Browsing Tag

arhitectura

EVENIMENTE

Care sunt şansele Rotondei?

100 de oameni, poate un pic mai mulţi. E mult, e puţin? Eu cred că e foarte puţin, reieşind din cei 800 mii cât se presupune că ar popula Chişinăul. Deci 100 de oameni asta ar însemna cam o sutime de 1 procent din populaţia capitalei. Atâţia oameni au ales duminică să nu se ducă la biserică, să nu tolănească în pat, să nu meargă la prieteni, la film, la cumpărături, ci să-şi suflece mânecile şi să adune 40 de saci de gunoi dintr-un loc ex-foarte frumos al oraşului nostru. Cum vi se pare să renunţaţi la propriul confort ca să adunaţi mizeria pe care au făcut-o alţii? Sunt absolut convinsă că nici unul dintre cei veniţi la această acţiune nu a aruncat vreo pungă sau pachet de ţigări pe acolo. Există aşa un soi de oameni, care nu aruncă gunoiul pe jos, dar,în schimb, pot să-l adune după alţii, de dragul propriul bine.

5 February 2013

De-ale mele

Mesaj-masaj

– Să nu uit să trimit cele 2 mail-ri azi. Că le amân de prea mult timp. O să mă creadă o neserioasă…….relaxează-te, încearcă să nu te gândeşti la nimic.

Fac prima tentativă de a nu mă gândi la nimic.Eşuez.

– Aşa, trebuie de amintit Irinei despre poze….Albot uită, tu ai venit să te odihneşti….lasă naibii lucru măcar pentru 2 ore….

Nirvana. Abis….2 min…

– Şi încă să nu uit să le spun despre intervenţiile live celor de la Deşteptarea…….Albot,opreşte-te…azi e duminică….

Nirvană.Abis….încă 2 min….

– Sport. Urgent la sport. Când, de la 1 septembrie? Nu, hai mai bine din octombrie. Dar e urgent. Oare mă eliberez până atunci măcar puţin……Opreşte-te de gândit!

Doar abis.Încă 2 min

-Da, şi să nu uit să-l întreb pe frate-meu unde se trece comisia medicală…..băi, las-o baltă….

Nirvană.Abis. Ţin 2 nuci de baobab. Una într-o mână, alta în cealaltă mână. Aspir spre echilibru.

– Interesant, dar prietena lui are parte de asta în fiecare zi? Sau e şi ea ca cizmarul fără cizme. Mă zbat între gânduri profesionale, casnice, personale şi intime, în timp ce 2 mîini dansează lent pe pielea mea. 1,2, 3, 1,2,3…asta parcă ar fi paşi de vals, nu?

Într-un final mi-a reuşit. Şi după câteva tentative mai apăsate de a mă forţa să nu gândesc, am reuşit doar să mă gândesc că în sfârşit nu mă gândesc la nimic. Este starea mea ideală de existenţă. Starea în care visam să ajung în acest weekend, căutând-o disperată pe Doina şi rugând-o să mă programeze la masaj, preferabil chiar la două masaje consecutive.

În final, am ajuns azi la Welness Land. Am aterizat pe o masă de masaj unde am început cu tradiţionalul scrub. Cele 2 telefoane încă le mai aveam în vizor, cât despre Ipad am fost ceva mai categorică. Dă-l în măsa, vorba primarului nostru. Apoi, la fel le-am zis şi telefoanelor. Pentru că a început marele răsfăţ. Au ei acolo un masaj african. De ce african? Poate pentru că pe fundal a cântat doar Sade. Of, ce mult mi-a plăcut să reaud, în timp ce zburam: Tell me why, tell me why, tell me why, why cant we live together? Se mai numeşte african pentru că în timpul masajului ţii câte o nucă de baobab în mâni. Când l-am întrebat pe băiat: la ce bun? mi-a spus ca nu cumva să zbori în cosmos de plăcere. M-am încreţit înăuntru după o astfel de prognoză. Am mai auzit eu din astea la viaţa mea. Dar de data asta n-a fost ca de obicei. Adică ce mi s-a promis, aia am avut. Un ulei cu un parfum superb, 2 mâini care te masează, şi eu cu o mătură virtuală alung gândurile, ca muştele, din capul meu .

Apoi, în drum spre casă, ceva pe şos Hânceşti m-a făcut să ocolesc din nou cartierul ca să revin la locul cu pricina şi să vă arăt şi vouă ceea ce mi-a stârnit curiozitatea. În primul rând e o splendoare de căsuţă. Nici nu-mi amintesc cum arăta clădirea înainte. Ştiu doar că aşa aş vrea să arate tot centrul istoric al Chişinăului. Îngrijit, reconstruit şi cochet.2 băieţi care făceau curat mi-au spus că aici va fi un restaurant.Când se deschide, nu se ştie. Felicitări pentru bunul gust al stăpânului pe care nu-l cunosc. Treceam seara pe acolo şi mirosea a grătar, se auzea muzică, ardeau lumini. Cineva deja se bucura de acest local pe care eu l-aş pune ca exemplu de bun gust şi atitudine de bun simţ nu doar faţă de propria afacere, ci şi faţă de oraşul care îţi oferă posibilitatea să-ţi deschizi această afacere. Jos arhitecţii netalentaţi (de unul am scăpat deja), jos steclopachete, jos stricăciunea.

Am trecut şi pe la piaţă. Şi când mi-am pus cumpărăturile pe masă, acasă, mi-a picat fisa. Brusc am mai găsit un motiv pentru a-i spune Moldovei pe 27 august un sincer “Eu chiar te iubesc”.

De când am revenit din vacanţă mă trezesesc în fiecare dimineaţă foarte obosită. De parcă aş fi lucrat şi în somn. Corzile mele vocale sunt tare supărate pe mine, iar medicul mi-a spus că la femei acestea se uzează mai rapid decât la bărbaţi.Uneori mă apucă disperarea, la câtă treabă e de făcut ca să se vadă mici rezultate. Dar mă alin cu micile succese şi mai ales cu câţiva oameni de care am mare noroc.

Masajul african vi-l recomand cu drag. Doina,Evelina, Welness land,vă mulţumesc.

7 August 2011

Poştaşii Chişinăului

Consecinţele furtunii

Recunosc. Sunt puţin descurajată. Adică nu. Stai că mint. Mi s-a tăiat puţin din elan. Şi asta doar din cauza unui avânt adolescentin care n-a trecut testul unei anterioare experienţe de organizare a unui brainstorming prin facebook. Există şanse să vină prea puţini oameni sau prea mulţi. Regula nr.1 a unei acţiuni sociale de amploare. Stabileşte scenariul acţiunii într-un cerc restrâns, dar foarte restrâns, apoi prezintă scenariul unui public larg, dar cât mai larg…şi atunci: având motor şi itinerar…ai toate şansele să ajungi la destinaţie.

Neaşteptat de multă lume a reacţionat azi la ideea unei furtuni de idei cu privire la organizarea unui ceva, încă nu ştim ce, pentru a opri fărădelegile care se întîmplă cu patrimoniul arhitectural al Chişinăului şi mai ales cu aspectul lui steclopatizat. Asta nu poate decât să mă bucure. A venit un tată cu odraslele lui scumpe, protestatari profesionişti, ruşi îndrăgostiţi de Chişinău, bloggeri şi specialişti în comunicare( mult prea buni, dar mai puţin entuziasmaţi de reuniune). Mulţi şi vorbăreţi. Toţi supăraţi pe aleşii poporului, lipsiţi de adevărată putere de decizie şi foarte corupţi. Toţi erau conştienţi că discuţia urma să fie depolitizată, pentru a fi una cât mai eficientă. Odată decis acest lucru, numele primarului Dorin Chirtoacă a început să răsune tot mai rar, însă a celor doi subordonaţi ai săi, viceprimarul Nistor Grozavu şi arhitectul principal Vladimir Modârcă – nu. Participanţii la reuniune, mai ales cei foarte implicaţi şi documentaţi, nu puteau povesti despre cele 80 de demolări de până acum, fără a menţiona numele celor care s-au semnat sub ele. Culmea e că Dorin Chirtoacă cunoaşte situaţia. De ce nu ia măsuri mai radicale? Un motiv ar fi legislaţia care nu-i permite să-şi demită funcţionarii implicaţi în aceste istorii. De ce nu-i permite? Pentru că prin judecată aceştia vor fi restabiliţi în post.Aşa cum s-a întîmpla, de fapt, cu arhitectul Chişinăului, V. Modârcă, care în cei 20 de ani de urâţire a Chişinăului, a reuşit să se restabilească în post, chiar în timpul mandatului anterior a lui Chirtoacă, dacă nu mă înşel. D-ul Grozavu, din discuţie, mi s-a părut un om ok. Poate doar mi s-a părut, poate nu. Deci s-ar putea degeaba omul să sughiţe după întîlnirea de azi. Dar pe Modârcă nu-l poate demite.Asta este ipoteza primarului nostru. Serios? Mă întreb eu. Nu are probe relevante la mână pentru a porni o eliberare legală din post sau nu vrea să le aibă?

Dar sub acest steclopachet proaspăt instalat pe str. Mitropolit Varlaam, ştiţi cumva cine s-a semnat? Vreau şi eu să aflu, de ce un magazin de cosmetice, aşa peste noapte bagă o carcasă oribilă pe colţul decupat al intrării în această curte, crezând, probabil, că omul care a proiectat, cândva demult, această intrare în curte, aşa doar dintr-o prostie a hătărât anume aşa să-şi imagineze acest loc din Chişinău.

Revenind la reuniunea de azi. Am reuşit într-un final, graţie lui Dumitru Ciorici, să mai potolim nişte spirite, să stabilim o agendă şi să luăm nişte decizii. Despre punerea lor în practică vă voi ţine la curent. Deocamdată, am hotârît să-i susţinem pe cei de la Curaj, care au pus deja la cale o acţiune de protest chiar lângă nemaiexistenta Poştă veche a Moldovei, din intersecţia Pârcălab şi Mitr Varlaam. Luni, 27 iunie, la 9.00 poftiţi de vă alturaţi. Vom fi acolo şi noi.Dacă din cei 1500 de vizitatori ai mei, măcar 1/10 vor găsi timp să vină cu două flori şi o lumânare, voi considera că mi-am împlinit misiunea. Dacă nu, avem răbdare.. Dacă nu noi, apoi cine o să le facă bube în cap aleşilor noştri.

Cea mai mare bucurie a mea, dacă tot am stabilit în sfârşit o legătură cu d-ul Chirtoacă, e să-l văd la acest protest, aşa cum mi-a promis şi dacă tot va fi prin zonă, să treacă şi pe la locul cu pricina, din poza de mai sus, ca să vadă isprava supuşilor săi. Unul dintre supusi, d-ul Modârcă nu acceptă apariţii tv, dezbateri, nu ştiu cum arată, şi nici google images nu oferă măcar o poză prăpădintă. Mie însă mi-ar plăcea ca poporul să-ţi cunoască eroii.

26 June 2011