Browsing Tag

amsterdam

De-ale mele

FOTOREPORTAJ 3: COPIII LOR

Copiii lor îs fix ca ai noștri. Frumoși, zglobii, talentați, florile vieții, ce să mai zic. Doar că ei au minim 3-4 copii în familie, mai toţi sunt blonzi şi cârlionţaţi. Taţii lor îşi dădăcesc copiii mai ceva decât mamele. Copii lor nu umblă încoştoşmonaţi cu 3 rânduri de haine, ca să nu răcească, ca ai noştri, ci mai cu seamă foarte subţirel îmbrăcaţi, cu pletele în vânt, chiar şi pe cel mai mare ger. Şi încă ceva. Adulţii îşi pregătesc odraslele de mici să fie descurcăreţi. Să nu se fâsticească – vorba noastră, să intre in vorbă cu străinii, să fie cât mai sociabili, să se manifeste cât mai creativ. Mai pe scurt, cresc copii normali. Pe picior egal cu maturii, şi la port şi la crez.

Olandezii sunt un popor de comercianţi, cu tradiţii negustoreşti seculare. De Ziua Reginei aceştia le oferă şi copiilor posibilitatea să câştige un ban, dar şi să prindă secretele tratativelor şi negoţului. În primul rând, pe 30 aprilie în fiecare an,Vondel Park se transformă într-o piaţă imensă de jucării, haine şi talente, în care maturii se odihnesc, iar copiii vând, negociază şi se laudă cu toate cele învăţate la lecţiile de dans şi muzică.În Vondel Park îi veţi cunoaşte pe cei mai mici comercianţi olandezi.

Acest băieţel a fost învăţat de părinţi să se descurce în orice situaţie. De Ziua Reginei, ştiind că toţi semenii săi vor câştiga bani, şi-a pus şi el un carton pe gât cu un mesaj cel puţin amuzant: Răspund cu Da sau NU la 3 întrebări legate de viiotrul acelei persoane care îmi va plăti 25 cenţi.

Alţii, mai maturi, vor deschide garajul lui tata şi vor organiza un concert cu trupa.

Mai pe scurt, iubiţi-vă copiii, faceţi cât mai mulţi copii şi încurajaţi-i să fie independenţi şi descurcăreţi.

 

 

 

CĂLĂTORII

FOTOREPORTAJ 2: OAMENII LOR

Ultimul om pe care l-am văzut azi, era când mă întoarceam noaptea acasă. A picat în lumina farurilor de la maşina mea şi s-a aflat în această lumină fix 3 sec. Timp suficient ca să înţeleg că nu vreau cu această imagine să rămân în capul meu, înainte de somn. Era tuns, avea mustaţa tradională a moldovenilor, avea o burtă mare tapetată cu un maiou alb, care se îmbracă de obicei doar sub cămaşa şi mai purta un costum sportiv alb,fosforiscent. Avea ciorapi albi şi şlapi, iar în gură sugea pofticios o scobitoare de dinţi. Stătea în întuneric şi aştepta.

Nu-i rău deloc să poţi vedea de toate în viaţa asta. Şi oameni de-ai noştri şi oameni de-ai lor. Şi mai ales e neplăcută senzaţia asta că la ei oamenii sunt mai frumoşi decât la noi. Că doar nu e așa. Probabil e doar o senzaţie. La ei scobitorile sunt folosite pentru scobit între dinţi. Ce prostie…

CĂLĂTORII

FOTOREPORTAJ 1: SĂRBĂTOAREA LOR

De cîţiva ani, la sfârşit de aprilie şi început de mai, a devenit deja o tradiţie ca să plec puţin mai departe de casă. În timp ce la ChIșinău, cu chiu cu vai, era marcată Ziua Tricolorului, eu, vorba cântecului Adei Milea, mi-am pus patriotismul în raniţă, am trecut graniţa şi m-am alăturat celor peste 700 mii de oameni care s-au adunat ca furnicile la muşuroi, să sărbătorească Ziua Reginei, la Amstedam. Ziua în care se şterg orice hotare de vârstă, culoare, opţiuni politice sau sexuale. Ziua în care există o singură condiţie pentru a face parte din gaşcă – să porţi oranj. O fi având olandezii probleme,poate chiar mai mari decât ale noastre. Dar nu ştiu cum naiba fac aşa încât sărbătoarea lor să devină atât de populară încât să adune atâţia turişti străini. Cert e că în suflet sunt nişte petrecăreţi şi negustori înăscuţi, iar talentul de a transforma cheful din ogrăjoara lor într-un chef internațional – nu e doar simplă chestie de marketing. 30 aprilie în Olanda este ziua când poţi vedea multă lume dansănd, cântând, bând, mâncând, navigând pe canale aglomerate, pe bărci de toate mărimile. Şi este unica zi din an când olandezii sunt lăsaţi să-şi vândă obiectele uzate din casă. Dar ce vechituri! Rochii vintage din anii ’50 cu 3 euro….păpuşi de porţelan cu 25 cenţi, centuri de 50 cenţi, tablouri cu 1 euro pt 4 buc…broşe de prin sec 19 cu 3 euro şamd. Mai multe le veţi afla din imagini…

În loc de Wellcome to Amsterdam!

Toată lumea are ceva de făcut. Nu şaşlîc. Vând, cumpără. Cântă şi dansează. Este uimitor cum într-o curte mică, unde numai vecinii se adună, poţi să suprinzi o trupă, cu o vocalistă minunată. Cineva îţi şopteşte că cea care cântă e chiar interpreta Anouk.Cruto zic eu şi nu ştiu cum să-mi stăpânesc un continuare emoţiile de uimire pentru tot incredibilul din jur.

Oranjul e peste tot. Sub orice formă. Şi nimeni nu caută să fie orginal, ignorând această tradiţie cromatică. Dar noi, moldovenii, cu ce culoare am vrea  să ne identificăm? Hai întîi să vrem să ne identificăm.

Distracţia de pe barcă am încercat-o anul trecut. E haios, dar îţi mănâncă prea mult timp. Or pe uscat se întâmplă atâta veselie.

Şi eu am purtat oranj.Şi aş purta o culoare care i-ar uni pe toţi moldovenii. Noi suntem mai bogaţi. Noi avem di tăti culorile.

Un capitol aparte în Queens Day îl au copiii. Dar despre asta în următorul reportaj.

De-ale mele

Păpuşile mele

Fiecare are nevoie de o zăbăgică. Unele îţi consumă timp. Eu pentru pictat pietre timp nu prea mai am. Altele le primeşti în dar sau le aduci din călătorii. Mai sunt şi din acelea pe care ştii exact de unde să le iei ca să-ţi satisfaci necesitatea de ceva nou. De ce avem noi nevoie de toate astea? Probabil e vorba de nişte rămăşiţe ale copilăriei, or necisităţi născute în urmă unor lipsuri. Eu tot timpul, de când am început să călătoresc, rămâneam cu buza umflată vâzând vitrinele magazinelor stil franţuzesc, cu păpuşi, iepuri, îngeri handmade. În străinătate acestea tot timpul sunt destul de scumpe.  Dar mie, mor ce mult îmi plac. Am o pasiune pt dantele şi handmade.

Totul a început exact 1 an în urmă. Când de Ziua Reginei, la Amsterdam se organiza cea mai mare Piaţă de Vechituri sau Flee Market (Piaţă de purici). Continue Reading

CĂLĂTORII

Amsterdam, paţani, Amsterdam

De atâtea ori am făcut declaraţii de dragoste pentru oraşul unde mă simt cel mai bine, încât mă tem să cad în banalitate. Am reuşit să molipsesc cel puţin 3 moldoveni cu virusul Amsterdam. Aşa că acum îi las şi pe alţii să-i cânte elogii. Eu m-am simţit om, alţii au filmat amintiri:))

Mai jos aflaţi şi motivul revenirii mele în Amsterdam pe 30 aprilie 2011. O gaşcă de 30 moldoveni urcaţi pe o barcă pentru a celebra sărbătoarea oranj a libertăţi, desfrâului, dezlănţuirii şi a bunei dispoziţii.