Unii oameni când văd o pisică sau un cățel în stradă, se transformă ei înșiși în căței și pisici .
Pe mine mai rar animalele mă fac să mă reped spre ele. În schimb, dacă văd o podoabă capilară frumoasă trecând pe alături, îmi sare inima din piept și, în primul rând, cer voie să-i fac o poză. Probabil că această evlavie a mea pentru părul lung și frumos într-o bună zi se va transforma în ceva, poate într-un festival al Ilenilor Cosânzenilor ce-și poartă mândre coada. La cum își strică nemilos fetele părul pe la noi, probabil voi găsi și sponsori gata să dea un ban pentru a-și promova chimia făcătoare de “minuni”, din borcanele colorate.
Nu am fost cu fetele mele niciodată la frizerie. Ambele își cresc părul din prima zi în care s-au născut. Nu-mi pot rupe ochiii de la cât de frumos li se cârlionțează. În fiecare dimineață, bunica le împletește. Procefura nu se trece fără scânceli. Eva, când simte nevoia să facă impresie, mă roagă să-i dau drumul la păr.Mă uit la părul fetelor mele și mă bucur că există desene animate ca Rapunzel, care le face să-și dorească și ele un păr ca la eroina principală. Deși îngrijirea părului lung este extrem de chinuitoare, mai chinuitoare este pierderea părului sau creșterea lui.
Prima mea tunsoare conștientă a fost Avrora. Mamă, ce mândrie era pe acele vremuri să te tunzi Avrora! Și ce stupid arătam eu cu acea tunsoare. Apoi am trecut pe ceva mai banal, pe un care. Apoi am tot crescut părul, ca pe la 20 să mi-l tai scurt și să mă fac roșcată. Eram slabă, înaltă, roșcată și cu părul de 3 cm. Iar dacă mai îmbrăcam o pereche de ghete și blugi, din spate spuneai că-s băiat. A fost o idee neinspirată. Așa că, imediat cum m-am îndrăgostit tare (ciudat cum putea cineva să se îndrăgostească de mine cu o tunsoare ca aceea), am hotărât din nou să-mi las păr lung. Mai bine zis, omul drag mi-a sugerat că așa i-ar plăcea mai mult de mine. Niciodată nu am înțeles bărbații care spuneau că nu le plac femeile cu părul lung. Că cică nu e la modă. De parcă natura ar putea vreo dată să se demodeze.
M-am făcut gospodină, am renunțat la experimente, m-am ferit de vopseli chimice și aranjări cu placa, dar niciodată nu am avut părul atât de lung, pe cât mi l-aș fi dorit. Apropos, fetele cu cel mai frumos păr din Moldova le-am văzut printre modelele Valentinei Vidrașcu. La preselecții, Valentina punea multă valoare pe podoaba capilară a fetelor: să aibă culoarea naturală, să fie lung, să fie sănătos. Și asta pentru a obține superbele împletituri marcă Vidrașcu. Iar cele care erau tare frumoase, dar cu părul deja distrus , erau puțin câte puțin date în brazdă.
Apropos, mulți dintre cei care au cârlionți naturali, toată viața și-au dorit să aibă păr neted. Și viceversa. Așa e firea omului probabil. Să nu observe fericirea de sub nasul său și să i se pară mai dulce cea a vecinului. Am o slăbiciune deosebită pentru roșcați și pentru cârlionți. Dar nimic nu m-ar convinge să apelez la chimie pentru mult visații cârlionți. Și nici pe blondele cu rădăcinile negre nu le-am înțeles niciodată. De ce, fiind brunete naturale, își ard părul, alungă din el tot ce este viu, se fac blonde și apoi nu au timp pentru a fi cu adevărat blonde?
Vă las să admirați câteva dintre eroinele pe care le-am pescuit între timp și dacă aveți și voi poze personale sau ale unor oameni reali din viața voastră care au păr frumos, rog să mi le trimiteți pt colecție.
;
