Astazi pentru prima data m-am prins pe gindul ca am putea avea un Craciun si un revelion fara zapada. Si nu mi-a stat bine. Centrul e plin de beculete, bradul sta unde-i locul, oamenii incep usor, usor, sa se agite din cauza cadourilor, dar nu avem cel mai important ingredient: iarna. Poate o sa mai vina, zic unii. Nu, nu mai vine, zic altii. Parca as auzi facindu-se pariuri: vine sau nu mai vine iarna. Ce-mi place mie in vremea de afara e ca imi permite sa mai tin in dulap hainele calduroase. Nu e nevoie sa-mi schimb cauciucurile, nu trebuie sa pierd timpul dimineata pina se incalzeste de-a binelea masina, nu umblu cu nasul rosu, nu trebuie sa-mi las tocurile acasa, ca sa nu cad pe undeva din cauza poleiului. Si, ca sa fac o plimbare prin parc sau sa meditez, imi este suficienta plapuma din portbagaj. Ce nu-mi place e ca infloresc virusii, simt o confuzie emotionala in oamenii pe care ii vad zilnic si ca ar putea in curind, la astfel de temperaturi, sa-mi rasara lalele pe care le-am carat cu atita grija din Olanda. Avem nevoie de iarna! Si nu doar pentru a echilibra lucrurile in natura ci si pentru un echilibru din noi. Am trait ierni si cu – 20.Dupa asta parca si primavara isi avea rostul….
