Faceți cunoștință: Acesta este singurul cântec pe care îl pot cânta, fără să mă uit în foaie. Nu știu cine a fost primul om care a înțeles cît de mult se poate spune prin muzică, dar eu cu anii tot mai des apelez la ea. Știu versurile, caut chitarist:))
p.s. titrele în poloneză sunt o dedicație specială.
Prima frază din acest video îmi provoacă tahicardie, sau alergie, sau durere de cap, sau durere de suflet.
Este atât de nedrept ca primul lucru pe care îl aud străinii despre țara ta: Cea mai sărăcă țară din Europa!
Am încercat însă să storc din bogata mea imaginație fraze reprezentative și m-am blocat. Nu-mi vine nimic inteligent în cap, în afară de cele mai frumoase fete, cel mai bun vin, cele mai bogate tradiții..etc
P:S M-am bucurat enorm să o văd pe Tzyba. M-a rupt un sentiment de mândrie pentru această frumoasă și inteligentă femeie.
Ziua asta a început aiurea…cu o veste despre o viață curmată. Inițiat mi-am dorit ca site-le de știri să înceteze să ofere informații la minut, de parcă ar transmite un meci de fotbal. M-am gândit în acea clipă la coșmarul prin care trece familia Mădălinei Manole și am simțit ca nu vreau să fac parte din cei care generează vizualizări pe google la topicul respectiv. Faptul că un om sănătos nu ar face ceea ce a făcut această femeie este absolut evident. Și atunci de ce să mai cauți explicații la un gest făcut într-o tristă stare de demență? Cunosc această stare și țin minte foarte bine limita între luciditate și demență. O voce în interior trebuie să se facă auzită!Ca să pună capăt acestui delir.Și dacă nu e – bei pesticid. Oribil.
Cît de tare ar trebui să-ți dorești să pleci din viața asta, încît să fii gata să bei și pesticid?
M-am întrebat cît de lipsită de bucurie trebuie să fie șansa de a-ți reface viața personală alături de un alt bărbat, după o căsnicie de 15 ani eșuată?
Cît de neînsemnată pentru o femeie trebuie să fie victoria de a aduce pe lume primul copil la vărsta de peste 40?
Cît de disperată trebuie să fii încît să-ți pui capăt zilelor de ziua ta, tocmai atunci cînd toți ar trebui să-ți dorească să trăiești cît mai mulți ani?
De ce “O 9 Mădălina”(albumul îl puteți asculta pe http://www.bestmusic.ro/madalina-manole/discografie/album-0-9-Madalina-Manole+45840.html) înseamnă o Mădălina moartă?
Și oare toate aceste extraordinare componente ale unei vieți care ar trebui să fie fericită nu au putut răsturna o depresie cauzată de pierderea frumuseții de altă dată?
Mulți se întreabă, iar pe mine nu mă interesează cum va fi înmormîntată. Vezi tu Doamne, sinucigașii nu au parte de mila ta. De parcă lor nu li-i tot una deja.
Nu judec. Mi-e milă. De cei apropiați.Nu moartea doare, ci despărțirea. Dar și ea poate fi atît de diferită…
Uneori viața e prea limpede și previzibilă, alteori – inexplicabilă, confuză. Cred că mă ispitește confuzia. Dar și aceasta poate deveni previzibilă.
Uff, necesitatea unei vacanțe devine iminentă. Vineri aș vrea să vă uitați la Deșteptarea. Fiind ultima mea zi înainte de vacantă aș vrea să vă arăt cum se face emisiunea. O vedere din interior. Nu cred că voi păstra sunetul (de ce să-mi deziluzionez armata de admiratori:)) care nu m-ar accepta vorbind necenzurat), dar vă voi oferi imagini din regie. Nu promit să fie foarte interesant, decît pentru cei foarte interesați.
O să-mi lipsească nebunia asta, dar am cîteva cărți cărora le lipsesc eu….De somn o să mă satur după 3 zile….și trebuie neapărat să văd cîteva concerte de zile mari. Dar despre asta vă spun cînd fac rost de bilete.Adică în curînd.
Un an. Ai fost condamnată la viață. Așa mi-a spus un bun prieten. De câte ori pe zi plîngeam și-mi scrîșneau dinții de neputință și disperare. De cîte ori îmi ștergeam lacrimile înainte să intru la serviciu sau să ma văd cu ai mei: să nu-i traumez, să nu-i sperii. Fiecare amintire e mai vie decît mine. Și pentru că am fost condamnată la viață, tot ce-mi doream era să întîlnesc oameni care să nu-mi facă și mai rău prin cuvinte, prin gesturi necumpătate. Am avut însă parte de tot felul de situații….cîteva dintre ele vi le povestesc…de ce? Pierderea unui om drag de cele mai deseori îi ia pe oameni prin suprindere. Pentru astfel de situații nu există nici un ghid special de comportament, atitudine pentru oamenii îndurerați. Din păcate, se întîmplă să greșim din dorința noastră de a fi plini de compasiune.
Primul mesaj a venit pe blog de la o “bună creștină”. Aceasta mă acuza de faptul că mi-am revenit prea repede și că se pare că nu am învățat deloc minte din această tragedie.
Își ridică balonul spre lampă și: Uite mama,e tare frumos, dacă te uiți prin balonul ăsta galben, totul este roz! Exclamă Sonia descoperirea făcută la 2 ani și jumătate. Înlocuiți toate literele “r” cu “l” și mai scoateți vreo două vocale din prima frază și veți vedea că exclamația chiar sună FOARTE TARE!
Descoperirea mea la 30 e aproape similară. Lucrurile nu sunt nici pe departe în culorile pe care le vedem. Oamenii nu spun nici 30 % din ceea ce cred și simt pentru tine. Unghiul de vedere pe care ți l-ai fixat vis-a -vis de un om se poate schimba radical doar grație unei îmbrățișări. Aia care doare se numește celulită.Am încercat să-i explic asta mamei mele, dar am supărat-o. Și regret, sunt o nesimțită. Niciodată nu e prea tîrziu să-ți pice fisa pentru cineva care nu este gata s-o primească. Vacanța nu este pentru odihnă, ci pentru antrenarea mușchilor cu care vrei să faci următorul salt. Primul pas oricum trebuie să-l facă el, altfel el nu mai este EL. Dar nu întotdeauna place primul pas făcut de un El. Poate să nu placă. Așa ca azi. Eva, fiind în mașină și urmărind tentativa unui Romeo dintr-o mașină vecină, m-a întrebat dacă mi-am făcut un nou priten. Mda, se poate spune și așa. Numai că atunci cînd mi-a cerut numărul de telefon, i-am spus: search by google. Apropos, știe cineva de ce bărbații din mașini mai simple nu se dau la fete? Poate doar cei cu mașini fitzoase au tot timpul locul de prietenă vacant? Acum 6 ani jucam badminton și din cauza unei mișcări bruște mi-am traumat spatele. Acum, la atâția ani distanță, înțeleg că toată musculatura spatelui s-a schimbat din cauza asta. Și mă doare. La fel e în viață. De ce pe la vîrsta de 15-22 ani prin viața fiecăruia dintre noi trebuie neapărat să treacă cîte un nemernic sau nemernică care să ne facă să simțim adîncimea unei lame de cuțit înfipte în suflet? Complexele și fricile noastre au un nume, al omului care le-a provocat. Să-i aprindem o lumînare pentru că ne-a făcut viața atît de interesantă. Aproape orice durere poate fi tratată prin dragoste. A mea durere doare în continuare…Mulțumesc celor care împart îmbrățișări fără scenarii.Mulțumesc Sonia pentru balonul galben, prin care totul este roz.
– pentru că putem arăta indiferente și nepăsătoare în timp ce în noi totul fierbe
– pentru că nu-i sunăm ca să întindem mucii pe pereți, atunci cînd ne despărțim de ei
– pentru că putem pleca singure în vacanță și să ne simțim bine – revoltător!
– pentru că putem fi pasionale și ducem lucrurile la bun sfârșit
– pentru că putem să ne simțim bine, în timp ce ei sunt rupți de furie
– pentru că nu suntem cele mai bune gospodine și menajere
– pentru că le place că și altora le placem
– pentru că le place cum mirosim
– pentru că le place cum zâmbim
– pentru că putem fi și frumoase și deștepte
– pentru că semănăm cu mamele lor, chiar dacă noua nu le place deloc această asemănare
– pentru că după ce ne-am uitat o dată în telefonul mobil, nu ne mai interesează
– pentru că putem ierta ceea ce ei susțin că niciodată nu ar ierta
– pentru că putem suporta chinurile nașterii și pe ei, care tremură alături
– pentru că putem râde de glumele lor de coz, pe care le repetă a 17-ea oară
– pentru că suntem inventive, cînd vine vorba de cadouri
– pentru că le amintim de ziua mamei lor
– pentru că atunci când aflăm că a luat-o razna, nu ne ducem să-i prindem în flagrant
– pentru că trebuie și ei să vreie pe cineva…dar nu pe oricine
n-am timp să le organizez cronologic și pe categorii….poate mai adăugați și voi…