Cum numai trec de aeroportul Chișinău încep să întâlnesc oameni cu fețe încremenite. Nu, mie nu mi-e mai ușor să critic de departe, fiind plecată din Moldova, așa cum îi văd pe unii că mai tot timpul mă apostrofează. Și nici nu mi-e mai simplu să rămân zâmbitoare și împlinită când vin în Moldova, știind că voi pleca în curând, cum mă apostrofează alții. Mai pe scurt, oriunde m-aș afla, mie îmi este mai ușor, in viziunea unor oameni.
Deși nici părinții mei, darămite niște străini, nu au cum ști când îmi e mai greu și de ce.
În schimb, eu sunt un om foarte curios. Și datorită acestei calități viața mea este nu ușoară sau grea, ci foarte interesantă. Iar când viața este interesantă, te simți mai des fericit, decât nefericit. Și atunci, m-am gândit eu, poate moldovenilor anune “curiozitatea” le lipsește pentru a fi mai puțin frustrați și mai zâmbăreți. Dar curiozitate de aceea, sănătoasă, ca a unui copil căruia nu i se mai termină: “de ce” – le. Pentru că atunci când curiozitatea ta este trează, reușești foarte bine să te deconectezi de la grijile tale și să-ti focusezi atenția pe alți oameni, frumoși, deosebiți, talentați, speciali, unici, extraordinari. Mă simt o norocoasă, pentru că sunt curioasă.
Continue Reading
