Nata Albot - personal blog - Page 20 of 127 - Blogul personal al Natei Albot

CANATA

VOI CUM VREȚI, DAR EU NU MAI AM TIMP

După 8 luni de trai într-o țară plină de emigranți (inslusiv din Moldova), unde poate un om și jumătate, din cei pe care i-am cunoscut, a auzit despre Moldova, m-am gândit că nu mai am timp.

Eu nu am timp să aștept până când se vor termina alegerile în Moldova. Și nici nu vreau să aștept până Agenția Turismului o să adune încă vreo 8 mii de euro pentru o altă perlă cinematografică de atragere a turiștilor. Nu mai vreau să am timp până vor trece încă vreo ….sprezece ani după alegeri, până cineva din cei care tare mai râvnesc la putere în Moldova vor începe, în sfârșit, să investească în identitatea și imaginea acestei țări.

Înțeleg că nu avem petrol, munți, mare și respectiv turism, nu avem drumuri, ceasuri de lux (decât pe mâini de deputați), ciocolate fine, noi nu construim mașini de calitate, noi nu avem arhitectură veche, nu avem cinematografie, nu avem marijuana și prostituție legalizată. Noi nu avem un capăt de ață de care să ne agățăm ca să construim o identitate națională…ar zice unii. Dar eu cred că un capăt de ață noi totuși avem. Dar fix un capăt, bun de agățat. Continue Reading

23 March 2014

De-ale mele

PENTRU PĂRINȚI KLUMEA ȘI COPIII LOR CUMINȚI

Există un sigur succes, să fii în stare să-ți duci viața în felul tău. (Louis Aragon)
Aceasta este achiziția mea de înțelepciune de azi. O frază pe care o voi repeta des copiilor mei si de care voi încerca să nu uit nici eu. Cu toate că eu am impresia că am știut întotdeauna despre această povață.

Între ore în șir de franceză și cuvântul “casă” de care am cam uitat, nu știu cum, reușesc să mobilizez niste oameni tare interesanți, dragi și talentați. Eu peste ocean, ei la Chisinău. Toate prin skype. Cu unii discut bugete, decor, gastronomie, artizani, cu alții vânzări, logistică, concursuri de talente si ateliere de creativitate. E tare greu. Tare, tare greu. Toată nebunia aceasta amestecată cu zile în care încep scoala la 9 si ies din Univesitate la 22 mă face să mă simt …cum să spun..ocupată.

Ca să anticip întrebarea “De ce îmi trebuie mie asta?”, voi răspunde: Eu fac asta pentru mine. “Mine” cu pasiunile mele, copiii mei, părticica frumoasă a țării mele despre care vreau ca tot globul să afle si dorul pe care îl port în suflet pentru oamenii minunați cu care putem face, ca pe vremuri, o echipă. Ca să avem de ce aminti la bătrânețe.
Voi ați hotrât deja de ce vă veți aminti la bătrânețe? Nu? Atunci nou venim spre voi! Continue Reading

21 March 2014

CANATA

O VIZITĂ ÎN ÎMPĂRĂȚIA SIROPULUI DE ARȚAR

La noi acum e semaine de relache. Mai simplu, cine nu și-a aranjat copiii la tabără: a sfeclit-o. O săptămână întreagă, fără lecții și alte activități. Noi am profitat de vacanță și, în sfârșit, am mers să descoperim celebrele Cabane à Sucre sau mini făbricuțele de producere a siropului de arțar. Părerea mea, în siropul de arțar cea mai frumoasă este legenda și tarta cu sirop de arțar.

Iată încă un lucru pe care am putea, cu ușurință, să-l învățăm de la ei: Nu contează ce, contează cum?

Siropul de arțar, în esență este seva arțarului, produsă între martie și aprilie. Aceasta este colectată de la arbori, ca mai apoi să treacă printr-un sistem de fierbere și deshidratare ca să devină sirop de arțar.

Are o aromă foarte plăcută de caramelă. Și quebecois gătesc clătite, crenvuști, fasole, șuncă, tartă…..tot ce se mișcă cu sirop de arțar.

Oare nouă ne-ar fi greu să valorificăm dulceața noastră de nuci sau agutele, racii, porumbul nostru fiert…la fel de drăgostos cum își iubesc ei siropul de arțar? Ultimul din poză este patronul cabanei, tot el omul care stă la casă și primește zilnic clienții. Nici asta nu ar fi rău de învățat de la ei: patronul muncește de rând cu angajații săi.

5 March 2014

CANATA

1000 DE MULȚUMESC

Totul a fost exact așa cum mi-am imaginat. Și da, eu am o imaginație destul de bogată.

Întîi mi-am imaginat că va fi suficient să mă adresez pe blog cu o rugăminte, ca să primesc de la voi mărțișoare din Moldova.

Am primit mărțișoare de parcă aș fi o adevărată vedetă. Multe, generoase, sentimentale, cordiale. Unele dintre ele m-au răvășit mult de tot. Cineva mi-a trimis mărțișoare rugându-se pentru un viitor mai bun pentru Moldova, altcineva rugându-se pentru un bebeluș sănătos, altcineva în memoria fiicei decedate. Am primit mărțișoare din Augsburg, din București, din Chișinău, din Căușeni, din Toronto, de la New York. Am primit mărțișoare de la mame, de la medici, de la activiști în domeniul dreptului femeilor la avort, de la familii întregi, de la femei care visează la familii. Mersul spre lada poștală devenise pentru mine un obicei zilnic mult așteptat. Și de fiecare dată, când găseam acolo ceva, mă simțeam atât de onorată că ați ales să-mi împărtășiți visele voastre, încât am decis să nu le fac publice. M-am gândit că e ceva prea intim, între fiecare din voi și mine și că le-ar șade bine să le păstrez la cald, în sulfetul meu. Dar unul dintre ele vi-l împărtăș pentru că să înțelegeți cât de mult pentru mine au contat cele #1000demartisoare.

3 March 2014

CANATA

MĂRȚISHOP – ACUM MĂRȚIȘOARELE AU CAMPIONAT

Azi am avut examen. A fost greu. Dar îmi place când mi-e greu, înseamnă că golul se umple cu ceva.

FOTO: Iulian Ciobanu

În tot griul de afară, munții de zăpada murdară murdar și copacii fără frunze, #1000mărțișoare ne veghează bine moralul. Le avem multe, diferite, frumoase, trăsnite, lucrate minunțios, unice, trimise de acasă, de voi, oameni cunoscuți și necunoscuți pe care vreau să vă îmbărțișez virtual și să vă mulțumesc. Continue Reading

26 February 2014

IAMANIA

”MÂNDRIA” – INSPIRATĂ DE IE

Dacă măcar 75 % din câte am pus noi la cale se vor împlini, voi crede și mai mult în minuni. Anul acesta Klumea va organiza o nouă ediție de IaMania. O minune este deja faptul că reușim, de la distanță, prin sfânta putere a internetului, săfacem echipă cu oameni tare talentați. Acum nu vă spun nimic despr ei. Dar cum o scoatem în capăt voi avea grijă neapărat să aflați numele celor care nu au nevoie de prea multe motive ca să intre în horă. Singurul motiv este că nouă la toți ne place,la nebunie ne place, ceea ce punem la cale.

Bani? Nu, noi încă nu avem nici un ban, nici un contract, nici măcar o promisiune. Avem speranțe și mailuri trimise pe la parteneri cu care am mai colaborat și pe la instituții de stat, de unde mă tem că răspunsul va veni după festival. Nu pot ascunde faptul că asta mă decepționează. Dar nu suficient pentru a renunța. Și dacă mă veți întreba de ce nu mă astâmpăr, când am ales pentru moment să trăiesc în altă țară, dacă bani oricum nu se fac din asta și statul nu are nevoie de asta, am să vă zic că cineva drag, demult, m-a făcut să citesc celebra scenă cu Vulpoiul, Micul Prinț și îmblânzirea. Căutăți-l pe Antoine de Saint-Exupery. Acolo se ascunde răspunsul.

21 February 2014

De-ale mele

TO KIEV.WITH LOVE

Chișinău, the city that i come from, is just 6 hours drive from Kiev. By plane i got there in 1 hour. Living all my life so close to Kiev, i never visited this city before may 2013. So we met each other when i was 33. And i fell in love with Kiev irrecoverably. I always thought Kiev is just one of the ex USSR capitals. With lots of soviet traces like habits, architecture, people. But i was wrong. It has a lot more than that. And a lot of things that smart Ukrainians preserved for them and for their future generations. Fortunately, Ukraine is a country that cared about its roots and traditions. Now, when i see the flames and the cruelty which has installed in Kiev, my heart cries for the lives and for the values that Kiev loses as irrecoverably as i a love this city. I wanted to share with you this pictures long long time ago. But i never had the best time to publish them. Now is the time, unfortunately. It might be that like this, shiny, bright,warm, Kiev will never look anymore. Or our help and support may be needed. From all around the world. This article is for my English speaking readers. I don’t know how many of you read this. But i think you deserve to discover this face of Kiev instead of thinking about it as about a place, very far away, where animals beat and kill humans.