Azi la lecția de engleză am exersat conditionals cu ajutorul versurilor din această melodie. În primul rând, m-am bucurat să aflu că profesoarei noastre îi place Katie Melua, în al doilea rând – că lecția de engleza nu-i doar pentru engleză. Am venit mai războinică, am plecat mai cuminte. Nu în ultimul rând și datorită acestor versuri, din categoria: n-ar strica și la noi așa ceva.
Astăzi aşteptam musafiri în vizită. Maică mea s-a ocupat de bucatele de bază, eu am ales să mă ocup de desert. În vacanţă îmi picase în cale un articol cu 7 reţete ce au la bază avocado. Printre ele am descoperit şi reţeta de preparare a îngheţatei din avocado. Sunt o mare fană avocado, dar îngheţată din avocado nu gustasem niciodată. În primul rând, am avut noroc să găsesc la Nr 1 nişte avocado de o calitate excepţională. Coapte şi proaspete. În al doilea rând, mi-am permis să schimb proporţiile din reţeta de bază pentru că 2 pahare de zahăr mi se părea cam mult. În al treilea rând am adăugat nişte arome extraordinare de coajă de portocală, cardamon, mintă, curcuma dintr-o răşniţă de condimente pentru prăjituri. Rezultatul a depăşit aşteptările. Pe net veţi găsi o sumedenie de reţete de pregătire a îngheţatei, dar ca a mea – nici una.
M-am gândit că poate veţi hotărâ să vă scoateţi stresul,cauzat de încheierea vacanţei şi revenirea la muncă, printr-o porţie bună de îngheţată…de casă….din avocado. Şi atunci vă destăinui secretele primei mele experienţe de îngheţată făcută acasă. La cât de bună a ieşit, probabil voi face din ea specialitatea casei. Deocamdată am făcut cam multă, aşa că îmi voi bucura colegii de serviciu în prima zi de muncă de după vacanţă.
1.2 pahare de lapte se pun la foc mic
2. se adaugă condimentele care vă plac (scoţişoară, cardamon, coajă de portocală rasă şi neapărat vanilie , preferabil o păstaie). Eu am turnat un pic de esenţă de rom şi 2 linguri de coniac.
3. Lăsați pe foc până începe să fiarbă, apoi lăsaţi la balcon să se răcească
4. bateţi 4 albuşuri cu un pahar de zahăr pudră (eu am pus zahăr obișnuit şi se topea cam greu)
5. când laptele s-a răcit, îl puneţi din nou pe foc foarte mic şi introduceţi în el albuşurile bătute cu zahăr
6. amestecaţi încontinuu până masa devine cremoasă şi începe devine densă
7. puneţi într-un blender 3 avocado curăţate şi stropite cu zeamă unei lămâi sau lime
8. după ce le-aţi transformat în pireu adăugaţi 1 cană de frişcă bătută sau smântână de casă. Bateţi bine în blender.
9. luaţi amestecul de pe foc şi turnaţi-l în blender, bateţi bine.
10. turnaţi cremă într-un vas şi lăsaţi-l în congelator pe noapte
11. scoateţi îngheţata din congelator cu 10 min înainte de servire.
În ultimele două săptămâni de 2 ori mi-am pierdut portmoneul.
Prima dată, eclipsată de o supărare, l-am rătăcit în aeroportul din Stuttgart. Alergând, nebună de cap, l-am găsit în mâinile unei nemţoaice care căuta în el vreo carte de vizită cu telefonul meu, ca să mă poată anunţa că s-a găsit portmoneul. Despre onestitatea nemţilor am mai auzit şi înainte.
A doua oară, eclipsată de bucuria revederii unor oameni dragi, l-am pierdut fără să ştiu unde, ca a doua zi să fiu anunţată prin fb că portmoneul mă aşteaptă la Clubul 513. Iar eu nici măcar nu descoperisem încă că îmi lipseşte. Tare plăcut e să găseşti ceea ce nici nu ştiai că ai pierdut.
Acesta este un semn, ştiu. Prima dată poate fi o întâmplare, dar unde e a doua oară, poate fi şi a treia. M-am bucurat că onestitatea nemţească s-a regăsit şi într-un club din Chişinău. Mai jos îl vedeţi pe Andrei, barmenul de la 513, care aproape că s-a supărat când la întrebarea dacă toţi banii sunt pe loc, i-am spus că nu prea cred:) Toţi banii erau pe loc. Ar fi fost extraordinar să fie chiar mai mulţi decât pierdusem:)).
Mulţumesc, 513. Apropos, azi am aflat că Alexandrina Hristov va da un concert la 513 săptămâna viitoare.
La oameni acum e anotimpul filmelor: la tv sau online. Toţi caută, întreabă pe fb, aproape disperat, un film care să merite și cu care ulterior să se poată lăuda.Filme pe care să le vezi înainte să mori. Filme pe care să le vezi înainte de sfârşitul lumii. Filme care au marcat omenirea. Filme despre viaţă, filme despre moarte, filme despre dragoste.
Acest top mi s-a părut destul de bun. L-am găsit și am hotărât să-l păstrez pentru mine. Multe, foarte multe, dintre ele au fost, sunt si vor fi și pe la JURNALTV. Da, noi cu asta ne mândrim.Cu jumătate din filmele pe care nu le-aţi văzut din acest top liber puteţi mai apoi să vă lăudați. Și chiar dacă nu reușiți să le vedeți pe toate, țineți minte si reveniți la mine pe blog, ori de cîte ori vă apucă pofta de cinematografie bună.
O vinigretă destul de rară și colorată în capul meu. Unele lucruri își pierd culoarea, altele dimpotrivă devin mai colorate, mai iminente și mai intense.
Plecarea Inei Corețchi a afectat atât de multă lume. Și i-a făcut pe absolut toți cei care o cunoșteau să vrea să și-i îmbrățișeze mai strâns pe cei dragi. Blogul său, cu denumirea inspirată din celebrul cântec Paroles, cântat de Dalida și Alain Delon, sper să rămână un etern exemplu al unei plecări sfâșietor de frumoase din această viață. La doar 34 abia împliniți. Nu știam că are un blog. Nu știam câ scrie atât de adevărat și atât de dureros de frumos. Atâta iubire și lumină adusă de un singur om pe pământ. Nici măcar asta nu a contat în fața unui scenariu de destin, atât de devreme întrerupt. Dacă decidem, putem liber crea cel mai mare partid din Moldova.Partidul oamenilor care au pierdut măcar câte un om drag din cauza cancerului. Când un bârbat plânge la alt capăt al firului, vrei să devii tu bărbat. Pe urmă nu mai vrei nimic. Pe urmă se trezesc toate instinctele primare, de exemplu de autoconservare. Dar orice eforturi conștiente parcă nu au nici un rost. Frica de a vorbi despre asta încă pe nimeni nu a asigurat de ocolirea unui asemenea destin. Frica este un spurcat sentiment. Ea trebuie să fie depășită. Poate mai ușor în grup. Sau pe un vârf de munte sau pe un mal de lac de munte sau….
Eu sunt departe de Moldova acum. Şi acesta este unul dintre câteva lucruri care mă bucură foarte mult în această mică vacanţă de iarnă. Pe mine nu ţara, pe mine oamenii mă disperă. De aceea îmi doresc cel mai mult să se întâmple o schimbare. Fie eu să devin mai bună pentru oamenii acestei ţări, fie oamenii să devină mai buni.
Aceste și multe alte învățături intră în setul de bază a educației numite “cei 7 ani de acasă”. Reieșind din experiența anului trecut, pot cu mâna pe inimă să vă recomand noua ediție a audiobook-lui “Jurnalului cu povești” cu genericul “Povești pentru copii cuminți”. Pentru că anul trecut copiii mei, dar și mulți alți despre care am auzit, s-au îndrăgostit, pur și simplu, de poveștile și personajele interpretate de prezentatorii noștri.