Buna draga Nata!
De cind a aparut jurnal Tv, desteptarea, sare si piper si toate restul, inclusiv emisiunea ta la aquarelle.fm,sunt foarte multumita, mai ales ca sunt cam departe si macar asa mai am contact cu ce se petrece pe acasa, inclusiv are tara sex sau nu:)plus dezbateri politice etc..Deci azi la aquarelle, super emisie, super subiect, foarte tabu pt moldoveni, cred ca ar trebui sa se inceapa o educatie sexuala mai intii pt cei maturi,in frunte cu domnul Filat,am vrut doar sa-ti recomand un film care pe mine m-a impresionat f mult, Dr Kinsey se numeste, poti sa vezi pe acest link trailer-u,bazat pe o istorie adevarata, sexul ca obiect al unui studiu stiintific, care are efectul unei bombe in rindul oamenilor, cu efecte pina in ziua de azi.Merci pt atentie si bafta in continuare!!Lilia
Inca 24000 de ani Cernobyl va fi un loc periculos pentru oameni. Ucrainenii il transforma intr-o destinatie turistica. Sinucigasilor, vesti bune, aveti o noua distractie. Ce-i drept, nu e de lunga durata. Dupa ocuparea de catre o gimnasta a locului 11 la o competitie sportiva, antrenoarea este indignata de nedorinta autoritatillor de a-i oferi titlu de Maestru in Sport. Cine stie, locul 11 la moldoveni inseamna unul de frunte? Lumea spune ca s-a schimbat directia vintului si ca Lupu e deja vazut cu ochi mult prea buni de Ghimpu. Concluzii: Inca nu stiu exact de ce, dar simt ca ni s-a facut un vaccin de toleranta si turmentare ca sa ne obisnuim cu intinderea gumei. Si ca o solutie, care cica s-ar plamadi la negocieri, deja e ista. Si ca sa nu se rascoale lumea, se introduce vaccinul cu urmatorul efect: Ei las ca’i ghini. Din 2 rele, tot e una mai buna. Da cit s-au fytzyit saracii….Suntem kidanitzi.Si pentru a nu repeta o zi de aprilie, runda negocierilor e aproape de a ajunge la o cifra de ris. In plus, si alianta si-a luat numele Ex, de fata mare. Acestea au fost stirile de azi. Ramineti aproape
Ieri seara, aţi observat o linişte dubioasă pe Facebook?
La Bierplatz, Jurnal Tv înregistra o ediţie specială pentru “Concert la Pălărie” cu talentele din trust. Să vă uitaţi neapărat, că am cântat şi noi acolo….A fost destul de derâs…
La Filarmonică – Music Kola, pentru cei care pricep….
La Snails – Facebookul şi încă vreo 2-3 care din răsputeri se abţin de la comunicare virtuală. Snailşii au dat foc şi la ultimele dubii referitoare la cine este cea mai maladeaţă trupă de la noi. Lume multă, lume bună, lume cu memorie bună – mai şi cântau versurile în cor, ca în cele mai frumoase istorii cu trupe legendare.
Frumuşel şi foarte încurajator. Cei de la Snails sunt live în toate sensurile. Nu cântă altfel de cât live şi îţi permit diverse metamorfoze, semn că trupa este vie. L-au luat pe Igor Buzurniuc, şi-au schimbat coafurile, adică şi le-au ciufulit, şi-au mai schimbat şi sound-ul. Destul de proaspeţi şi tonici.
Şi în sfărşit am văzut-o în viaţă pe iubirea lui Posmotrel.Dar nu v-o arăt. El să v-o arate, dacă vrea.
Nicu Ţărnă a avut şi el ceva de comentat visavis de concert: Iată pe 25 decembrie să vedeţi ce concert facem noi! De-abia aştept, băieţi, de-abia aştept.
La Subcarpaţi – tot Facebookul, numai că publicul mai de undreground…
Ăştia care se îmbracă mai ciudat, se tund mai ciudat, gândesc mai ciudat, glumesc mai ciudat, trăiesc mai ciudat. Adică de-ai noştri.
Muzica superbă, atmosferă superbă, pereţii cu tencuiala răzuită, lumea cu grijile răzuite. Lumea extrem de pozitivă. De parcă am muşcat pentru o clipă dintr-o comună de pacifişti.
Posmotrel peste tot o reuşit. Cum altfel, nu chiar în fiecare zi îţi vine femeia iubită de peste mări şi ţări. El o fi vrut poate şi la un 513 să mă ia, la afterparty,de aia mi-o venit mie azi callnotes…Numai că telefonul meu deja numai avea baterie, de altfel ca şi mine. Or poate o sunat să mă întrebe ce cred eu despre ea….
Unde a fost mai bine? Pentru unii la Snails, pentru alţii la Subcarpaţi, că pentru facebuşeri e cam scump să cheltuie banii şi acolo şi acolo. Mai ales că la Subcarpaţi era suficient să bei doar o bere ca să-ţi asiguri distracţie pe toată seara. Sau să-l întîlneşti mai întîi pe Juraveli.
La Subcarpaţi fetele din Yardsale au inventat ceva foarte declanşator: schimbi capacul unei beri pe un maiou şi pe şansa de a te simţi pictor al propriului maiou.
Aşa că mie nici Juraveli şi nici bere nu-mi trebuia. Am pictat la maiouri şi mi-am scos kitchul din mine, aşa încît azi să mă simt bună de vorbit cu voi. Dar la fete le-a plăcut. Au început să facă şi coadă la maiouri . Eu însă nu mai puteam de atâta selfart şi m-am dus acasă să dorm. Toate petrecerele astea -s la fel. Adică nu chiar toate, dar mai toate….
Aşa cum mirosea iarna azi dimineaţă în Valea Morilor. Aşa cum miroase iarna la mine în Schinoasa. Aşa cum miros mandarinele curăţate pe ger. Aşa cum miros crengile de pin, proaspăt aduse în casă. Aşa cum miros lemnele aprinse în cămin. Aşa cum miroase vinul fiert. Aşa cum miroase dormitorul proaspăt aerisit. Aşa cum miros hainele uscate afară. Aşa aş vrea să miroase un parfum pe care să mi-l pot luat din vreun dutyfree. Trebuia să ajung la vârsta asta ca să înceapă să-mi placă şi iarna. Şi când te-ai gândi că singurul detaliu care îmi lipsea până acum era să mă îmbrac adecvat. Mănuşi, căciulă, fular, geacă, pâsle calde şi nişte supape deschise. Deschise, închise, deschise…
Apropos, cine-mi poate explica: De ce, dacă ai în mână 2 mandarine, întotdeauna prima va fi foarte dulce şi a doua, care-ţi lasă şi ultimul gust n gură, este atât de acră?
mă îmbolnăvesc când îi văd pe alţii care pot şi mă fac şi pe mine să vreau. Ş-atunci, de ce nu? Eu multe lucruri nu ştiu să le fac şi o mare parte din ele visez până la bătrîneţe să le încerc…Voi n-o să vă supăraţi tare dac eu voi publica toate mesajele voastre de încurajare?:))
Orice devine o rutină. Chiar şi rutina devine o rutină. Mie îmi place rutina, dar nu-mi place când rutina devine o rutină. Mai pe limba noastră asta înseamnă că nu e foarte bine când cele mai sacre vise ale tale devin realitate. Rolul unui vis este să te ţină pe jar, să te aducă în clocot, să te facă să vibrezi. Or când acesta prinde materie, când poţi pune mîna pe el sau chiar să muşti din el – ce te mai face să vibrezi? Corect! Or fructele visului or un nou vis! D-ap de unde, oameni buni, atâtea vise?
Rîvna nu e un izvor nesecat. Are şi ea nişte limite de bun simţ, nu? Sau n-are….Ş-apoi vorba părintelui Vasile Ciobanu: Dumnezeu e de partea celor săraci, bătuţi de soartă, horopsiţi! Adică a celor care mereu viseză. În afară de stomac plin, ei la ce mai visează?
Cât despre fructe, trebui să mă învăţ să le prelungesc gustul, că tare repede se uită….Încep să fac conexiuni neconstructive, rozătoare cu fălcile ghiftuite, între vârsta reală şi cea calendaristică a unui om.Cine are în portofel, pe lângă 300 de lei, 150 de euro de dinţi,vreo 300 lei romăneşti şi loc pentru noi vise – e veşnic tânăr şi neliniştit (mă gândeam eu).
Erai şi tu aşa în tinereţe?,mă-ntrebă azi un tînăr, veşnic rumăn, neatins de antonimul tinereţii.Stăteai şi tu cu căşti pe urechi, cu faceboook, beatles, iar facebook , iar beatles la 11 noaptea şi visai? Stăteam! eam-ul ista de la sfărşit nu-mi dă pace. De când naiba, a început să mă preocupe nou meu prefix? De când e nou! Adică nu de mult timp. Când eram la 20, 30 păreau prea departe, acum este exact invers, de râs? Ş-apoi, după aşa alegeri, eu câţi ani o să am când Moldova o să arate măcar ca Olanda? Concluzii: accept uşor un creier dobitoc, că nu am încotro, visez pe lângă el mai greu, că nu am încotro….Pentru că eu am nevoie de inspiraţie. Pănă acum mă înspirau visele, acum visez la inspiraţie….
Şi? Gata? Nici un fel de gata! Eu încă, ohohoho…Noi femeile, nu prea suntem cruţate de prefixe. Unele îşi bagă botox cu această ocazie, altele silicon, altele ranchiună, ciudă, supărare, invidie sau….vise….Recomand insistent! Nu se vînd nicăieri şi sunt tare scumpe….vise, curate, pure, fără E-ri, efect întineritor uimitor. Savanţii din MB nu dorm noaptea, întrebându-se cum să-i facă pe oameni să viseze mai mult…
În fiecare zi pornesc să vă scriu ceva. Probabil că unii au observat că nu prea se întîmplă lucrul ăsta. Sunt mai tot timpul înreruptă. Cu cît mai multe gadgeturi mă înconjoară, cu atăt mai mari sunt şansele să nu duc la bun sfărşit un gând…Îmi place însă uneori să revin la ce-a fost întrerupt. Mai jos aveţi o selecţie din câteva texte neterminate…sau întrerupte….fenomen care, din orice punct de vedere, face rău…inclusiv la vise…
Azi am pornit să scriu şi nu am mai…
“Vouă vi se întîmplă lucruri despre care nu se povesteşte, nu se scrie, nu se spune, nu se arată?
Şi mie…
Ş-atunci? Stăm cuminţi ş-aşteptăm, inventăm teme de discuţie doar că să ne ţinem de vorbă sau cuminţi, rămânem fiecare în cuşca lui şi aşteptăm să răsară soarele..”
Pe 27 noiembrie am pornit şi nu a mai….
“Eu deja incep sa ma intreb. Eu deja incep sa te intreb. Eu deja. Mai simplu e sa fii nesincer.Dar oare e mai simplu? Cind mi se rup vorbele din gura, hop! si-mi apare reminderul: oamenii nu vor sa stie adevarul. Oamenii sunt comozi si te vor comoda. Iar incomozii pica in disgratie. Incomoda sau sinceră? Pina la urma, daca stai sa te gindesti….”
06 noiembrie
“Ieri probe la perete. Pe la 4.45 dimineaţa am ajuns în pat.A fost taaaare greu.
Azi probe la perete. Deja e un pic mai bine.
Măine probe la perete. Trebuie să fie mult mai bine.”
Azi, vineri, credeam că va fi mai greu. De fapt a fost şi n-a fost. Întîi de toate, aproape că am inventat o zicală sau chiar două,inspirată din experienţa mea matinală de la stomatolog: Sub orice punct, se poate ascunde o groapă sau Nu orice găurică din dinte e atât de mică pe cât pare. Am precizat că e din dinte, ca nu cumva nişte muligambişti neinspiraţi să dea replici, doar de dragul replicilor.
În al doilea rând, azi mi-am umflat capul de reţete. Şi nu înzadar. Pentru că în sfârşit, am avut timp să le aleg pe cele care o să-mi placă să le şi gătesc. Că până acum, cam multe la repezeală s-au făcut.
Tot azi, am avut un interviu cu Stela Popa. Interviul a fost făcut pentru Vocea Basarabiei, iar eu am simţit un val de admiraţie pentru Stela şi pentru abilitatea ei de a conecta întrebările cu răspunsurile, aşa încît să nu fie nici un moment de suspans, nici o pauză şi în acelaşi timp, interviul să curgă ca din izvor.
Tot azi, am mai petrecut o oră în juriul Concertului la Pălărie şi deşi i-am avertizat că voi fi rea şi necruţătoare – n-am avut nici chef şi nici inspiraţie. Aşa că am vegetat 60 de min, urmărînd oameni atât de diferiţi, cu vârste între 12 şi 72 de ani, fiecare cu micul său talent. Ei cum să fii tu rea şi nesuferită când unii pleacă la mozzarella şi spaghetti, iar alţii râmân să mănânce mămăligă şi caşă de hrişcă şi încă mai cred că pot veni la TV, fluierând ca o privighetoare ca să câştige un apartament?
Vine iarna. Colegii din redacţie suspină. Eu mă bucur. Eu vreau bulgări de zăpadă şi mai sper că se va găsi vreun prieten mai bun să-mi bage un bulgăre după ceafă. E viroză în oraş – păziţi-vă! Maică mea umple casa cu hrean şi îşi amăgeşte inofensiv nepoatele cu usturoi la prânz.
Şi încă ceva. Nu rataţi Sare şi Piper de luni. De ce de luni? Pentru că nu veţi mai avea la ce să vă uitaţi mai bun. Da, eu ştiu că nu prea ai la ce te uita seara la tv. Şicemi mai ştiu, că noi ne facem luntre şi punte să iasă bine tot ce vedeţi voi. Mai avem de rânit, dar nu atât de mult.
Nu rataţi nici emisiunea de marţi. Veţi cunoaşte pe unicul blogger-bucătar de la noi. Am atâta admiraţie pentru el, iar reţeta pe care mi-a propus-o mi-a făcut să simt un complex de inferioritate. Lasă, recuperez eu. Timp, răbdare şi muuuuuuuuuultă dragoste pentru tot ce faci. Iată încă o reţetă.
Miercuri, de Ziua României, voi învăţa să gătesc la Sare şi Piper supă cu perişoare şi saramură de pui. Invitatul nostru mi-a vorbit azi atât de inspirat despre aceste bucate tradiţionale româneşti, încât mie deja mi-a lăsat gura apă.
Vin sms-ri electorale. Parcă-i Anul Nou.Toţi la vot. Eu vreau să vină anul nou!
Aşa că mie nici Juraveli şi nici bere nu-mi trebuia. Am pictat la maiouri şi mi-am scos kitchul din mine, aşa încît azi să mă simt bună de vorbit cu voi. Dar la fete le-a plăcut. Au început să facă şi coadă la maiouri . Eu însă nu mai puteam de atâta selfart şi m-am dus acasă să dorm. Toate petrecerele astea -s la fel. Adică nu chiar toate, dar mai toate….
