Bradul Câştigător al ediţiei din 2012 a
“BALULUI BRAZILOR DE CRĂCIUN”
Anul acesta, spre marea mea bucurie, Balul Brazilor de Crăciun devine expoziţie de muzeu.La cea de-a III Ediţie,brazii nu vor fi văzuţi doar în cadrul unui eveniment privat, cum se întîmpla în anii precedenţi, ci vor putea fi admiraţi, votaţi ba chiat şi licitaţi de voi. Asta dacă mergeţi între 11-19 decembrie la Muzeul Naţional de Artă al Moldovei.
<RO> A fost o perioadă în relaţia mea cu Viorica, acum 2 ani cred, când pur şi simplu a dispărut din vizor. Nu ne vorbeam, nu ne sunam, nu ne întălneam. Nu că ar fi fost mult mai activă comunicarea noastră până la asta. Dar, cel puţin, 1-2 ori pe săptămână ne vorbeam la telefon. Aici însă, a fost o tăcere totală. Când am sunat-o să întreb ce s-a întâmplat, mi-a spus simplu: scriu un scenariu. Îmi este greu. Trebuie să transmit o idee foarte importantă, dar să o transmit aşa ca lumea să o prindă, să o înţeleagă şi să o accepte. Peste ceva timp mi-a trimis şi scenariul să-l citesc. Viorica are un talent mare în a rămâne femeie în meseria sa cinematografică. Adică în a ţese intuiţie, cu experienţă personală şi cu întortocheri de situaţii psihologice foarte interesante. Mie scenariu mi s-a părut curios, bineînţeles că am adăugat eu ale mele 5 kapeici, dar neînsemnate. Apoi Viorica iar a lipsit din vizor. Intrase în producţie. Producţie anevoioasă, complicată, cu casting, costume, echipamente, locaţii, filmări nocturne. Apoi a venit o altă perioadă, poate chiar mai complicată. Post producţia. Montaj video, (montaj) sunet, grafică, muzică specială pentru film. Ce să mai zic? Cinematografia are o bucătărie atât de complicată, atât de consumatoare de energie şi eu încă multe nu le cunosc. Lucrurile devin şi mai complicate când trebuie să te încadrezi într-un buget, să renunţi la idei bune pentru că nu ţi le poţi permite. Sponsorii nu stau la rând să-ţi suplinească bugetul şi trebuie să te descurci cu ce ai şi pe lângă asta, mai trebuie să respecţi deadline…care, firesc, se schimbă de vreo 3 ori cel puţin. Eu mai apucam, în trecere pe la studioul Atelierului Sergiu Prodan, să văd frânturi de dialoguri, câteva scene şi să o tot întreb, hai când îl scoateţi, hai c ând, că ard de nerăbdare.
În următoarele zile risc să nu mai am timp de blog, adică sigur nu voi mai avea. Am însă câteva detalii pe care vreau să vi le dau. În primul rând, poftiți de citiți programul evenimentului nostru de duminică. Și nu cumva, careva, seara să scrie că s-a plictisit la Ia Mania, că vă mânânc. Trageți cu ochiul pe program și dacă nu vă regăsiți în el, nici nu veniți să pierdeți timpul. Mai bine vă duceți la frigărui, la vilă sau la piscină, la Prezident sau la țară, după caise.
Mă întreabă lumea, habar nu am din ce considerente, dacă vor putea intra la eveniment, neavând o ie în garderobă.
,
Ideea acestui eveniment s-a născut peste o săptămână după Mai Dulce. Probabil de vină este Ia din euforIA pe care am trăit-o atunci. Sau de vină este Ia din cuvântul nebunIA pe care o trăiesc atunci când mă pomenesc printre dantele croșetate manual, fețe de mese, prosoape, covoare tradiționale cu elemente geometrice și ii. Sau de vină este Ia din armonIA și bucurIA pe care am trăit-o în mica echipă de producție a acestor evenimente. Sau de vină e Ia din inspirațIA pe care o aduce Ziua Universală a iei.
Ia Mania s-a născut ca un proiect de suflet și nu mai speram să găsim atât de repede niște parteneri. Și aproape că nu-i mai găsisem, când s-au întâmplat niște mici minuni. Cred că e vorba de Ia din cuvântul magIA. De aceea, bucuria și recunoștința mea este nemărginită pentru cei de la vinurile MIMI care au vara aceasta o Fetească de milioane (o veți putea gusta la eveniment), pentru cei care reprezintă brandul Thermomix – cea mai performantă invenție de bucătărie pe care am văzut-o vreo dată (în curând vă voi povesti despre asta mai mult) și pentru cei care crează încălțămintea Cristina, în special Alexandra Porubin Bodarev. Agenția Imago s-a oferit să ne elaboreze gratuit identitatea evenimentului. Receptivitatea acestor companii ne-a dat aripi să facem din idee noastră o adevărată sărbătoare.
În promo nu încap multe informații. Dar ele sunt importante.
Știu că nu aveți timp niciodată. Nici eu nu am timp. Niciodată nu am timp. Dar de data asta chiar mi-am făcut timp. Pentru că la Galeria Brâncuși până pe data de 16 iunie sunt expuse lucrări din peste 30 de țări și mai ales, ceea ce m-a atras pe mine sunt mai multe lucrări ale celor mai buni pictori din Moldova. Ar fi păcat ca în apropiatele 2 săptămâni să nu găsiți timp pentru Eternitatea Ecaterinei Ajder, Ucraineanca Cezarei Colesnic, nebunia colorată a lui Ion Morărescu , o lucrare frumoasă semnataă de pictorița Valentina Rusu Ciobanu, văduva lui Glebus Sainciuc. În cele 3 săli fiecare își va găsi tabloul și artistul de care să se îndrăgostească. Și dacă nici de data asta nu reușiți să croiți un pic de timp, trageți cu ochiul aici ca să vedeți o mică părticică din ce ratați.
Peste 4000 de oameni ne-au vizitat. Mame cu copii, mame cu mulți copii, tați cu mame și copii. Litri de limonadă, kilograme de prăjituri, cornulețe și turte s-au încercat. 3 scaune s-au furat. 4 șorțuri au dispărut, toate 4 după aceea le-am găsit. Scaunele nu s-au mai găsit. Zeci de metri de ghirlande și hârtie colorată cărate de la Amsterdam. Puteam în loc să-mi iau o pereche nouă de balerini. Nu am avut loc în bagaje. 9 ateliere arhi solicitate și oameni care au rotit roata olarului, au împâslit, au copt prăjituri sau au împletit paie. Și tot s-au găsit voci care au spus că nu au avut cu ce să se ocupe, și că s-au plictisit, și că nu le-a plăcut. 8000 de lei am adunat. Copiii de internat, Ștefan și Ana, se vor înscrie la o școală de bucătari.
Scopul Târgului Mai Dulce a fost pe deplin atins. Gastronomic vorbind, am avut de toate. Atât tradiționale românești, cât și internaționale. Ba chiar și deserturi raw food, havuz de miere și multe alte bunătățuri. Eu nu am apucat să gust din ele deloc.
