[media id=38]
M-a sunat omul indragostit de Moldova. Cel cu care am fost la Cuhnesti sa filmam povestea apelor plecate. Mi-a spus ca se intimpla ceva nemaipomenit. Izvoarele curatate de fintinari au adus putina apa in lunca. Dar cel mai important este faptul ca au venit buldozere acolo sa faca ordine. Oare primarul din Cuhnesti citeste blogul meu? Oare se uita pe youtube. Apropos, astazi va ofer inca ceva frumos de pe youtube. Sa vina cit mai multe vesti bune….
La petreceri nu ma duc. Nici nu e momentul si chiar m-am plictisit. Ieri am facut o exceptie. Dar nici petrecere nu pot numi evenimentul la care am participat. Am cunoscut-o pe Ileana Puica, PR managerul hotelului Codru, initiatoarea cuconadelor(devishnik – pentru cei care inca nu au auzit cuvintul) de vineri. Mi-a propus sa vin in fata invitatelor sale si sa povestesc despre Aventura Americana. Eu sunt fata mare. Eu inteleg bine ca invitatele sale ar vrea sa afle lucruri mult mai interesante decit detalii despre proiectul meu. Asa ca i-am propus: Ileana, eu nu vin, dar hai sa-ti sugerez pe cine sa mai chemi. Dupa un pahar de izvar si o prajitura superba de la restaurant Codru, dupa citeva sugestii, Ileana ma intreaba: “dar poate totusi vii”?.
Reprezentantii mai multor natiuni se intalnesc intr-un restaurant.Toti au cerut cate un pahar de vin, dar cand au adus vinul, in fiecare pahar era o musca.
Suedezul a cerut alt vin in acelasi pahar.
Englezul – vin nou in pahar nou.
Finlandezul a scos musca si a baut vinul.
Rusul a baut vinul cu tot cu musca.
Chinezul a mancat musca, dar nu a baut vinul.
Evreul a prins musca si a vandut-o chinezului.
Romanul a baut trei sferturi de pahar si a cerut sa-i fie schimbat.
Norvegianul a prins musca si s-a dus la pescuit.
Irlandezul a maruntit musca si i-a trimis paharul englezului.
Americanul a inceput proces impotriva restaurantutlui si a cerut 5 milioane de dolari daune morale.
Scotianul a prins musca de gat si a zis: “Chiar acum sa scuipi tot ce ai baut!”
O zi cumplita. M-am zbatut intre dorinta de a iesi din casa, ca sa ma ocup de bifarea treburilor programate in agenda, si intelegerea ca trebuie sa stau macar o zi in casa ca sa infring raceala. Habar n-am ce e. Febra nu am, dar ma simt de parca as avea-o. Am baut la ceaiuri cu lamie, de le-am perdut numarul. Capul crapa din cauza disconfortului pe care il provoaca venele incordate.Am reusit sa invat pederost grila de emisiuni de la toate posturile tv. Credeam ca doar seara n-ai la ce te uita. Sa vezi ce catastrofa e ziua! 30 de posturi si nici unul la care sa te opresti mai mult de 5 min. Ah, ba da, MuzTv. Emisiunile de la Moscova sunt chiar bunicele. Am avut si clipe de liniste, cind nu lucra nici calculatorul, nici tv-ul. Da, pentru senzatiile astea merita uneori sa cobori din trenul in care urcam in fiecare dimineata.
[media id=35]
Oare cu ce sa incep? Cu un intro plin de detalii, sau sa trec direct la subiect?Uneori preludiul este chiar mai interesant decit insasi actiunea. Nu si in acest caz. Asa ca trec direct la actiune.
Ne-am intilnit dimineata devreme,3 oameni si am apucat drumul spre Ungheni.Un om indragostit de Moldova si de locurile din care isi trage radacinile, unul care stie sa filmeze toate astea si eu. Prognozele au promis ploi. La Calarasi s-a defectat masina. Noroc de un tinar mai aghesmuit, care se intorcea la Chisinau, de la aniversarea cumetrei.
Vineri pe la 5 dimineata, cind tu inca vei dormi, eu o sa plec la 180 km de Chisinau,intr-un loc despre care stiu doar din auzite. Voi filma o istorie. Sper sa iasa exact asa cum am pus la cale.Povestea este despre cum oamenii, daca vor foarte tare, pot schimba lucrurile spre bine. Asa, cu propriile maini, fara sa astepte un primar, un deputat sau un vecin sa vina si sa le faca ordine. Mai multe detalii iti ofer la intoarcere.
Ieri cineva mi-a povestit cum sa fac smecherii in concursurile de la radiourile de pe la noi. Uite ce simplu e…. Radioul face un concurs, pune in joc bani, premii, adreseaza intrebari ascultatorilor. In final competitia este cistigata de rudele si prietenii Dj-lor din emisie, care ocupa linia telefonica sunindu-si prietenii si dindu-le raspunsul corect. Am ramas uimita, ca sa nu zic cu gura cascata.