Această postare este dedicată celor care mă întreabă mai tot timpul cum fac față armatei de oameni răi de pe FB. De asemenea, sper ca în această postare să se regăsească cei care sunt convinși că LIBERTATEA DE EXPRIMARE este atunci când ești nefiricit, dar te simți puțin mai bine dacă împărți nefericirea ta și altora. Viața e plină de acești oameni, care țin morțiș să-și exprime liber prețioasa lor părere. Dar ei nu se pot exprima în fața propriei lor persoane, ei au nevoie de public. Practic acesta e și scopul lor, să genereze reacții și să se alimenteze din ele. Și apropo, tema la care ei caută liber să se exprime nu are practic nici o importanță.
Cantitatea haterilor unui om este direct proporțională cu popularitatea lui. Ceea ce este explicabil. Cu cât mai multă lume te cunoaște, cu atât mai mulți sunt cei care nu te plac. Ce-i face însă pe unii să nu te placă discret, iar pe alții să iasă din anonimat?
Eu, de exemplu, nu sunt foarte populară, dar sunt foarte tolerantă. Am doar vreo 120 de ”binevoitori” pe care de-a lungul timpului i-am eliminat din viața mea virtuală. Nu-i blochez pe cei care nu sunt de-acord cu părerea mea, ba dimpotrivă, chiar mă bucur că datorită lor, viața mea este mai colorată și mai interesantă. Dar îi blochez irecuperabil pe cei care ofensează, fie oameni cu care nu am avut nici un contact personal, dar deja mă urăsc, fie cei cu care am interacționat în viața reală destul de cald și care se adeveresc a fi răuvoitori. Oare Zuckerberg, când și de ce a înțeles că fără butonul BLOCK rețeaua lui de socializare nu mai poate exista? Oare câți oameni are el blocați pe FB? Imaginați-vă puțin, ce monstruleț cu două capete a creat Mark. Pe de-o parte este o modalitate care ajută oamenii să fie foarte aproape, chiar și aflându-se la mii de kilometri distanță. A inventat și posibilitatea de a-ți crește rețeaua de PRIETENI, de a partaja cu ei lucrurile pe care le consideri importante, a creat chiar și butonul LIKE pentru a încuraja anumite manifestări de opinii, evenimente, știri și altele, dar nu a uitat că PRIETENII virtuali pot fi uneori mai răi decât câinii flămânzi, și uite-așa a apărut opțiunea BLOCK. Pentru cei care confundă libertatea cu abuzul.
Mi se întâmplă zilnic să-mi cunosc haterii din lumea virtuală. Postez despre cartea de rețete la care lucrez, neapărat se găsesc câteva gospodine care să-mi spună că ce fac eu este o porcărie, oricum internetul e plin de rețete. Ele sincer cred că aceasta este libertate de exprimare. Particip într-o emisiune de gătit în străinătate, se găsesc alte câteva suflete bune care suferă din cauza că au tras o rușine în fața colegilor lor de serviciu pentru franceza mea sau pentru mămăliga mea.Postez despre ororile lui Putin, o întreagă armată de gastarbaieri moldoveni pornește artileria grea, cu insulte personale și înjurături la adresa mea, apărând acest al doilea Stalin al Rusiei mai ceva decât pe propria mamă. Postez un video de la spectacolul lui Andrei cu Lumina, se găsesc câteva suflete bune care cred că nu e bine să partajez umor de 2 bani și încep să mă taxeze pentru faptul că ceea ce pe mine mă face să râd pe ei îi face să simtă gustul amar al veninului în gură. Află lumea că voi avea un bebe, neapărat să găsește un suflet bun care să se mire de ce mă rog îs eu așa de fertilă. Nu cred că mai continui lista. E clar că toți acești oameni cred că ceea ce fac ei se numește LIBERTATE DE EXPRIMARE. E limpede, că pentru hateri nu contează, de fapt, subiectul propriu zis, ci mai cu seamă realizarea dreptului la libera exprimare pe marginea subiectului. Haterii știu că trebuie să profite de acest drept, dar nu știu cum. Asta mă face să cred că haterii au o caracteristică în comun. Știu că voi spune acum un lucru evident, dar am impresia că oamenilor le place să audă lucruri evidente:
Haterismul virtual este fenomenul care cel mai ușor sortează oamenii inteligenți de cei mai puțin inteligenți sau de proști, dacă tot vreți libertate de exprimare. Diferența o face un detaliu imporant. Atunci când ai o părere negativă despre ceva, ceea ce poate fi absolut normal, asta în mintea unora declanșează niște mecanisme de analiză și în mintea altora nu. Anume prezența acestei analize face diferența și îi ajută pe unii:
– fie să aleagă o modalitate mai diplomată și, mai ales, mai constructivă de exprimare a opiniei negative, așa încât cel criticat să spună chiar și un Mulțumesc pentru opinie .
– fie să apeleze la umor, ironie (un ingredient inseparabil al inteligenței) pentru a-și exprima critica negativă, așa încât, criticând, să-l faci pe om, cel puțin să zâmbească. E clar că nimănui nu-i place să fie criticat, mai ales în public. Dar dacă la baza criticiii nu stă doar nevoia de a tăia niște aripi, atunci există o mie și una de modalități să faci o schimbare prin critică, fără să rănești, dacă schimbarea e ceea ce urmprești și nu exprimarea urii.
– fie să scrie în privat opinia, înțelegând că LIBERTATEA DE EXPRIMARE nu poate fi mai importantă decât BUNUL SIMȚ
– fie ignoră și-și caută de treabă. Personal, prefer această opțiune cam în 85 % din cazuri în care simt că nu-s de-acord cu ceva sau cineva.
Da, mă pot lua de politicieni, pentru că sunt aleși inclusiv de mine ca să rezolve probleme și sunt plătiți pentru asta din banii pe care inclusiv eu îi muncesc. De aceea, nu pot spune decât RUȘINE pentru că își dau prime de Paști. Măcar de dragul PR-lui ar fi putut renunța la aceste prime sau le-ar fi donat unor familii nevoiașe.
Mă pot lua de lucruri la care mă pricep bine și nu sunt de-acord cu felul în care sunt făcute, dar încerc să vin și cu expertiza mea profesională. Aici mă refer la evenimente gen expoziții sau prezentări de modă, în care bunul gust cere ajutor. Voi încerca, din răsputeri să nu ofensez, să vin cu argumente, chiar dacă asta e cel mai greu, atunci când te înfoaie critica.
Mă pot manifesta mai activ față de o nedreptate, cum ar fi discriminarea sau ofense aduse la adresa identității și limbii mele.
În rest, am atâtea lucruri pe capul meu, încât cu drag las loc pentru diversitate. Iar dacă nu sunt de-acord cu postări patetice sau comentarii răutăcioase, le ignor sau le blochez, ceea ce și vouă vă recomand.
Și acum serios, cum ar fi dacă toată lumea, și mai inteligentă și mai puțin inteligentă, ar uita de libera exprimare a răului și s-ar apuca să exprime numai lucruri bune: pictură, poezie, povești de iubire, flori, pisici, poze de nuntă sau de la naștere.
Ar fi minunat, dar plictisitor, ar spune cei dornici de exprimarea opiniei. Cu toate acestea, eu aleg să mă plictisesc de frumos, decât să mă apăr de hateri. De aceea în loc să mă apăr de ei, eu pur și simplu îi elimin din viața mea virtuală. Ceea ce și vouă vă doresc. Nu vă temeți să le tăiați unora pofta de libera exprimare. Dar mai ales nu uitați să partajați și înmulțiți binele și frumosul. Cât mai mult posibil. Sunt sigură că aceasta e singura panacee contra urii.
LIBERTATEA DE EXPRIMARE nu înseamnă să exprimi ură.Pentru că libertatea unora nu poate aduce daune altora.
No Comments