Da, eu nu locuiesc în Moldova, dar eu m-am născut și am locuit pănă la 34 de ani aici, eu plătesc aici salarii, achit taxe, utilizez servicii , ofer oamenilor de lucru, instruiesc oameni când sunt solicitată, urmăresc știri, particip la luarea unor decizi, am părinți și prieteni și tot în Moldova am câteva proiecte K Lumea și sper să le am și mai multe.
Poate că mie ar trebui să-mi pese mai puțin, fiind acum plecată . Zic acum, pentru că niciodată nu știi cum se întoarce scenariul vieții. Poate că e mult mai simplu să stai comod în banca ta, să te mângîi cu ideea că nu îți dai tu prețiosul vot pentru nimeni, pentru că nu tu ai de suportat consecințele , ci alții, pentru că oricum toți ăștia sunt niște kazioli, care doar profită de poporul lor, dar nu își iubesc poporul. Poate ar fi mai simplu să-mi promit că vor veni unii mai buni și atunci o să-i votez. Poate că ar fi mai bine să ascult de părinți și să nu ies la rampă cu mesaje de solidarizare a oamenilor împotriva răului. Dar eu nu pot așa. Eu nu pot fi comodă. Eu nu mă pot uita la acest tren fără mecanic pe nume destin, care trece pe lângă mine. Eu vreau să sar în el și să mă așez la volan. Și să fac ceva ca să ajungă în siguranță la destinație. Uit în aceste clipe că-s femeie, uit că-s mamă. În mine rămâne doar luptătoarea care are nevoie de dreptate, de victorie și să fie stăpână pe situație.
