Inca 24000 de ani Cernobyl va fi un loc periculos pentru oameni. Ucrainenii il transforma intr-o destinatie turistica. Sinucigasilor, vesti bune, aveti o noua distractie. Ce-i drept, nu e de lunga durata. Dupa ocuparea de catre o gimnasta a locului 11 la o competitie sportiva, antrenoarea este indignata de nedorinta autoritatillor de a-i oferi titlu de Maestru in Sport. Cine stie, locul 11 la moldoveni inseamna unul de frunte? Lumea spune ca s-a schimbat directia vintului si ca Lupu e deja vazut cu ochi mult prea buni de Ghimpu. Concluzii: Inca nu stiu exact de ce, dar simt ca ni s-a facut un vaccin de toleranta si turmentare ca sa ne obisnuim cu intinderea gumei. Si ca o solutie, care cica s-ar plamadi la negocieri, deja e ista. Si ca sa nu se rascoale lumea, se introduce vaccinul cu urmatorul efect: Ei las ca’i ghini. Din 2 rele, tot e una mai buna. Da cit s-au fytzyit saracii….Suntem kidanitzi.Si pentru a nu repeta o zi de aprilie, runda negocierilor e aproape de a ajunge la o cifra de ris. In plus, si alianta si-a luat numele Ex, de fata mare. Acestea au fost stirile de azi. Ramineti aproape
Bun început de post. Eu azi am avut o zi fără notă. Adică aşa note nu există, pur şi simplu. Şi totuşi a fost aşa o zi, cum să zic, o zi care trebui să fie şi care e bună prin virgula sa, sau poate prin mai mult de cât atât.
Linişte înainte furtună. Ş-apoi brusc, câteva focuri de artificii, ş-apoi iarăşi linişte şi tot aşa……Un scepticism infantil al colegului meu, visavis de emisiunea de azi. O linişte inexplicabilă a mea…Ca într-un final să simt nevoia pentru o simplă declaraţie de dragoste pentru o femeie pe care azi am descoperit-o.Azi, în cea mai frumoasă ipostază a sa. Receptivă, emotivă, coaptă şi maternă, tolerantă, dar hotărâtă sau mai bine zic decisă.
Tortul ăstă nu-mi ieşea un sfert de show, în final nici nu am apucat să gust din el pentru că a fost mistuit într-o secundă de colegi.
Ieri seara, aţi observat o linişte dubioasă pe Facebook?
La Bierplatz, Jurnal Tv înregistra o ediţie specială pentru “Concert la Pălărie” cu talentele din trust. Să vă uitaţi neapărat, că am cântat şi noi acolo….A fost destul de derâs…
La Filarmonică – Music Kola, pentru cei care pricep….
La Snails – Facebookul şi încă vreo 2-3 care din răsputeri se abţin de la comunicare virtuală. Snailşii au dat foc şi la ultimele dubii referitoare la cine este cea mai maladeaţă trupă de la noi. Lume multă, lume bună, lume cu memorie bună – mai şi cântau versurile în cor, ca în cele mai frumoase istorii cu trupe legendare.
Frumuşel şi foarte încurajator. Cei de la Snails sunt live în toate sensurile. Nu cântă altfel de cât live şi îţi permit diverse metamorfoze, semn că trupa este vie. L-au luat pe Igor Buzurniuc, şi-au schimbat coafurile, adică şi le-au ciufulit, şi-au mai schimbat şi sound-ul. Destul de proaspeţi şi tonici.
Şi în sfărşit am văzut-o în viaţă pe iubirea lui Posmotrel.Dar nu v-o arăt. El să v-o arate, dacă vrea.
Nicu Ţărnă a avut şi el ceva de comentat visavis de concert: Iată pe 25 decembrie să vedeţi ce concert facem noi! De-abia aştept, băieţi, de-abia aştept.
La Subcarpaţi – tot Facebookul, numai că publicul mai de undreground…
Ăştia care se îmbracă mai ciudat, se tund mai ciudat, gândesc mai ciudat, glumesc mai ciudat, trăiesc mai ciudat. Adică de-ai noştri.
Muzica superbă, atmosferă superbă, pereţii cu tencuiala răzuită, lumea cu grijile răzuite. Lumea extrem de pozitivă. De parcă am muşcat pentru o clipă dintr-o comună de pacifişti.
Posmotrel peste tot o reuşit. Cum altfel, nu chiar în fiecare zi îţi vine femeia iubită de peste mări şi ţări. El o fi vrut poate şi la un 513 să mă ia, la afterparty,de aia mi-o venit mie azi callnotes…Numai că telefonul meu deja numai avea baterie, de altfel ca şi mine. Or poate o sunat să mă întrebe ce cred eu despre ea….
Unde a fost mai bine? Pentru unii la Snails, pentru alţii la Subcarpaţi, că pentru facebuşeri e cam scump să cheltuie banii şi acolo şi acolo. Mai ales că la Subcarpaţi era suficient să bei doar o bere ca să-ţi asiguri distracţie pe toată seara. Sau să-l întîlneşti mai întîi pe Juraveli.
La Subcarpaţi fetele din Yardsale au inventat ceva foarte declanşator: schimbi capacul unei beri pe un maiou şi pe şansa de a te simţi pictor al propriului maiou.
Aşa că mie nici Juraveli şi nici bere nu-mi trebuia. Am pictat la maiouri şi mi-am scos kitchul din mine, aşa încît azi să mă simt bună de vorbit cu voi. Dar la fete le-a plăcut. Au început să facă şi coadă la maiouri . Eu însă nu mai puteam de atâta selfart şi m-am dus acasă să dorm. Toate petrecerele astea -s la fel. Adică nu chiar toate, dar mai toate….
Aşa cum mirosea iarna azi dimineaţă în Valea Morilor. Aşa cum miroase iarna la mine în Schinoasa. Aşa cum miros mandarinele curăţate pe ger. Aşa cum miros crengile de pin, proaspăt aduse în casă. Aşa cum miros lemnele aprinse în cămin. Aşa cum miroase vinul fiert. Aşa cum miroase dormitorul proaspăt aerisit. Aşa cum miros hainele uscate afară. Aşa aş vrea să miroase un parfum pe care să mi-l pot luat din vreun dutyfree. Trebuia să ajung la vârsta asta ca să înceapă să-mi placă şi iarna. Şi când te-ai gândi că singurul detaliu care îmi lipsea până acum era să mă îmbrac adecvat. Mănuşi, căciulă, fular, geacă, pâsle calde şi nişte supape deschise. Deschise, închise, deschise…
Apropos, cine-mi poate explica: De ce, dacă ai în mână 2 mandarine, întotdeauna prima va fi foarte dulce şi a doua, care-ţi lasă şi ultimul gust n gură, este atât de acră?
A fost un târg încântător. Ochii au uitat cine le e stăpânul şi alergau de la o ţară la alta, ca nu cumva să le scape ceva. Incredibil, Târgul de Binefacere la Moldexpo a început la 10, iar la ora 12 multe farfurii erau deja goale, s-au băut litri de vin fiert, s-au cumpărat zeci de daruri pentru cei dragi. Şi asta în pofida vremii, pe care mulţi ar fi folosit-o ca scuză serioasă,ca să nu meargă la vot.
Am revăzut o sumedenie de oameni, cu care n-apuci să schimbi o vorbă nici prin telefon, din lipsă de timp. Ba chiar am cunoscut telespectatori, care au venit la târg, aflând despre el de la “Sare şi Piper”. Chiar dacă au filmat mai multe televiziuni, eu am făcut o sumedenie de poze şi vă voi oferi un fotoreportaj luni, la emisiune. Aşa că urmăriţi-ne!
Americanii au avut un frumos stand, zgomotos şi gustos. Aici am încercat un cheescake, aşa cum îmi place – fraged, dar dozat de gras şi dulce. De asemenea, am încercat şi o tartă cu ciocolată şi alune. Am luat şi cu mine acasă. La stand-ul SUA puteai alege dintr-o sumedenie, şi o carte bună în limba engleză.
Mâncarea de la ruşi a fost formidabilă. Păcat că unele cunoştinţe, pe care le-am întîlnit, au spus că, din principiu, nu vor să treacă pe la stand-ul ruşilor. Aveau somon, marinat chiar de bucătarul Ambasadei, aveau vinegretă, varză murată, castraveţi şi vodcă(la cele din urmă se făcea coadă chiar), chifle mici cât pumnul unui copil, cu varză şi carne. Tot aici am gustat şi un mors de răchiţele, al cărui reţetă am şi aflat-o.
La stand- ul românesc – cam mioritic, adică puţin cam cuminte. Multe pliante, mâncare mai puţină, în schimb, am cumpărat un vin alb spumant foarte bun.
La italieni, multe dulciuri. Nu înzadar stand-ul Italiei s-a numit “La Dolce Italia”. Aici, din nou, m-am lăsat ispitită de un vin alb din 2009. De ce nu? Unde mai găseşti la noi un vin de străinătate, la preţ acceptabil.
În fiecare an de Târg, acesta din urmă fiind deja a 15-ea ediţie, mă uimesc plăcut ucrainenii. Sunt cei mai zeloşi. O grămadă de bucate tradiţionale şi foarte, foarte petrecăreţi. Azi lumea făcea cozi la slănină şi la balabuşte cu un 50 de vodcă.
Cei din Belarus aveau multe bunătăţuri şi cosmetice, pentru cei care pricep.
Nemţii vindeau la greu waffers şi clătite. Iar la la stand-ul turcesc putei găsi o cafea turcească autentică, măsline şi găluşte conservate. Turcoacele, se vede că sunt negustorese din născare. Nu te lasă să treci pe lângă ele, fără să te cucerească cu vreo ofertă.
Au cam lipsit anul acesta handmade-rii noştri şi e păcat. Mizam să găsesc mai multe daruri de Crăciun.
Cu toate acestea, Târgul, organizat de Clubul Internaţional al Femeielor , dar şi de Organizaţiile Internalţionale din Moldova, mi se pare unul dintre cele mai colorate, spectaculose şi reuşite evenimente de la noi. Şi dacă s-ar organiza măcar şi-n fiecare weekend din decembrie, ar avea un succes şi mai mare.
Luni la emisiune vă spun reţeta unei băuturi calde, tradiţional suedeze. Graţie bunei mele cunoştinşe Nina Orlov, vă deschid secretul celei mai gustoase licori pentru sezonul în care intrăm. Seamănă cu vinul fiert, dar are câteva ingrediente care nici nu am bănuit că ar putea intra într-o băutură fierbinte.
Fiţi cu ochii pe noi, luni,la 18.15, la JurnalTv. Eu şi cu Andrei suferim în fiecare zi pentru ca cele 2 ore de Sare şi Piper să devină motivul revenirii voastre cât mai grabnice acasă, după o zi de muncă.
Eugenia,buna mea prietenă, vă doreşte tot binele. Ştiţi de ce? Pentru că m-a rugat să promovez la mine pe blog un eveniment pe care îl organizează, ca nu cumva să-l rataţi. Mai mult, mi-a dat şi 4 invitaţii ca să vi le ofer. În ce mod? Daţi un search pe youtube: “SUBCARPATI” şi daţi-vă cu părerea. Cine va demonstra cea mai multă încîntare (dar sinceră) pentru acest proiect, va intra în posesia a două învitaţii. Atenţie, nu uitaţi să-mi lăsaţi adresa voastră de mail corectă. altfel nu voi putea să dau de voi. Iată şi un link către eveniment:
Aşa că mie nici Juraveli şi nici bere nu-mi trebuia. Am pictat la maiouri şi mi-am scos kitchul din mine, aşa încît azi să mă simt bună de vorbit cu voi. Dar la fete le-a plăcut. Au început să facă şi coadă la maiouri . Eu însă nu mai puteam de atâta selfart şi m-am dus acasă să dorm. Toate petrecerele astea -s la fel. Adică nu chiar toate, dar mai toate….
