Azi seara am vrăjit bucatele cu un freamăt deosebit. În sfârşit s-a invit ocazia preţioasă de a găti nu pentru ţară, nu cu un invitat-neinvitat şi nu cu 4 fluxuri verbale concomitente (unul în cască, unul spre coleg, unul spre vedetă şi unul spre bucate ),ci pentru cei de-ai casei. În timpul acestei rare procesiuni sună telefonul de serviciu. Vineri seara, nu-i cam nu-i cam? Numărul de pe ecran începe cu un prefix străin. Alo…

– Bună seara. De la Ney York vă sun.Mă numesc….

Începutul părea a fi destul de prietenos şi respectuos.

– Nu mă cunoaşteţi, dar vă sun pentru că avem multe  cunoştinţe în comun. Dvs sunteţi un fel de …(nu-mi mai amintesc cum s-a exprimat, dar mie mi s-a părut că aş fi o)… personalitate generatoare de tendinţe,’nţelegi, şi că împachetatul meu în ciocolată în timpiul emisiunii Sare şi Piper la JurnalTv a rămas ca un vis de împlinit pentru o oarecare domnişoară care ar vrea să ştie unde am făcut această procedură.

Super! îmi zic eu.  Acum 2 săptămâni am încercat, la propunerea Wellness-Land, acest serviciu pe propria piele. Ş-acum, tocmai de la New York,mă sună omul ca să afle unde în Chişinău poate fi încercată această lingură de rai. Minunat comunicăm noi, aştia de aici, din Moldova. Mă refer la  centurile de acces către o informaţie sau persoană. Dacă la ruşi, acest serviciu funcţioneză prin “теория 6 рукопожатий”, dacă vă mai amintiţi de istoria filmului “Елки” cu Vanea Urgant(vaniusha), apoi la moldoveni totul e mai simplu. “Sună-ţi prietenul”, adică maxim 2 strângeri de mână. Ia gândiţi-vă câţi oameni trebuie să sunaţi la noi , ca să daţi într-un final, de informaţia sau omul de care aveţi nevoie. Ok. maxim 3(cu tot cu “ai noştri tineri” din apropiata depăratare).

Asta a fost doar o remarcă neînsemnată. Vă povestesc despre împachetarea  în ciocolată.

Prima expresie care -mi vine în cap: greasy pleasure. Şi chiar un pic de guilty pleasure. Sau poate nu. Orice plăcere ori e imorală, ori e ilegală, ori îngraşă?  Mătincă nu chiar orice. Un scrub complet al corpului, urmat de picături de ciocolată naturală caldă, urmat de un masaj chinuitor de scurt.

N-ar fi fost rău să dureze ceva mai mult. Dar există un adevăr absolut despre orice plăcere. E scurtă.Prea scurtă.

A urmat un duş fierbinte şi apoi o cremă hidratantă, la care eu am renunţat  simţind că-i în plus. Am acceptat invitaţia de a încerca împachetarea cu ciocolată cam la fel de sceptică, precum sunteţi acum, citind aceste rânduri. Fiţă, relaxare suptă din deget.

M-am ales cu o binecuvântată porţie de relaxare mentală şi cu o senzaţie de foame pentru o nouă împachetare. Mai ales masajul lasciv.

Nu e usturător de costisitoare împachetarea în ciocolată. Mai puţin de 30 de euro pentru o procedură.. Un cadou mult mai potrivit decât o nouă,banala  prostiuţă care n-ar lăsa nici o urmă de amintire. Nu m-aş supara deloc pe vreo 2 astfel de cadouri pe lună. Dar n-am timp. O bag la categoria hobby. Adică n-ar strica să-mi fac timp pentru un astfel de hobby.

Vă recomand să încercaţi măcar o dată, ca să ştiţi pe lângă ce rare clipe de relaxare, ne trăim obişnuitele stresuri.

http://www.facebook.com/pages/Wellness-Land/148135401879695?ref=ts

Cu urări de bine,special pentru New York.

Trimiteţi iubitului acest video cu recomadarea de a apăsa pe repeat, iar voi între timp, ruşinate şi vinovate, simţiţi-vă bine, împachetate.Mulţumiri lui Ion Grosu pentru această sugestie.