Azi am auzit o stire de la care nu mi-a stat bine. O stire pe care am auzit-o ca zvon in weekend si care mi-a confirmat-o, dupa amiaza , un banal buletin de stiri la radio. Matinca nu miroase deloc a bine toate alegerile astea. Si cum pe mine simturile mai mai inseala, ar fi bine de data asta sa gresesc. Am citeva slogane noi cu aceasta ocazie: 1. Nu contam, oricum votam. 2. Iar nu contam, iar votam?
3. Noi contam? Cin ti-o amejit?
4. Oricum nu contam, dar votam!
5. Intii votam, s-apoi mai vedem daca mai contam, da nu cred
6. Nu voteaza cel care conteaza, el si fara mine e maladetz
7. Lasati marasmul, cascati ochii!
E tocmai momentul unei pauze publicitare in care ar fi bine sa dam un telefon celor de la tara, sa mai aflam ultimele noutati. Iata cine conteaza, tara nu buricul.
Browsing Category
De-ale mele
Stridii, şampanie, cheescake, somn pe mal de canal, raţe destul de vorbareţe, bărcuţe legănându-se de dor….aşa s-a încheiat totul.Iertaţi-mă dacă enervez. Şi pe mine m-ar enerva, dacă nu aş şti că nimic, decât o pereche de bilete de avion, nu a fost special pus la cale ca să arate anume aşa..Mai mult, biletele au fost cumpărate cu o zi înainte, hotelul -rezervat în dimineaţa decolării, din bagaje – un pulover şi o periuţă de dinţi. Ungurii mi-au luat şi şamponul meu super-puper.Vântul din Amsterdam era atât de puternic, încât avionul vreo 40 de minute nu putea ateriza şi când a aterizat fix ca un avion de hârtie,eu m-am bucurat să-mi verific fricile. Uneori, dar foarte rar, viaţa arată fix ca în spoturile de publicitate la ciocolată.
Perfect.Un sfîrşit de săptămână perfect. Amsterdam în noiembrie e încă o poezie nescrisă, dar atăt de necesară.Cel puţin pentru mine. Credeam că zdohnesc, dacă mai stau cu moaca în lap sau dacă buchisesc din nou reţete, burtiere şi mai ales dacă mai continui să-mi exprim nemulţumirile visavis de efortul unora….da, da, unora care ştiu ei. Toate astea sunt super minunate, nu şi dacă se depăşeşte orice bun simţ. Aşa că, Amsterdam a fost exact gura aia de apă de dimineaţă, după vreo 3-4 beri trase seara.
Ziua, în amiaza mare, Amsterdam în noiembrie arată, ca la noi pe înserate. Plouă mărunt, o curăţenie perfectă, oameni de toate culorile, olandezii frumoşi, cu osul gros, cârlionţaţi şi ceva mai cocheţi ca altă dată.Călătoria cu bicileta e cea mai dulce nebunie din toate pe care le poţi face aici. Mai ales, cînd eşti obişnuit să-i dai chiroane, cunoscând puţin geografia oraşului, dar în spate mai ai pe cineva care prima dată descoperă pe două roţi, cea mai prietenoasă cu bicicliştii capitală europeană.
Nici o poza, nici o proză, nici un laptop pornit. În schimb, Sex In The City 2 la TV – o tâmpenie bună de omorăt gândurile dinainte de somn. Da ce somn. După atâtea ….shoppuri.
Am impresia că am mai găsit un omuleţ cu care sa călătoresc. Cred ca am si indragostit-o de oraşul ăsta. Ce poate fi mai mişto decât să mai cunoşti un om cu care să poţi oricând să o rupi din gară pentru un weekend. Ştiţi bine, că din ăştia nu-s chiar atât de mulţi pe lume.Cine mai poate suportă la shopping pe cineva, chiar şi foarte drag, în preajmă. Apă iaca, noi ne-am suportat, ne-am tot sfătuit una pe alta şi chiar şi atunci când am înţeles că toate caşcavalurile, nucile, ciocolăţelele şi bineînţeles boarfele nu vor mai încape în genţile noastre, am fost la piaţă şi ne-am luat genţi identice…..ce idilă.
Da,aici tot timpul e aşa linişte? Păi nu tot timpul, că atunci când oamenii au de lucrat – lucrează fix ca într-un stup de albini. Însă în week-end e altceva. E sfânt.E vremea familiei.Oamenii stau pe acasă, mănâncă croissani de la brutăria de pe colţ, mamele se satură de somn, taţii îţi scot afară odraslele cu bucle de culoarea spicului şi merg la piaţă.
Piaţa. Spune şi tu, Natalia, ce piaţă au oamenii drept în inima oraşului. Aici florăresele vînd iluzii, comercianţii – vitamine, fructe de mare de toate mărimile şi culorile, agricultorii – sparanghel, avocado,roşii cherry şi încă vreo sută de alte prospături care îţi lasă gura apă. E spectaculos show-ul de la delicatessuri şi caşcavaluri. Fermierii vin singuri să-şi vândă bunătăţurile. Nu le place să negociezi, dar le place să citească pe faţa ta supriza pe care ţi-au făcut-o mai lăsând un euro de la ei. Hmmm dar heringul, heringul care e ca untul şi-ţi provoacă o sărbătoare atât de mare, încât uiţi că tocmai ai înghiţit şi-o ceapă tocată mărunt de pe lîngă hering. Mâine la “Sare şi Piper” vă demonstrez cum arată (că la gust oricum nu aveţi cum să aflaţi) caşcavalul verde, făcut pe bază de ulei de măsline,măsline verzi tocate şi alte condimente şi vă mai arăt ce suveniruri drăguţe poţi să aduci dintr-o ţară cu o şcoală de design calumea. Aici mintea oamenilor merge nu ştiu cum împotriva acelor ceasornicului şi cu toate acestea orice obiect de decor e perfect, acolo unde stă, e trăsnit şi e atât de aducător de veselie. Zvezda, eu îţi mulţumesc pt weekend antiglamuros. Buretele meu este din nou gata să îmbibe viaţă.
M-am gindit la o idee de afacere.As vrea sa o impartas,sa o testez. Eu cred ca daca unui om i se iveste sansa sa dezvolte o afacere in lumea asta, ea trebuie neaparat sa fie SPRE binele omenirii, altor oameni, anturajului sau.Fie spre un bine spiritual, fizic, social, financiar sau personal. Asta in nici un caz nu ar trebui sa excluda interesul personal al individului, altfel ar dispare una dintre cele 2 motivatii:1. Un beneficiu pentru alti oameni.2 satisfactie financiara. Ordinea prioritatilor este anume cea enumerata mai sus. Pai iata, cum ar fi daca pe post de expriment,s-ar instala in zona scolilor cu clase primare cite o ghereta draguta din lemn sau macar vagonca captusita, in care s-ar vinde doar fructe si legume crescute in Moldova, iar nonstopurile cu Lays si Mivina, or cu biscuiti din cutii care stau cu lunile in depozite engros sa fie exterminate? Exista oare vreun program de granturi europene pt un astfel de proiect si daca nu, poate exista cineva care nu doarme noaptea din cauza mustrarilor de constiinta si se intreaba oare ce sa mai faca ca sa-l ierte Bojica.Curios, oare alimentatia corecta si sanatoasa a urmasului tau poate fi mai prioritara decit decit propriile ambitii feodale?Revenirea misterioasa a TVR 1 ma face sa simt un complex de inferioritate profunda. Unde ma bag eu cu merele si perele mele? Care altruism,care bine pt altii?Eu, numai eu, totul e al meu si daca nu totul, atunci aproape totul poate fi. E suficient doar sa-ti doresti, doar sa arati cu degetul aratator,imperativ inclinat.Admiratie in doua cu repulsie-asta ce diagnostic mai e?
Cald,frumos,primavara, noiembrie, oameni rai, oameni buni, taximetrist narmalinyi, drugii nu suna, se simt cu vreo insecta pe ureche, as scrie o muzica, dar nu ma pricep, toti au nevoie de o evadare, eu de ce nu ma pot deconecta? Off, poate-n weekend. In weekend eu voi fi in visul lui juraveli, sau poate nu.In loc de somn-blog.Vind blog, blog la pret de somn.Cumparati un blog!unul tare cinstit. Oleac prafuit, da merge.cit sheretzi? Ei, nu mult, asa niste somn. Somn? Asa mult? Da shiniti crezi niata? Blog la pret de somn, undi s-o mai vazut asa sheva. Ia-n las mata, poate mai scazi din pret. Nu, nu scad. Incoleaca….incoleaca.sfrrrrrr,sfrrrrr-frumos eu sforai?
El cu adevărat are un farmec, oraşul asta al nostru Chişinău.Prima dată din an cînd îmi place Chişinăul este luna mai. Acesta respiră a primăvară şi se acoperă cu verde. A doua oară acum, pe timp de toamnă târzie. Poate din cauza petelor de culoare lăsate de frunze. Dar totuşi cred că farmecul oraşului nostru se explică prin simbioza dintre toamnă şi arhitectura veche. Că dacă e să te uiţi la noile construcţii, case locuit – îţi cam pui mâinile în cap.
Pluteam azi prin oraş, la volanul maşinii, mă încântam de orice element care-mi ungea ochii cu miere şi poc! oribila Ambasadă a Republicii Belarus. Oare chiar atâta libertate au vecinii noştri să-şi realizeze pervesiunile arhitecturale într-o altă ţară decât a lor. La tine acasă măcar poţi să te spânzuri de clădirile tale sovietice, dar la mine acasă ţine măi omule cont, că oraşul are o arhitectură, are o faţă pe care tu vii şi o mozoleşti cum îţi doreşte rânza. Cu astfel de capodopere oraşul nostru în ultima vreme s-a cam împânzit. Celui care îşi pune semnătura sub proiecte de acest gen i-aş suci oleacă urechile. Bine, să admitem că acesta este un proces de neoprit – schimbarea la faţă a Chişinăului. Însă aşa cum a spus azi şi prietena mea Diana, proaspăt venită de la Bucureşti: Chişinăul e mult mai frumos decât Bucureştiul,dar îi lipseşte o mână de gospodar.
Da, Bucureştiul e un cimitir de beton, nici nu le-aş compara. Nouă însă ne lipseşte un ochi ager şi antrenat estetic care ar face diferenţa între un oraş care din capul lui poate uneori arăta bine şi un oraş în care să fie organizate o serie de procese care să-l facă să arate MAI BINE. Cei care au mai văzut lumea, ar trebui să fie de acord cu mine. În orice oraş European există o sumedie de chestii inteligente a căror menire ar fi să-ţi dea senzaţia că în acest oraş există un stăpân, o mentalitate şi o strategie. De ce ar trebui să te aştepţi la o altă mentalitate a moldoveanului, dacă până în ziua de azi nu s-a învăţat să marcheze locurile excavate şi glodul amestecat cu asfalt cu o mică tabliţă: Ne pare rău pentru incovenienţă. Aici se fac lucrări de….Acestea se vor încheia pe data de…..
De ce atunci când e week-end şi orăşenii au în sfărşit timp să se plimbe şi să-şi vadă oraşul, acesta nu este măturatşi arată atât bezhoznyi? De ce gazoanele sunt pentru frumuseţe şi deci ele nu prea sunt nici tunse şi nici călcate (pentru că înţelegi tu, iarba noastră după călcat nu-i ca iarba de gazon din toata lumea ‘- se îngălbeneşte şi se usucă).De ce avem atât de puţine indicatoare cu direcţia străzilor? Oare atât de puţin ne interesează pe noi oamenii care vin pentru prima dată în Chişinău şi au nevoie să se orienteze măcar un pic în acest spaţiu mioritic?
Celor care urmează să vină la Chişinău le recomand Dendrariul de ps str. Crangă. Aici totul e diferit de conceptul moldovenesc al gospodaririi. Vă imaginaţi, aici totul e pentru om? Spaţii amenajate care mereu îţi cer să le faci câte o poză. Trandafiri in floare, în lună noiembrie. Un super drăguţ teren de joacă. Cred că celor de la Efes ar trebui să le spunem un mulţumesc pentru aceste superbe terenuri de joacă din Parcul Central şi din Dendrariu. Uite aşa cred eu că îşi îndeplineşte onorabil misiunea un agent comercial, care este lăsat în ţara asta să-ţi dezvolte afacerea pe seama oamenilor! Nu faci doar bani pe ei, ci mai şi investeşti ceva şi pentru confortul şi imaginea locului în care activezi. Mai e şi wifi acolo, asta în cazul în care ai chef de-o gură de aer curat cât navighezi, să zicem facebook-ul. Un alt agent comercial a instalat şi nişte căsuţe din lemn, pentru păsări. Şi ce dacă îşi face publicitate? Să-şi facă sănătos publicitate sub orice tufă, copac, poartă sau bancă instalată. Important e să investească în imaginea acestui oraş. Care e oraşul tău şi al meu şi pe care îl iubesc prea mult ca să nu-l observ.
Poate reuşesc să şi ilustrez cele povestite mai sus.Doar dacă am timp.Azi mă duc la The Gates.
Aş fi fost încîntată dacă primăria le-ar da liberate meşterilor de graffiti.Şi m-
Nu am încă pozele, dar cred că merită să fac rost de ele cât mai repede. De Doina depinde.
De fapt, de Doina a depins cam totul, în afară de gaşca pe care mi-am dorit să o am ieri seara.La 31 de ani o petrecre putea fi oricum,însă a fost mai bine ca oricum de o sută de ori.Doina tu eşti o super gagică. Hugs and kisses pentru toată lumea care mi-a oferit aşa o sărbătoare.
Bilanţ: 12 orhidei noi + 2 orhidei superbe de la Moldeco (Stela eşti bună la surprins). O grămăda de cărţi nemaipomenite pentru grădiniţa Evei.Măine e sărbătoare şi răsună muzica în grupă.Şi o sumedenie de chiţibuşuri plăcute. Fără tort, toasturi, rămas bun. Cu lumânări, nachos-shmacios, muzică bună şi alcool dozat-supradozat. Trăiască oamenii care ştiu să se distreze. Măine sper să am timp să vă povestesc ce cred eu despre oraşul nostru, o mână de gospodar şi aparenţe.
Timp puţin – o grămadă dorinţe
O grămădă de dorinţe neîmplinite – o grămadă de frustrări
O grămadă de frustrări – stres
Timp puţin – stres
Timp mult – stres mult