Eu sunt fix ca şi cizmarul fără cizme. Având acum un cap pătrat de atâtea griji, rugând pe fiecare să facă un share sau să pună un like, nu am apucat aici, pe blog să scriu nimic despre Târgul Deserturilor” Mai Dulce”. Dar am să evit o postare comercială tipică și vă voi împărtătși câteva secrete din bucătărie. Ca să știți, în calitate de vizitatori ai acestui blog, un pic mai mult decât cei care nu calcă pe aici.
Așadar, precum sper că ați auzit deja, duminică, 26 mai, începând cu ora 12.00, pe str. Corobceanu va avea loc un eveniment cu specific gastronomic care are ca și scop să promoveze patiseria de casă, cu rețete tradiționale, românești și internaționale. De asemenea avem și o cauză de binefacere, dar despre asta mai târziu.
Am fost un copil foarte legat de părinții săi. Cu greu suportam despărțirea de ei când plecam la bunei în vacanță. De aceea, probabil, în copilărie, vara, am fost o singură dată la tabăra de pioneri. Prima și ultima. Eram prin a 5-ea. Nu mi-a placut la tabără. În afară de faptul că mă simțeam abandonată de părinți și le duceam nebunește dorul, m-am bătut cu băieții din tabără, am pierdut la Zarnița, i-am strâns în ușă, până la unghie vânătă, degetul unei fete care a început să-mi poarte hainele fără voie, mâncarea nu era bună, piscina era jegoasă, camerele erau urâte, blocurile sanitare deloc plăcute, găseam seringi în pădurea de alături…în fine a fost experiența ideală pentru a mă eschiva de la a mai merge la tabără vreo dată.
De aceea, atunci, când o cunoștință mi-a povestit, pe scurt, despre condițiile super confortabile și moderne a taberei pe care o organizează vara aceasta, într-un loc pitoresc dintr- o rezervație naturală, aflată la o oră distanță de Kiev, am zis să merg și eu până acolo. Cum s-ar zice până nu văd nu cred. Mai ales că aveam și un training la Kiev, deci puteam să îmbin utilul cu plăcutul.
În primul rând, DecCamp este o tabără britanică de instruire pentru copii, ceea ce din start o exlclude din categoria unei tabere de vară obișnuite. Aici, pe parcursul a 2 săptămâni, copii vorbesc și studiază engleza, circa 60 de ore în total. Iar instruirea mai presupune și o multitudine de ateliere, de la educație în business și până la activități artistice sau ateliere de multimedia, cu profesori care vorbesc engleza și care în mare parte sunt veniți din MB. Impresiile copilului din mine, care a rostit azi la tot pasul doar: uau! și incredbil de frumos!…mă fac să vreau ca și părinții de la noi să afle despre această tabără.
Așa dar, vorbim întâi despre locul pitoresc în care se află. E vorba de câteva hectare de pământ dintr-o rezervație naturală forestieră, în mare parte conifere, de pe malul lacului de acumulare Kanevscoe, la 1 oră distanță de Kiev. Stațiunea a fost dată în exploatare în toamna lui 2012 și reprezintă câteva blocuri: de locuit și divertisment, balneo-sportiv, medical și administrativ.
Dacă un oraș îți dă aripi, te face să te simți fericit de la însăși gândul că în curând vei păși pe străzile lui, dar mai ales dacă te face să vrei să-l fotografiezi la tot pasul – aceasta înseamnă să iubești acest orașul. Ca nici un alt oraș, Amsterdam reușește de fiecare dată să rămână leaderul topului meu. De ce?Pentru bucuria estetică pe care o trăiesc aici: oameni, arhitectură, ordine, gastronomie, biciclete.Vântul rece m-a făcut ieri să iau tramvaiul și pentru 2,8 euro să cutreier orașul de la un capăt spre altul, iar pozele îmi ieșeau involuntar. Eu pur și simplu fotografiam tot ce-mi bucura ochiul. Și ochiul meu nu mai putea de atâta bucurie:))
Azi mă apucasem să scriu un text pentru un reportaj şi am deschis la întâmplare un document word de pe desktop. Era un interviu, presupun nepublicat, pentru că nu-mi amintesc să fi apărut pe undeva. Probabil, am uitat să-l trimit înapoi la redacţia vreunei reviste care mi l-a solicitat. Am şi verificat, a fost făcut prin mai, 2012. În fine, asta nu contează atât de mult. M-a amuzat să-mi citesc propriile gânduri de acum 1 an. Şi să-mi dau seama de ce s-a schimbat şi ce a rămas la fel. Acest stil de interviu e cam expirat pe la noi, dar acum 1 an încă mai era în vogă. Autorul articolului începe gândul şi intervievatul îl continuă.
Studii: Superioare.Jurist licentiat
Domeniu de activitate: Mass media
Hobby și interese: Să –mi iau pe cap mai mult decât pot duce
Eu întotdeauna caut cu ce să mă mai ocup
Eu niciodată nu stau pe loc
Eu consider că Dumnezeu nu se ascunde printre nori.El e în fiecare dintre noi
Eu cred în intuiţie mai mult decât credeam înainte
Eu nu cred că bărbaţii din Moldova vor avea vreodată concediu paternal obigatoriu Continue Reading
Am auzit că imaginația erotică a moldovenilor riscă să fie puțin gâdilată de acest spectacol. Iar Geta Burlacu joacă rolul patroanei localului. Și, din câte știu, nici un teatru din Moldova nu a avut până acum bilete atât de scumpe. Nu vă place teatrul ieftin? Hai la teatru scump!
Măcar și din curiozitate, mergeți și vedeți.
