vrea ea.

Care este diferenţa între un om care are apariţii publice şi unul care nu le are. Primul este văzut de mase şi copiat. Pentru că masele cred că idolul lor ştie mai bine decât ele ce e la modă. Se pricepe, are gust. Şi atunci, masele noastre încep să se îmbrace ca cei pe care îi văd la televizor sau în scenă. De aceea, vedetele au obligaţia morală să-şi asume responsabilitatea şi pentru rochiţele florate şi pentru paiete neadecvate, adică să acorde ţinutelor o atenţie sporită. Dar asta nu e suficient. În Moldova atenţia sporită nu este corect înţeleasă. Şi atunci apariţiile publice se transformă în mici spectacole de circ, cu deghizări colorate.  La fel, arată moldovenii în stradă, la cumetrii şi la birou.

Recunosc, aş fi putut fi mai selectivă cu ţinutele mele publice. Mă salvează câţiva oameni care cu dragoste mă mai îndrumă. Deci, eu am un pic de noroc. În plus, uneori mai cumpăr câte un Vogue sau mă mai uit prin prezentările de colecţii noi din săptămânile de modă internaţionale. Mai călătoresc, mai văd puţin lumea, mai văd cât de domoală şi dezinteresată este mintea omului occidental când vine vorba de felul în care este îmbrăcat. Şi totuşi între un european, care nu pune mare preţ pe felul în care este îmbrăcat şi un moldovean care ţine prea mult la felul în care se îmbracă, îndată îţi vei da seama care este moldoveanul. După felul în care este îmbrăcat. Adică prost. Sau negru, gri sau foarte ţipător. Vulgar. Fără gust. Fără imaginaţie. Fără personalitate. Şi dacă unui străin îi vei spune că e prost îmbrăcat, nu-i va păsa foarte tare. Să vedeţi însă ce spume la gură fac ai noştri.

Aşa s-a întîmplat şi cu evoluţia lui Alin Gălăţescu la Sare şi Piper. Am rămas surprinsă de numărul mare de oameni care au aprobat evoluţia lui în emisiune. Telespectatori simpli,care au fost de-acord cu toate criticile lui la adresa personalităţilor noastre. A tăiat în carne şi oase, necunoscând absolut backgroundul  oamenilor pe care îi critică. Dar oare trebuia să îl cunoască? Că doar nu a fost chemat să spună ce crede despre valoarea şi talentul lui cutărescu sau lui cutăreasca. Şi oare un om valoros nu se poate îmbrăca prost? Ba poate. La noi, mai toată lumea valoroasă se îmbracă prost. Ce supriză? De parcă nu se ştie din ce trecut cultural venim, în spatele căror ziduri culturale am fost ţinuţi şi mai ales cât de tare  ne lipsesc profesioniştii care ar avea curajul, dar şi experienţa şi cunoştinţele să corecteze lucrurile. Care dintre absolvenţii facultăţii noastre de design vi se par deosebiţi şi mai ales critici? Hai să fim serioşi, din trecutul nostru glorios a supravieţuit doar Valentina Radcenco. Iar din prezentul nostru ruşinos nici unul nu se duce pe la prezentări de modă în străinătate, nu are nici experienţa, nici studiile şi nici curajul necesar să deschidă gura şi să spună la fel ca şi Alin: Dacă lumea din jur merge după tot  ce e nou, voi, moldovenii ar trebui să alergaţi. La capitolul stil şi bun gust, showbizul moldovenesc a rămas prin anii 90 ai României. Exact după Ceauşescu. Ala aratăm şi noi, cu tot cu lumea vedetelor noastre. Şi asta nu subestimează în nici un fel marii, extrem de preţioşii noştri artişti. Care, din nefericire, nu au cultura unor apariţii publice bine puse la punct, dar au foarte mult talent. Dacă v-aş întreba acum, rapid, ţinutele cărei vedete de la noi vi se par ca la carte? Spuneţi-mi primul om care vă vine în cap. Mie îmi vine Tania Cerga, Lilu…au personalitate în cele mai ciudate şi inspirate apariţii.Poate mi-aş mai aminti…dacă mă voi strădui….

Nu voi turna zoi acum în capul anumitor artişti de la noi. Pentru că ştiu şi cât de greu le vine să mai rămână în ţara asta, şi cât de mult nu le place să schimbe visele despre cariere mari pe nunţi şi botezuri. Dar mai ştiu, că în showbizul nostru, artiştii buni câştigă  bine. Şi dacă tot se câştigă bine, ce-ar fi să aruncăm la gunoi cu toţii: bluzele cu imprimeuri leopard şi tigru,genţile şi cizmele lăcuite cu botul arcuit, mai ales cele albe, rochiile florate, culorile super ţipătoare, fatinul auriu, fustele din atlas negru cu franjuri, lanţurile groase cu cruci suspendate şi să ne cheltuim banii pe nişte reviste de modă, un stilist, doi, trei, ca după aceea să te opreşti la unul. Şi mai ales să nu cheltui euro cu zerouri multe pe nu-ş ce pantofi sau rochii, doar pentru că acestea costă mulţi bani. Ci pentru că ţi se potriveşte. Avem nevoie de timp şi de sinceritate pentru a ne recunoaşte că vestimentaţia este un punct slab al nostru. Şi atunci, poate, nu va mai trebui de alergat ci vom merge alene, poate din 90 ne vom mişcă spre sec 21 şi nici un stilist din România nu va mai putea să ne critice atât de dur. Deocamdată însă, critica e binemeritată, aşa că  haideţi să o suportăm cu demnitate, dar să adăugăm puţină căldură şi dragoste în a ne critica unii pe alţii şi mai ales să schimbăm puţin bietele noastre gusturi sovieto+ţigăneşti+basarabene. Pentru că vedetele sunt întîlnite   după port. Talent, pentru a fi petrecute cum trebuie – avem destul.

Pe final, o dedicaţie pentru voi toate. Pentru că sunteţi atât de bravo, curajoase, tolerante, frumoase, dornice de aventură, talentate în a fi dimineaţa o furtună, un munte, iar seara un ghem de plăceri, gata oricând să o luaţi de la capăt.

Comentarii