Blog

Fără make-up

John McKellar, scoțianul care se ocupă de fundraising la Hospice Angelus, în decembrie mi-a spus că poza mea de pe blog, cu bigudiuri din cutii de cola în cap, nu mă mai reprezintă. Eram exact în momentul în care nici eu nu mă regăseam în multe lucruri pe care le făceam înainte.

Mi se mai întâmplă să cunosc oameni care din neștiință, dar cu foarte multă sinceritate, îmi fac un compliment destul de dubios. Precum că pe ecran aș arăta mai bine decât în viață. Asta nu mă supără. Mă amuză. Complimentul e dubios totuși. Recent l-am primit de la un unghenean fără dinți.

Când port make up – lucrez. Când îl dau jos – sunt eu. Foarte sinceră, frumoasă și urâtă în același timp, dar foarte eu. Și blogul meu sunt foarte eu, fără make up. Mai urâtă decât pe ecran, dar atât de eu. De aceea schimbarea vizuală a acestui Foarte eu, arată așa cum arată: cusut cu mâna, fără prea multă culoare și cuminte. Iar bluza Valentinei Vidrașcu nu este o alegere întâmplătoare. Pentru că este femeia de la care aud că sunt foarte frumoasă făra machiaj, dacă sunt și sănătoasă și pe care o cred atunci când îmi spune că nu e bine că m-am îngrășat și care crede în ceea ce cred și eu: că orice iubire este un cadou sacru și dacă îl primești cu brațele deschise, te va umple de lumină și frumusețe pe care un make up o va ofili.

Când port make up – lucrez și cred că și un pic amăgesc. Când îl dau jos sunt sinceră, naivă și credulă. Și scriu aici. Fără make up.

Nu cred că eu trebuie neapărat să știu ce cred unii despre noua mea față virtuală. Nu e mare lucru., Acceptați-o.

Andrei Culicov – mulțumesc pt această intervenție estetică. Trăiască Hîncești.

Loading

12 February 2013
Blog

Fabricat în Moldova. Trist şi optimist

Acum o săptămână s-a încheiat a 12-ea ediţie a expoziţiei Fabricat în Moldova. A 12-ea! Cu toate că pe mine mai puţin mă atrag evenimentele la care oamenii se vor înghesui mai mult pentru cârnaţ decât pentru ceva cu adevărat valoros, am decis şi eu să trag o fugă. Mai ales că aveam şi o misiunea specială: să descopăr producători noi şi produse ecologice. De data aceasta la eveniment au participat 300 de producători locali: un pavilion plin cu mărfuri industriale şi unul cu produse alimentare.

Imediat la intrare te lovea o privelişte cu iz sovietic. E ciudat cum organizatorii şi participanţii din răsputeri ţin la a nu schimba nimic. După 12 ani de existenţă a expoziţiei se putea acumula atâta experienţă, încât Fabricat în Moldova să arate nu ca o banală piaţă sub acoperiş, ci ca un târg internaţional, la care străinii să se înghesuie pentru a cumpăra lucruri unice, autentice şi produse alimentare locale frumos expuse şi prezentate . E cam timpul să ne învăţăm să credem în puterea ambalajului, a zâmbetului şi a unui stand onorabil. Aş fi vrut să văd branduri nu denumiri de XXX SRL sau SA ZZZZ. Aş fi vrut să văd metode de expunere a mărfii mai interesante şi mai creative.

Cei de la Pegas se vede că pot călători şi au şi bani. Salamurile lor se vindeau într-o gheretă sub formă de căruţă bavareză, frumoasă şi scumpă. Un stand în care investeşti o dată şi apoi îl ai pentru mulţi ani înainte. Dar am vazut şi halva care se vindea direct din cutie de carton şi nu arăta deloc apetisant.

Dar să vorbim despre lucruri pozitive. Cică e o chestie care dă rezultate. Dacă vorbeşti de rău – răul se înmulţeşte, dacă vorbeşti de bine – binele se înmulţeşte.

Continue Reading

Loading

11 February 2013
Blog

Unde lutul începe să respire

Pe eroul postării de azi l-am cunoscut acum 2 ani la Iurceni, la Bâlciul Olarilor. Mi-a atras atenţia căldura cu care comunica cu oamenii şi umorul cu care îşi trata lucrările din lut. Datorită acestui umor şi lucrările i se vindeau ca pâinea caldă. Ne-am revăzut peste 1 an la acelaşi eveniment. Iar mai apoi, în decembrie, am aflat că lucrările care au făcut furori la Balul Brazilor de Crăciun purtau semnătura întregii sale familii: Andrei, Victoria şi cei 3 copii ai lor. Bradul cu 164 de ulcioraşe din lut atunci a luat locul 2.

Continue Reading

Loading

9 February 2013
EVENIMENTE

Care sunt şansele Rotondei?

100 de oameni, poate un pic mai mulţi. E mult, e puţin? Eu cred că e foarte puţin, reieşind din cei 800 mii cât se presupune că ar popula Chişinăul. Deci 100 de oameni asta ar însemna cam o sutime de 1 procent din populaţia capitalei. Atâţia oameni au ales  duminică să nu se ducă la biserică, să nu tolănească în pat, să nu meargă la prieteni, la film, la cumpărături, ci să-şi suflece mânecile şi să adune 40 de saci de gunoi dintr-un loc ex-foarte frumos al oraşului nostru. Cum vi se pare să renunţaţi la propriul confort ca să adunaţi mizeria pe care au făcut-o alţii?  Sunt absolut convinsă că nici unul dintre cei veniţi la această acţiune nu a aruncat vreo pungă sau pachet de ţigări pe acolo. Există aşa un soi de oameni, care nu aruncă gunoiul pe jos, dar,în schimb, pot să-l adune după alţii, de dragul propriul bine.

Continue Reading

Loading

5 February 2013
Blog

Duminică vă invit la clacă

Parcă am obosit atâta să mă aflu într-o nemulţumire cronică de oraşul Chişinău. Am obosit să număr gropile, gheretele şi clădirile cu steclopachet care vin în locul monumentelor istorice. Ies afară şi mă întunec de atâta urâţenie. Şi-mi vine să nu mai ies. Şi nu-mi mai vine să scriu pt că am obosit deja să scriu doar de rău. Şi cred că acesta este cel mai îngrozitor efect al neputinţei de a schimba lucrurile – acceptarea neschimbării. Şi a nepăsării, lăcomiei, lipsei de elementar gust şi prostiei care conduce acum acest oraş.
Azi mai găsesc un articol care sună aşa:
Probabil că avem în Chişinău probleme mult mai mari decât să ne ocupăm de faţa lui, dar eu nu-l mai suport. Şi toate iniţiativele civice sunt nu ştiu cum impotente, aşa încât spiritului civic din mine nu i se mai scoală la nici una dintre ele.

Nici una, în afară de una. Care s-a născut recent în capul unei fete. Care probabil a locuit în Moldova şi care de departe, din Grecia unde s-a măritat cu un grec, a reuşit să pornească pe fb o iniţiativă. Aceea de a îmbunătăţi aspectul rotondei din Valea Morilor.

Cu toate că e duminică, e iarnă afară şi e tare urât, eu o să mă duc. Pt că disperarea mea trebuie să fie transformată în speranţa cuiva. În speranţa că moldovenii nu sunt chiar atât de concenîe. Că deşi la toţi le pasă numai de ograda lor, pot să iasă cu o lopată sau mătură ca să facă bine şi în afara ei. Eu cel mai mult mă pierd în propriile mele iniţiative atunci când realizez că s-ar putea să nu am complici. Şi de aceea sunt gata să devin complicele cuiva. Ca să-i demonstrez că se poate.

Duminică mi-am planificat multe activităţi, dar cred că nu e mare paguba dacă le amân. Meteorologii promit vreme bună: +14 grade. Oricum mă îmbrac mai cald, voi lua cu mine un termos de ceai, probabil cu ghimbir, că după el te încălzeşti bine:) şi voi trece pe la piaţă ca să cumpăr toate cele necesare. Şi o să mă duc în Valea Morilor. Să mă solidarizez cu oameni pe care nu-i cunosc şi nu i-am văzut probabil niciodată. Vreau să mă conving că suntem mai mulţi de 2 oameni în cruce. Şi au să vină şi alţii.Şi tu poţi veni. Cu saci de gunoi, mături, măşti. mănuşi. Nu cred că vom face o minune. Pentru asta e nevoie de mulţi bani. Dar ne vom testa spiritul de solidaritate, vom scoate de acolo nişte saci plini de gunoi şi vom pune la cale alte lucruri. Pentru că aşa cum a zis Ion Ştefăniţă, cel mai aprig apărător al patrimoniului nostru arhitectural: Inacţinea noastră de azi, e riscul sa pierdem monumentul de arhitectură chiar mâine..




 

Loading

2 February 2013
Blog

Așteptare plăcută

Peste 2 săptămâni voi fi martor la nunta omului care a construit cu mâna și cu mintea  lui aceasta mașină. Omul acesta o ia de nevastă pe prietena mea chiar de ziua îndrăgostiților. Eu și Miranda, bebica lor de 1 an, vom fi tare fericite să le strigăm amar mirilor. Sper să-l pot convinge  pe mire să-mi povestească despre iubire  pentru mașini și pentru prietena mea, cea care mulți ani în urmă ne convingea de pe ecran să intrăm, să intrăm , să intrăm și să cumpărăm că au de toate.

Acum chiar sper să aibă de toate.

Loading

31 January 2013
EVENIMENTE

Mihaela Tatu revine, la Clubul Nostru

Au trecut 2 ani de când nu ne-am văzut. Și s-au schimbat multe în viața ei, foarte multe. Atât de multe încât poți spune că e o altă Mihaela. Una care și-a schimbat modul de viață, modul de gândire și atitudinea pentru alimentație și sănătate.Te absoarbe pur și simplu, te înghite, te cucerește numai printr-o simplă discuție telefonică.

Vă recomand din tot sufletul să mergeți la întâlnirea Clubului Nostru și să o cunoașteți. Iar marți, pe 29 ianuarie, vine la Sare și Piper, la JurnalTV și vom avea o întreagă emisiune doar cu ea. Vom descoperi cum s-a schimbat viața Mihaelei. În 2 ani a reușit să facă un pelerinaj de 826 km pe jos, a zburat cu balonul, a suportat o operație, a făcut un film documentar despre Sardinia, nu mai mânâncă carne, se alimentează pe princiul combinării elementelor ying și yang. Deci are atâtea de povestit.

20130125-160930.jpg

Loading

25 January 2013