În contextul ultimelor comentarii aprinse pe marginea referendumului, vă recomand insistent să urmăriți asta.
http://desteptarea.jurnaltv.md/?p=4102
Browsing Category
De-ale mele
Faptul că a venit o zi nouă, chiar dacă ar trebui să fie o veste bună, nu prea e. Săptămâna începe cu dezamăgire. 70 % din moldoveni sunt niște loseri. Din păcate, cu 1/3 de populație mare revoluție nu facem. Ce urmează? Dizolvarea parlamentului, iar alegeri, iar sărit dintr-o tabără în alta, iar interese și bani împărțiți la cei care vor alege tabăra corectă.Iar batem pasul pe loc. Eu însă vreau l.română în constituție, eu vreau drumuri mai bune, eu vreau o țară care din stagnare să treacă măcar într-un ușor ritm de stabilitate. Eu vreau cei mai buni prieteni ai mei să nu mai plece în Canada., eu vreau să se termine cu mafia și cu monopolul, să se investească în cultură. Eu vreau niște lucruri atât de neînsemnate în comparație cu acest cancer care afectează țara, încît nu mai știu cînd o să le vină timpul.
De la atâta bătut de pas pe loc nu mai observăm cum ne înecăm în propria groapă. Adevărul e că și guvernanții au dat-o rău în bară. S-au supraapreciat și și-au subapreciat narodu’.Campania pentru referendum – primitivă și neinspirată. Să le fie de învățătură.
De la referendum n-am poze – plin netul. De la yardsale – câteva.
[nggallery id=27]
Mi se părea atît de evident că moldovenii știu ce au de făcut azi, încît acest post nu ar fi trebui să apară.
Dar, stau cu fetele mele în grădină. Ele pictează, eu încerc să leg două vorbe despre neliniștea mea,despre cît de tare mi-e frică să-mi reconfirm nepăsarea sau prostia poporului meu. Am un deja-vu.Ca acum 10 și 6 ani. Atunci nici nu prea eram activă, nici nu prea îmi dădeam seama de realități.
Stăteam la masă ieri cu un foarte bun prieten. Și cînd am adus vorba despre referendum, l-am întrebat: tu crezi că oamenii ar putea ignora acest referendum? Tu crezi că vor veni la vot cei care vor spune “Nu” dreptului de a-și alege singuri președintele.Am înțeles că speranța mea este una infantilă. Și că Da, oamenii ar putea azi să-și bage piciorul, să spună că oricum de ei nimic nu depinde și că un frigărui cu cumătriii o să le ofere mai multe beneficii, decît un președinte pe care ei să și-l aleagă.
Dar eu nu mă las bătută, eu îmi iau fetele și mă duc. Și-i sun pe cei în care cred și-i iubesc, și verific dacă s-au sculat, și dacă n-au uitat. Pentru că eu aș prefera să rămân o proastă dezamăgită de cei pentru care VOTEZ, decât să stau toată ziua în fața televizorului exact ca vaca de pe cana mea de la birou: The cow watching the world go by. Hai, fuguța la vot! Avem nevoie de doar 1/3 de popluație activă și măcar un pic mai mult de jumătate din ea să fie teafără la cap. Cam mult pentru Moldova?
Nu prea scriu, pentru că nu prea vreau să scriu. Vorbesc însă alții pentru mine.
Toată ziua mi-am dorit să ascult un Nicu Alifantis în mașină
Toată ziua mi-am dorit să ascult un Nicu Alifantis
Toată ziua mi-am dorit să ascult
Toată ziua mi-am dorit
Toată ziua
Frumos?
Jocul acesta de cuvinte poate deveni foarte simbolic. Încercați și voi neapărat.Încercați orice gând să-l depănați înapoi. E amuzant și cognitiv.
Azi mai mult ca oricînd am simțit că am dreptate.După interviul cu cei din trupa Phoenix, m-am convins că nu e greșit ce cred despre Dumnezeu, internet și libertate.
Nu aș fi crezut vreo dată că ma va inspira Independența să scriu ceva. Vă avertizez, însă, inspirația mea nu e una născută din fericire și petale de trandafiri. Mai cu seamă din deznădejde, dezamăgire și gust de pelin.
Deșteptarea de azi a fost un continuu șoc. Întîi de toate despre oamenii cu care lucrez în echipă. Pentru mine voi sunteți cea mai frumoasă independență. Mi-ar plăcea să vă clonez. Vreau ca măcar jumătate din populația țării să muncească ca voi – neostenit, să gândească atât de liber și ușor, să-și poată strînge în pumn ultimele puteri rămase după o noapte de muncă, pentru a mai trage dimineața și o horă în văzul trecătorilor. Și toate astea de dragul Deșteptării la Jurnal TV. Oare sănătatea voastră și soții sau singurătatea care vă așteaptă acasă pot fi puse pe un cântar cu audiențele și dorința noastră puerila de a nu accepta rutina, de a ne impresiona spectatorii? Cred că acești telespectatori s-ar fi amuzat să vadă râsul isteric care se auzea azi în redacația noastră, cînd ne-am întîlnit la 5 dimineața cu unii care nici nu au plecat acasă.
Și? Ca răsplată?
Sergiu Beznițchi ai legătura: Bună dimineața cum vă simțiți azi?
O tanti îți ascunde privirea de animal bătut: Nu….
Sergiu Beznițchi: Bună dimineața cum vă simțiți azi?
Un nene: Eeeeeh…dațî-mi pace…..
Sergiu Beznițchi: Bună dimineața cum vă simțiți azi?
Un alt nene: Ya ne panimaiu….
Sergiu Beznițchi: Bună dimineața cum vă simțiți azi?
O băbuță chitită: Ya ne gavariu po rumynski…..
Sergiu Beznițchi: Bună dimineața Știți ce zi e azi?
O femeie, a cărei înfățișare ne dă o rază de speranță: Da! (Yes!strig din regie, măcar una) Azi e ziua corespondenței! (Incredibil, nu mai strig ci îmi șoptesc, din acceeași regie).
Cum, ch….ma….mă întreb eu? Cum e posibil Moldova ca totul să fie atât de nedrept. Eu muncec ca un cal, colegii mei se străduie în fiecare zi să te impresioneze, să crească, să fie deosebiți pentru tine. Beznițchi cînd vine acasă,își găsește nevasta dormind, pentru că are de povestit de ziua ta, despre cei mai importanți oameni din Moldova, Mariana Postovanu le vrăjește pe creatoarele Valentina Vidrașcu și Maria Cristea ca să fac rost de 13 bluze populare, Alina se ține de dinte și burtă, Andrei face haz de necaz și nimeni nu mai poate ghici cît de mare-i dezamăgirea văzându-l pe Sergu cum îți pescuiește buimacele personajele în stradă.De ziua ta, Moldova, îți facem paradă de port popular, îți aducem deputați din primul parlament, ți-i aducem pe Vali Boghean și Cristi Aldea Teodorovici, echipa Deșteptării îți încinge o horă de toată frumusețea, vine Sergiu Cibotaru, cel mai de suflet artist-neartist să-ți cânte refrene de dor. Dar tu, țară de oameni cu sufletul și mentalitate hadicapată? Oameni care ori nu pot să zică măcar “Bună dimineața” în l.romănă, care nu-și cunosc elementarele sărbători și nici nu pot să se distreze, lejer, inspirat, cu zâmbetul pe buze, care atunci cînd văd o cameră video, fug de ea ca de ciumă, de parcă toți moldovenii într-o viața anterioară au avut același destin: au fost violați cu o cameră video, iar memoria lor selectivă nu le permite să accepte civilizat și elegant o întrebare la care să răspundă inteligent și fără fîsticeală.
Pe scurt. Eu pe tine te iubesc, da tu dormi, Moldova.
Inițial, cînd am venit la Jurnal nu eram foarte încîntată de această denumire de show matinal. Acum însă mi se pare cea mai potrivită.DEȘTEPTAREA! Moldova, tu crezi că în tine se poate crede la nesfărșit?
Azi toate se rotesc în jurul iubirii. Și nu știu de ce, dar mă urmăresc niște povești de iubire cel puțin ciudată, dacă nu chiar vicioasă. Cineva insista să-mi povestească despre cartea pe care tocmai a citit-o. După cîteva tentative eșuate de a mă concentra, ceva m-a făcut să cred că nu înzadar se insistă. Astfel am aflat fascinanta istorie a Liliei Brik. O tanti care a murit cu un an înainte să mă nasc eu, la vîrsta de 86 de ani. O ființă cu gîndire sălbatică și liberă, de care se îndrăgostea orice bărbat care o cunoștea. 
De Lilia Brik a fost nebunește amorezat Mayakovski și o bună parte din viață au trăit-o în trei: Lilia,soțul său ( indiferent fața ea, dar pe care ea îl iubea cu sfințenie) și Mayakovski. Cel din urmă avea și el micile lui pasiuni, dar muza lui eternă rămânea Lilia, a cărei convingere era una și bună: Tot ce e mai frumos se naște din suferință. Așa că această combinație de foc și gheață, înger și bestie, avea grijă să nu-i permită scriitorului să se relaxeze. În tot acest menage a trois, din povestirile Liliei, niciodată realizat în practică, eroina pe care am descoperit-o azi, mai reușea să ungă cu miere sufletele multor alți bărbați. În istorie, aceasta este considerată o femeie extraordinară, un miner al literaturii ruse, și nu o femeie cu moravuri ușoare. Ba dimpotrivă, multe nume ar fi rămas necunoscute, dacă nu-și îndrepta Lilia Brick privirea-i fatală spre diverși poieți-boboci.Nu știu ce anume m-a fascinat în această istorie, dar am impresia că aș fi putut să mă fac o bună prietenă cu ea. Pentru că unii oamenii știu să-ți trăiască viața cum le poftește sufletul și doar după plecarea lor, omenirea le află toate tainele. Mama lor de taine….
Tot azi, grație unui suflet care îmi este aproape, mi-am amintit cât de greu este să revii în locul din care ai fugit ca să scapi de durerea provocată de un om drag. Din nou, pasiune vicioasă. Ea îl iubește de se ususcă, el doar se usucă. Ea caută soluții de evadare. Evadează, dar la revenire înțelege că viața e și mai dură decît înainte. Se pare că acest ucigător de dulce fior nu-și are rostul fără suferință. Este gata să-i scrie, să-i spună că nu mai rezistă. Eu o opresc.Nu e voie. Rabdă.
La redacția blogului meu vin în continuu mesaje cu iz de căutare. Oameni cu imaginație se întreabă: Suntem prea fericiți, ce să facem?
Există o soluție. Eu aș numi-o Regula lui “Tom Cruise”. Explic. Când ți-i cel mai bine povesteșe-le oamenilor despre asta.Și gata. Recomandabil e să folosești niște odnoklasniki, facebookul. Mai pe scurt, un portal din ala pe care oamenii cască gura. Mai niște poze călduțe, mai nilte statusuri finuțe, mai niște like-deslike stupiduțe.Această minunată portavoce a stării tale de spirit , această platformă, absolut gratuită pentru a vinde cartofi și sfeclă, este o foarte, foarte bună cale de a scăpa de fericire.
Îmi iese maseaua de minte. Doare.Asta chiar înseamnă ceva?