Monthly Archives

February 2012

De-ale mele

Sonia

E dimineaţă.Nu mai merg la muncă pentru că sunt în aşteptare. De 9 luni tot aştept. Mai exact aştept de vreo 4. De când burta se vede şi o simt tot mai mult în universul meu. Mă trezesc dimineața şi, ca de obicei, nu simt nimic ieşit din comun.

Plec la birou. Am treabă cu maică-mea. Trebuie să o ajut la lipit nişte preţuri. Pe la 10.30 mi se pare că apare ceva suspect. Dar unei femei în starea asta mereu i se pare ceva. Pentru orice eventualitate o sun pe Gulinara, fotografa. Aşa ne-am înţeles noi. Ea adunaă materiale pentru expoziţia sa personală. I-am spus că s-ar putea azi să aibă treabă. S-a bucurat şi mi-a zis că e gata în orice clipă să iasă din casă. La 12.30 tot încă trebăluiesc pe la birou, despachetez cutii, lipesc preţuri şi nu înţeleg de ce nu trece ceea ce mi se pare. Pe la 14.30 devine din ce în ce mai greu de suportat. Nişte senzaţii care progresează prin intensitatea lor, dar nu mă fac să mă simt nici bolnavă, nici panicată. Deja sunt sigură că nu mai e cale de întoarcere. Continui să o ajut pe maică-mea. Pe la 16.30 devine aproape insuportabil. Cu ce-aș putea asemăna aceste senzați? Cu nimic. Aceste chinuri nu și-ai găsit o analogie în natură. Şi atunci îmi zic: Gata.Am muncit suficient. Hai să naştem.

Ajung acasă şi trag un ospăţ de toată frumuseţea. Glumesc la masă cu ai mei, sorbesc pt curaj un vin roşu bun, manânc mămăligă cu mujdei, peşte, scrob şi brânză de oi cu smântănă. Nu lipsesc nici murăturile mele preferate. De aici, simt că nu mi-a mai rămas mult din acest răsfaţ, de aici – nu-mi permit pentru nici o clipă să -mi fie frică. Aşa cum li se întîmplă mai tuturor femeilor într-o situaţie ca asta. Până la urmă, aveam deja vreo 8 ore de contracţii. Pe la 19 începe chinul cel mare. A venit Ala, instructoarea mea de naşteri. Calmă, tăcută, chiar aş spune puţin distantă. Corect, pentru a nu-mi deranja intimitatea cuibului. A început să pregătească tot felul de tifoane, pelincuţe, sticluţe, bastonaşe, lame, dezinfectant. Îmi face un control şi îmi zice că totul e în ordine, ne mişcăm bine dar mai avem de muncit. Contracţiile devin extrem de dureroase. Mă salvează doar masajul. Unul special. Doamne, ce uşurare oferă acesta femeilor care ştiu de el. Masaj şi relaxare totală – tot de ce are nevoie o femeie care suportă chinurile contracţiilor. Până la urmă, hotărâsem să nasc acasă. De ce oare să nu mă relaxez şi să încerc să primesc şi plăcere?

Într-un moment dat a început să sune telefonul. Era Gulinara. Vroia să vină. Simţea că n-am glumit dimineaţă. Mie însă nu-mi mai ardea de telefoane şi fotograf. Aşa că n-am răspuns, sperând că mă va înţelege şi se va culca. Aveam doar o singură dorinţă: s-o scot în capăt cu bine.

Pe la 10.30 seara am umplut cada cu apă caldă. Am pus în ea sare de mare. Iar când am intrat în apă, cu durerile îngrozitoare ale contracţiilor, am simţit de parcă am nimerit în sânul lui Dumnezeu. Senzaţia pe care o oferă apa caldă, unui corp stresat de contracţii, este de nedescris. Venea momentul naşterii şi trebuia să mă relaxez cu orice preţ. La orice femeie, în momentul naşterii, după ore chinuitoare de contracţii, vine o eclipsă de câteva minute, când i se pare că nu va mai rezista, că este prea sleită de puteri, că este prea dureros şi nu va putea rezista. De obicei, după acest prag de disperare vine şi finalul. E nevoie să ia mult, mult, aer în piept şi gata.Chiar în clipa asta a început cineva să bată tare la usa casei. Era Gulinara, care a sărit ca arsă în baie să prindă exact momentul naşterii. Aşa a venit pe lume Sonia. Bolfoasă, de 5 kg şi 150 g. S-a născut sub apă şi în primul rând a primit o găleată de apă rece peste ea, apoi imediat şi o porţie de lapte. Vorba aia, cine papă bine, are corp frumos.

Astăzi se fac 4 ani de atunci. Sper, că într-o bună zi Sonia va citi povestea naşterii sale, înainte ca timpul să şteargă din memoria mea detalii preţioase despre venirea sa pe lumea asta. A fost o naștere de vis.

De-ale mele

Tania, Alex şi iubirea

Place Tania Cerga. De când i-am auzit vocea prima dată la radio Nova ca DJ şi m-am întrebat atunci cine naiba are un timbru atât de femecător. Place şi Alex Calancea, cu tot bandul lui. Îl ţin minte când nici nu avea pufuşor pe botişor. În formaţia Milenium, sub aripa vânjoasă a lui Vlad Gorgos, cu Natalia Gornienco vocalistă. Mai ţine minte cineva aceste vremuri? Place piesa asta tare. Poate pentru că este cântată chiar de cea care a născut-o. Fac o dedicaţie fără nici un fel de aluzie. Din fericire. Pentru că ziua îndrăgostiţilor e în fiecare zi. Şi a celor care încă mai caută iubirea – la fel. Sâmbătă, 11 februarie, la Filarmonică, are loc un concert cu Alex Calancea Band. Sper să termin până atunci Ministerul. Şi atunci, poate ne vedem acolo.

De-ale mele

50 cele mai bune bloguri

Apropo de postarea anterioară. Pe naiba. Nimic nu durează mai mult decât e nevoie ca să înțelegi că nimic nu durează. “Pt clipa fericirii, ce o clipă ține poate.” Și acum îmi amintesc de această frântură de poezie de pe peretele din clasa de fizică. Pe-atunci mi se părea prea efemeră. Acum știu exct ce-a vrut să spună poetul. Și profesorul de fizică.

Tot mai prețios începe să mi se pară somnul la peste 30 ani. Cineva mi-a spus că e suficient să dormi o oră și jumătate sau orice ciclu complet din 1,5 ore înmulțit la cît vrei tu. Important e ca durata somnului să fi divzibiă la 1,5 ore. Cică, doar așa creierul reușește să aibă o odihnă calitativă, iar organismul se poate regenera. Așa că azi mai bine dorm.Oricum Vip Magazin m-a pus a 2-a în lista celor mai tari 50 bloguri. Noroc că-s cu A în familie. La școală credeam fix invers. Bineînțeles că e mai sexy acest clasament, decit clasamentul nesexy al celor mai sexy. 50 bloguri e cam mult ca să le citești pe toate. De aceea eu nu citesc nici unul. Și nici pe al meu nu l-aș citi. Păcat că nu-s atât de multe bloguri, ca să te simți oarecum mai special, în obiceiul de a vorbi singur cu tine pe net. Cred că unul dintre cele mai triste lucruri care i se pot întîmpla cuiva este să fie lipstit de posibilitatea de a comunica. Ciudat însă fenomen se întîmplă. Folosim internetul, cel mai periculos inamic al comunicării vii, pentru a comunica, virtual ce-i drept. Inventăm medicamente de la care ne îmbolnăvim și cu care ne și tratăm. Dar ne tratăm noi oare?Iată întrebarea. Totul e atât de lipsit de sens în socilizarea virtuală.. Sau poate cineva nu crede asta, citind acum monologul meu virtual. E o lume prea ostilă. În viața reală oamenii îs mai ipocriți sau au mai mult bun simț. Ceea ce uneori e același lucru. Și de asta se mai abțin de la a-și expune ostilitatea. În lumea virtuală libertatea de exprimare este însă greșit percepută. Și nu e de mirare. Deci mai bine dorm.

Scrieți-mi cât timp vă ia despărțirea de lumea virtuală. Adică din momentul deciziei de a închide netul și pănă la închiderea reală. Mie azi mi-a luat 40 min.

P.s. Sper să ajung in sfîrșit să fac niște poze în locul din care puteți lua oricînd cafea la pachet. Mie tare mi-a plăcut. E unic în Chișinău. Dar nu vreau vorbe, vreau să vă arăt imagini, ca să-l laud pt bunul gust pe proprietar.

De-ale mele

Înainte de somn

Doamne, nu-ţi cer prea mult. Fă aşa ca ziua mea de azi să continuie măcar în somn. Sau măcar 1 lună, sau măcar o viaţă. Eu încă mai aştept punctul 10 din 2011 şi punctul 11 din 2012.

Şi fie ca toţi cei care nu au contribuit la ziua mea de azi să se întrebe cu ce ar putea contribui la ziua mea de mâine. Şi chiar dacă nici un om nu se va întreba, eu oricum voi crede că ziua mea de azi poate dura mai mult decât o zi.Îţi mulţumesc că ai grijă să-mi dai  uneori câte o lingură de miere.

Azi aşa, mai modest.

 

De-ale mele

N-ar strica şi la noi aşa

De când cu averile declarate ale demnitarilor moldoveni, simt că trăiesc într-o ţară de proşti. Cel puţin aşa aratăm noi, cetăţenii, prin prisma acestor declaraţii de avere. Altfel cum să califici nesimţirea cu care unii îţi declară apartamentele de 1500 lei, loturile de 1200 sau lipsa unei maşini în care îl vezi pe străzile micuţului nostru oraş. Un vagonaş deloc ieftin în care îşi plimbă fundul spre o căsuţă de cel puţin jumate milion. Din păcate, cel mai onest din toţi pare să fie Plahotniuc. Omul a câştigat în 2011 36 mln lei. Dar şi asta e de râs. Pentru că suma bineînţeles e mult mai mare. Pe fonul colegilor săi, nu putea vicepreşedintele parlamentului, putred de bogat,  să spună că locuieşte la gazdă sau că televiziune-i falimentară. Altfel, de ce ar mai fi intrat în politică?

Averea oficial declarată a unui politician e un băţ cu două capete. Pe de-o parte speri că e atât de bogat încât nu va mai fura. Pe de altă parte realitatea demonstrează altceva. În 2010 Plahotnuc avea venit 1 mln, iar de când s-a făcut vicepreşedinte, şi-a înmulţit veniturile oficiale de 36 de ori, d-apoi cele neoficiale?

Dumnezeu cu veniturile lor, dar poporiu, poporiu de ce să-l ţii de prost?

N-ar strica deloc ca demnitarii noştri să urmeze exemplul unui partid din Slovacia.Membrii partidului Libertăţii şi solidarităţii, 17 la număr, pledează pt renunţarea la imunitatea care îi protejează pe deputaţi, dezgolindu-se în faţa camerei . De dragul PR-lui sau nu, dar acţiunea merită să fie preluată de ai noştri. Poate măcar atunci declaraţiile de venit ale politicienilor noştri vor fi ceva mai aproape de realitate. Deocamdată, cu ajutorul photoshopului, vă demonstez cât de bine le-ar sta şi la ai noştri într-o comoziţie fotografică similară.

De-ale mele

Între minus și plus

O mîță face gălăgie urîtă după geam. Eu o înțeleg. Eu tot de acolo am venit. Parafrazând celebra zicală: Degeaba ești o curvă mîțo, dacă nu ai un sărac care să te găzduiască la -26 grade. Că eu sigur nu ies să te salvez. Din mine n-a mai rămas eu. 2 ședințe,sare și piper și un minister cu adevărul tras de coadă azi. Așa-i când știi că toată lumea așteaptă răstignirea unui ministru, unii cred că ai pornit o vânătoare, da tu nu vrei decât să caști ochii oamenilor, să aduci acolo lumină și mai apoi să faci acești ochi să zâmbească. Tare nu-i ușor de lucrat și cu bărbații.Ei se ciondăneasc și la urmă tot tu ești de vină. Ap spuneți și voi, îi normal așa? Îi greu cu voi, îi greu și fără voi.

Am meritat cu toții acest ger. Parcă ne mai limpezește mintea. Parcă ne mai stăpânește puțin și ne obligă să mai stăm locului, să mai zăbovim, să mai reflectăm puțin. Sunt convinsă că scoțând dimineața nasul afară, iar mai apoi, revening pe același ger, seara acasă, măcar o dată v-ați gândit că sunteți un om norocos. Că nu înghețați acum undeva pe sub garduri, într-un centru de triere sau într-o celulă parșivă unde dorm mai mulți și urăsc gerul de afară exact ca mîța pe care au apucat-o cântările acum sub geamul meu. Conservați această stare și nu uitați de ea, mai ales atunci cînd vă năpădesc gânduri mai întunecate. Că de la ele și mai frig se face, înăuntru, dar și în jur. Pun pariu, că prin noiembrie vom avea o explozie demografică. Trebuie cumva oamenii să se încălzească. Încălziți-vă sănătoși unul de altul, iar prin noiembrie, în țară să vor naște copii.

Iar am scris despre nimic. Ce bine.

De-ale mele

Sexy-șmexy

Ieri am căscat gura cu o colegă, în scopuri pur profesionale, bineînțeles, și am descoperit detalii absolut lipsite de sexualitate despre frumusețile care împânzesc tot felul de topuri de femei sexy din Md și m-am simțit și eu, și colega mea (care apropos e foarte sexy) atît de bine în pielea de nesexy. Mai ales când tot felul “experte” cu sângele-venin își cred importantă părerea, expusă prin topuri alternative de sexualitate feminină. Mă umfă râsul. Acum, fericirea la mai bine de jumătate din femeile sexy ale Moldovei depinde de cîte voturi adună, cîte padrujte le vor vedea printre primele în top și de cîte ori Leoșa sau Vova a să intre pe site ca să vadă dacă a lui e mai sus decât a lu drugsu. Fix într-un loc mă doare concurența în materie de sexualitate. Sexualitatea nu are legătură nici cu mărimea, nici cu cantitatea, nici cu ambalajul și nici cu numărul de sms-ri trimise din ultimii bani. Sexualitatea ține doar de…..dacă vreți….conținut.Nirvana din beciul sufletului. Și dacă acolo e întuneric, vorba aia: Туши свет, кидай гранату. Știu vorbește invidia din mine. Ei n-ai ce-mi face. Așa-s eu.Mai invidioasă pe cele sexy.

Azi am simțit gerul de afară până în măduva oaselor. Pentru că am avut un scenariu ingenios de filmat în cel mai mare crivăț. E starea când îți e atît de frig, încît ți se face cald deja.

Azi am trecut, la propriu, prin experiența: râde cel care râde la urmă. Pentru că, la finalul unei zile “fermecătoare”, mai n-a crăpat cabina de montaj de hohote. O să vedeți poate chiar mâine despre ce e vorba.

Azi am înjurat machiajul de televiziune, fără de care oamenii nu ar fi gata să te primească în casa lor. Pentru că distruge ce a mai rămas din tinerețe și cele mai mari necazuri le aduce în timp. Nu-mi place deloc ideea că fondul de ten și pudra sunt biletul meu în casele oamenilor. Dar știu că nu e doar al meu și că o să vină zile când nici astea nu-mi vor mai folosi. Așa că mă mai chinui, cât mai se poate.

Azi s-a terminat la Sare și Piper cu rețeta la cea mai bună tartă pe care n-am gustat-o vreo dată. Era cu pere, cașcaval brie și ceapă roșie caramelizată. M-am bucurat că n-am încercat din tartă și m-am încurajat, spunîndu-mi că am voință să mă abțin ca și Adriana Ochișanu, să nu mănânc după 7. Dar nu despre voință e vorba.Am o durere foarte sexy în gât. Și o îndrept acum exact de unde a venit. Hai, succese….
TARTĂ CARAMELIZATĂ CU BRIE, CEAPĂ ŞI PERE

Pentru aluat:
* 200 g unt, * 300 g făină ,* 2 gălbenuşuri de ou,* 2 lngţ apă,

Pentru umplutură:
* 2 pere,* 2 lngţ zahăr brun,* 2 cepe roşii,* 60 ml smântână,* 40 g unt,* 2 ouă,* 100 g brie,* sare şi piper
METODA DE PREPARARE
1.Se freacă untul cu făina
2.Se adaugă gălbenuşurile şi apa
3.Se frământă aluatul bine şi se pune la frigider timp de 30 de minute
4.Se topeşte untul în tigaie şi se adaugă perele tăiate în patru
5.Se presară cu zahăr şi se gătesc timp de 3 minute până când devin caramelizate
6.Se pun perele deoparte şi se adaugă ceapa tăiată semicercuri
7.Se scoate aluatul de la frigider, se întinde pe o formă de copt şi se dă la cuptor timp de 10 minute
8.Se aranjează perele, ceapa şi caşcavalul brie tăiat felii peste aluatul copt
9.Se face un amestec din smântână şi ouă
10.Se toarnă acest amestec peste tartă şi se dă la cuptor pentru 30 minute