Nu știu dacă există printre voi cineva care nu s-ar interesa de rădăcinile sale. Numai că acest interes variază între a mai sta de vorbă seara cu părinții despre bunei și străbunei, la un pahar de vin scos de tata din beci, sau a merge mai departe, a scotoci prin arhive, a căuta fotografii vechi la neamuri. Prima mea experiență cu arborele genealogic a fost la școală, în clasele primare, când am primit ca și temă de acasă să ne facem arborele familiei. Țin minte și acum, că amintirile părinților se epuizase la un moment dat și am oprit pomul fără să știu încotro să-l fac să crească.
Nici nu știu de când, poate din momentul când am înțeles că nu-mi voi revedea niciodată în această viață buneii, am simțit nevoia să aflu mai multe despre neamul din care mă trag. Bunelul meu Ion, de pe linia mamei, tare i-a mai urât pe români, pentru felul în care s-au purtat cu moldovenii, pedepsindu-i umilitor, cu genunchii în fasole. Maică-mea înțelege și vorbește ucraineana, fiind de la nordul Moldovei, iar bunica mea de pe linia lui tăică-meu, toată viața ei a fost o pro-româncă înflăcărată, țesând covoare, îngânând melodii românești patriotice și spunând poezii românești pe prispa casei. Așadar, această uniune de familii creată de părinții mei, una de la nord și prorusă și alta de la centru, pro-românească, mă făcea tot timpul curioasă să-mi cunosc mai bine neamul.
Și atunci, îmi apare în cale Veaceslav Stăvilă, un istorician pe care îl tot văzusem la o emisiune de istorie la Moldova 1. Veaceslav mi-a propus să-mi facă arborele genealogic pe ambele linii, maternă și paternă. Și mi-a cerut, în schimb, dacă o s-mi placă rezultatul, să scriu despre asta.
Nu știu cât de grea este munca lui Veaceslav de a căuta prin arhive, presupun că nu e ușoară. Cert e că foarte multe informații au fost obținute prin telefon, de la maică-mea. Nume, zile de naștere, ani de deces, copii. Totodată, am primit copiile unor documente de peste 200 de ani vechime și nu voi ascunde că am tremurat de emoție, văzând actele de căsătorie și de naștere ale strămoșilor mei de hăt câți ani în urmă. Așadar un efort de a face rost de aceste acte și a le dă de capăt nemurelelor mele a fost făcut.
În ziua când Veaceslav mi-a oferit amintirea neamului meu în ramă, m-am emoționat și încă mai sunt când revin la arbore. Pentru că am înțeles că asta e maxim ce mai pot afla despre mine și despre cei de la care mă trag. Și m-am bucurat să mi se reconfirme că am în mine sânge ucrainean din neamul Serduleac și nu Surduleac (cum a fost schimbat numele bunelului meu, presupun pe vremea românilor.) Și m-am bucurat să aflu că mă trag de la un Flor Albot, al cărui nume îmi place la nebunie și mă face să vreau să-i dau o continuitate.
Tot ce vă pot spune e că, mai devreme sau mai târziu, încep să ne bântuie întrebări existențiale și că e minunat să poți da timpul înapoi cu ajutorul unor oameni, și să te poți scufunda în istoria plină de enigme ale familiei tale.
E un cadou prețios pentru o aniversare sau nuntă. Eu vă recomand să vă faceți arborele genealogic, nu e un serviciu ieftin, dar nici nu-îmi imaginez cum ar putea să fie altfel. Aveți, în sfârșit niște nume și date care vă vor permite să adunați într-un puzzle niște istorii, e o amintire minunată pentru copii.Iar părinții mei și mai tare s-au bucurat văzând istoria familiilor în ramă.
Mai multe detalii vă poate oferi pagina ARBORELE GENEALOGIC și Dr. Veaceslav Stavilă(+373) 690-76444. Veaceslav, mulțumesc că mi-ați oferit acest privilegiu.
No Comments