Atit de tare ma irita sarbatoarea asta. Chiar mai mult decit ziua de nastere. Sarbatoarea – sarbatorilor, cheful-chefurilor, carnavalul-carnavalurilor – si-asa de tare sa nu-mi placa. Pai, de ce naiba ne agitam atita cu mese festive, fete de mese cu clopotei, servetele cu fulgi de zapada, caciulite de Mos Craciun la 10 lei, masti pentru petreceri corporative, carti postale care sa tavalesc tot anul printre documente uitate, liste de cadouri,intrebari siciitoare – Da tu ce faci de revelion? Da nimic nu fac!Si nici nu vreau.Ca ce vreau eu nu s-a inventat. Eu vreau sa-mi insereze cineva un cip, fix ca la zimbrii din Glodeni, si dupa aia, fara ca sa depun vreun efort, sa am cel mai frumos, vesel si nemaipomenit revelion. De ce oare trebuie sa ne stresam atita ca sa ne simtim bine fix 2 minute: un minut pina la 00.00 si inca unul dupa. Unul cind se deschide sampania si se fac toate urarile si altul cind se despacheteaza toate cadourile si ramii cu senzatia aia trista si amara ca de dupa o partida de amor mult asteptata si repede incheiata.
Ghiftuiala cu olivie si pirjoale, cadouri mult prea minunate, brad care-si scutura acele deja.Emisiuni cu glume rasuflate, revelionul tv la Moldoveni- un alt prilej de dezamagire. Stie cineva vreo reteta de revelion mai haios?
Macar unul din zece sa vina cu o idee mai inspirata si tot e bine.
