Vara aceasta, precum probabil v-ați dat seama din postările mele de pe Facebook, am ales cu Andrei drumul unei vacanțe culinare în doi. Doar în doi, așa cum nu a fost demult. Eu am fost inspirată de ceea ce învăț la facultate, de profa mea Julia Csergo, care își trage originea din orașul Lyon și, care în timpul orelor noastre de curs, a avut grijă să ne molipsească de pasiunea pentru gastronomie. Iar lui Andrei îi place bunișorul, așa că propunerea mea nu a fost, cel puțin, respinsă. Hai să vedem, Andrei dacă gastronomia italiană își merită titlul de cea mai gustoasă bucătărie de pe glob.
De-ale mele
Pentru început vreau să menționez că acest articol nu are nici cel mai ascuns gând de a genera valuri de agresivitate emoțională, verbală sau orice alt gen de manifestare răutăcioasă de comportament uman. De aceea vă rog să vă abțineți. Acest articol este un semn de întrebare. Una la care eu, personal, încă nu pot, s-ar putea să nu știu și chiar mă tem să am un răspuns evident. Dar poate, după ce-l voi scrie, cu ajutorul vostru, voi reuși să mă apropii de adevăr.
Vă salut în 2017! De data această nu voi începe cu lista rezoluțiilor mele. Dar voi încerca pe blog să mă țin de una din cele 10 rezoluții:să scriu mai des. Problema mea, de fiecare dată când îmi vine să scriu, nu este lenea. În primul rând, am început să simt că epoca bloggingului scris e cam pe sfârșite. Decât dacă nu transformi blogul într-un lansator de rachete informaționale. Facebook îi pune capăt. Azi nu mai trebuie să ai blog pentru a comunica oamenilor despre ceva. Toate se fac rapid, cu poze, cu video într-un singur loc (facebook) sau în două (plus twitter) sau în trei (Instagram). Oamenii nu mai vor să citească texte, ei vor titluri.
#EUVINDINMOLDOVA – CASTELULUL MIMI, MOȘTENIREA BOIERULUI ÎNDRĂGOSTIT DE VINURILE MOLDOVENEȘTI
La nici 30 de minute distanță de Chișinău, în satul Bulboaca, vă așteaptă o priveliște care vă va tăia răsuflarea și pe care o veți putea cinsti cu un pahar de vin bun. Aici se înalță „Castel Mimi” – primul „château” adevărat din regiune, construit în anul 1900 de ultimul guvernator al Basarabiei, de la care își trage și numele – Constantin Mimi.
Vinurile F’Autor m-au cucerit de la prima degustare, acum câțiva ani. Apoi o amică îmi vorbea despre cât de plăcută este colaborarea companiei sale cu cei care conduc cu F’Autor. Îmi spunea cât de bine e să poți colabora și cu oameni flexibili, deschiși la minte și inovativi. Apoi, mi s-a întâmplat să fac o postare critică la adresa unei reclame stradale a vinurilor F’Autor. Știți ce m-a uimit atunci? Felul în care cei de la F’Autor au reacționat la acea critică. O reacție de oameni civilizați și inteligenți, care pe lângă faptul că au evitat să se justifice, au acceptat remarca mea, ba chiar au fost drăguți să îmi ofere în schimbul criticii mele un vin bun. Or noi nu prea suntem obișnuiți să vedem în Moldova asemenea reacții la critică. Începând cu politicienii și
Nu știu dacă există printre voi cineva care nu s-ar interesa de rădăcinile sale. Numai că acest interes variază între a mai sta de vorbă seara cu părinții despre bunei și străbunei, la un pahar de vin scos de tata din beci, sau a merge mai departe, a scotoci prin arhive, a căuta fotografii vechi la neamuri. Prima mea experiență cu arborele genealogic a fost la școală, în clasele primare, când am primit ca și temă de acasă să ne facem arborele familiei. Țin minte și acum, că amintirile părinților se epuizase la un moment dat și am oprit pomul fără să știu încotro să-l fac să crească.