Nu-mi amintesc când am auzit prima dată “Jealous”. Și asta este absolut irelevant. În timp, însă, piesa asta a devenit ca și o carte la care te întorci, dacă ți-a plăcut ceva în ea. Treceți și pe la lyrics. Nu strică.
Nata Albot
Astăzi la plimbare.
– Mami, hai să ne jucăm de-a Romeo și Julieta!
– Dar voi de unde știți despre Romeo și Julieta?
– Am văzut un film cu desene animate.
– Și cine este Romeo și Julieta?
– Romeo este un băiețel. Julieta o fetiță. Și ei se iubeau.
– Și ce s-a întîmplat cu ei?
– Au murit.
– De ce?
– Vorbeau mult.
Astăzi numai tag-ri băieți și fete….și un mic trip nocturn. Nimeni nu știa cum va începe, dar mai ales cum se va încheia. Nu există nici un fir epic în povestea care urmează. Purul adevăr în imagini, tag-it absolut la întîmplare.
Și o frază aproape genială: E bine să găsești ce cauți, dar e și mai bine să găsești ce nu cauți!
Și încă una parafrazată: I’m so forced to carry my secret because you are too weak to keep it….
[media id=118 width =”450″ height= “320”]
Când afară plouă – mie-mi place. Aici cam plouă de câteva zile….
Când ești în vacanță și nu trebuie neapărat să faci curat – asta vacanță!
Când poți purta același maiou câteva zile – e foarte relaxant…
Când faci poze fără dram de makeup și nu te sperii de tine pe poze – înseamnă că ți-ai luat un super aparat, știe să lucreze cu lumina – eu sunt bravo….
Când rămân singură acasă – ador….
Când copii lasă farfuria goală și adorm rapid la prânz – și asta îmi place…
Când cineva îmi aduce un pahar de vin alb australian, în timp ce eu nu-mi mișc fundul de la computer – îmi place…
Când nu sunt luată cu de-a sila la shopping – e super pur și simplu…
Când soarele prăjește frumos conturul costumului de baie, iar niște teenageri gălăgioși trec pe alături și pe mine nu mă interesează comentariile lor – asta tot îmi place…
Când nu mi-e foame, în timp ce toți se așează la masă și pot să mă uit în continuare la film – asta e mișto…
Când știu că în scurt timp ies la o plimbare, după ploaie – cool…
Când știu ce bine e să mergi la bufet chinezesc și eu mă duc acolo – uuuuuuu….
Când știi că tot ce-ți place e pe sfârșite – asta nu-mi place…da ce să fac? întrebarea asta nu-mi place…
[media id=117 width=”450″ height=”320″]
Cum să vă spun? S-au adunat mai multe. Mai multe motive că să simt o armonie deplină.O stare din alea, cînd creierul singur începe să-și fredoneze playlistul.Cînd ai în jur frumusețe, copii se simt în al 9-lea cer,în orice clipă îi poți îmbrățisă pe cei dragi, soarele e suficient de generos, dar nu frige, iarba proaspătă și răcoritoare. Pornesc telefonul și-mi ascult bucățile preferate. În acest moment, îmi amintesc de cineva care mă întreba de unde iau muzica. I-am spus că e un site, de pe care poți descărca orice piesă îți place.Da, ție îți este ușor. Tu știi ce să cauți. Știu. Și azi vreau să împărtăș cu tine un Top 10 de melodii pe care nu e deloc rău să le ai pe telefonul tău, ca să ai ce asculta cînd îți este cel mai bine.
Top 10 piese pentru telefonul tău:
1. Ophra Haza – Give me a sign
2. Beyonce – Halo
3. Sting – Every breath you take
4. Damien Rice – The blower’s daughter
5. Deepest Blue – Give it away
6. Maroon 5 – Goodnight
7. Sistem – Soare
8. Matchbox 20 – If you’re gone
9. Vargo – The moment
10. Alicia Keys – Empire state of mind
Bonus track:Coldplay – Viva la Vida
Playlistul pe care ti-l faci pe telefon poate sa se numeasca simplu: From Nata:))
Și mi-ar plăcea să știu dacă ți-a picat la inima ceva, anume.
Azi am încercat și noul meu aparat foto. Un Canon 7 D. De-o plăcere…
Cit de multe se pot spune despre un cintec? Cite vrei tu.
Dintre 1000 de piese de pe telefon, la una revin cel mai des.Mai ales cînd merg cu metroul care face tdih,tdih, tdyh, tdyh și intră dintr-o stație în alta. Așa cum îmi amintesc aici de claustrofobie, nu-mi amintesc nicăieri. Oamenii sunt atît de diferiți. Și fiecare cu obieceiul lui. Dar cei mai mulți citesc. Ceea ce mă face să înțeleg că asta ar putea fi o soluție. Dacă vă mai întreabă cineva cum am putea să-i facem pe moldoveni mai mult să citească? Răspunsul este doar unul:Sau le dăm zile libere după care ei să vină,ca la școală, și să povestească tema de acasă sau…să le construim un metrou.
Din pacate, în versiunea care-mi place mie cel mai mult. Silence nu are un videoclip. Cel de sus ori e un joc de calculator (iertați-mi lipsa de cunoștințe în domeniu), ori cuiva, pe bune i-a plăcut piesa asta. Așa cum mă ține ea pe mine. Sarah Mcclachlan – dementă voce.
A fost o zi în vacanța aceasta în care m-am simțit ca la muncă. Mda, prea mult bine, tot nu-i bine.Or poate e bine?
Știi ce-mi trezește un gust amar? În Moldova vine week-end-ul și ești gata să-ți iei lumea în cap, din lipsă de oportunități interesante de a-ți petrece timpul liber. Iar aici, în Canada, oamenii au nevoie de ani întregi că să încerce toate distracțiile.
Cui nu-i mai ticnesc fructele de la supermarket, se poate duce la fermă. Sunt o sumedenie în zonă. Te duci și îți aduni căpșuni, zmeură sau blueberry (un fel de mure, care nu știu de ce google translate le traduce ca și coacăz). Ca să vă faceți o idee. La market o cutie medie de căpșuni costă circa 4,5 $. La fermă, ți le alegi pe cele mai frumoase și coapte, mănînci pînă nu mai poți și nu plătești pentru asta și dacă vrei, poți aduna 3 coșuri de două ori mai mari ca cele de la market, cu 6 $ bucata, ca al 4-lea coș să-l primești gratuit. Bineînțeles că părinții mei s-au scăpat la căpșuni, iar maică-mea de 3 zile tot fierbe dulcețuri.
După ferma de căpșuni, a urmat fermă de orhidei. Una la care poți vedea concomitent înflorind vreo 60 de soiuri de orhidei.
Și în sfărșit,după ce doar din citite aflasem că mai sunt și orhidei care emană parfum, am avut ocazia să miros cîteva. Aroma este extrem de fină, și diferă la un soi la altul.
Am văzut și orhidea din semințele căreia se produce vanilia. Și am înțeles în pielea cui aș vrea să mă reîncarnez într-o altă viață. Asta dacă cineva o să mă întrebe… În pielea unei vînzătoare de la ferma de orhidei. Asta viață! 
Pentru cei pasionați ca și mine de aceste creaturi cosmice, am pus în galerie mai multe poze.
După amiază, la Jardin Botanique din Montreal, a doua cea mai mare grădină botanică din lume, nuferii se pregăteau deja de culcare. 
Natura este o femeie cu moravuri ușoare, dar și cu o fantezie fără concurență.
La finalul unei zile, în care n-am apucat să mă uit la ceas decît o singură dată, ca să înțeleg că ora somnului pentru cei mai mici a și trecut, a venit apogeul impresiilor. Atunci am realizat un lucru. E foarte important cînd ești sictirit, extenuat și nu mai ai chef de nimic, să se găsească un om în viața ta, care să te ia de guler și să te ducă cu de-a sila undeva, unde neapărat o să-ți placă. E chiar mai bine, decît dacă te-ai fi dus tu singur acolo,din proprie intenție. Pentru că satisfacția primită este mult mai mare. Fratele meu a insistat să vedem Festivalul focurilor de artificii.
În fiecare vară locuitorii din Montreal, ies sâmbetele în stradă,cu scaunele în spate, că să stea o jumătate de oră cu ochii în cer. Fiecare spectacol este oferit de o țară anumită. Eu am văzut meduze și romanițe din focuri de artifici, oferite de Suedia. Sâmbătă viitoare vine rîndul Franței.
Cine crede că e simplu de întreținut un blog, să încerce. Aici, în Canada însă i-am găsit o justificare rezonabilă. M-a ajutat să cunosc cîțiva oameni extraordinari, care aflînd că sunt am ajuns pe aceste meleaguri,mi-au propus să ne vedem. Carpediem, pe această cale țin încă o dată să-ți mulțumesc pentru ocazia de a te cunoaște. Natalia și Artur, m-am simțit azi foarte bine, ca pe vremurile cînd stăteam cu părinții și veneam tîrziu acasă.


