binefacere

Probabil niciodată nu vei avea nevoie de asta. Probabil aşa crede fiecare dintre noi. Probabil ne gândim foarte puţin sau deloc la acest subiect, încercând astfel să îndepărtăm, prin alungarea gândurilor triste, o eventuală posibilitate ca aşa ceva să ni se întîmple nouă sau celor pe care îi iubim atât de mult. Nu cred însă că dorinţa de a gândi pozitiv şi a nu permite fricilor să se cuibărească în viaţa noastră, justifică nedorinţa de a cunoaşte informaţii despre acest subiect. Subiectul este unul dur. Şi cum a zis o femeie foarte inteligentă: Cancerul este o boală foarte democratică.

8000 de oameni anual în Moldova sunt diagnosticaţi cu afecţiuni oncologice. Printre ei sunt şi mulţi copii. Şi dacă cineva crede că această boală e doar o plată pentru păcatele noastre, mă întreb cât de mari sunt păcatele unui copil de 3-4 ani diagnosticat cu leucemie.

Iniţial mi s-a întîmplat să o cunosc pe Natalia Malaniuc. Tânăra de 26 de ani, care de 11 ani nu cedează în faţa acestei boli, iar Dumnezeu a răsplătit-o pentru puterea ei şi cu un copil, multdorit, dar neaşteptat. Povestea Nataliei este plină de lecţii. Şi m-am gândit că oricine dintre noi are nevoie de ele. Am făcut la Junal TV, la Sare şi Piper o campanie în urma careia am acumulat cu ajutorul multora dintre voi, a telespectatorilor şi a lui Pasha Parfeni & starurile de la noi, peste 50 mii lei. Astăzi Natalia m-a sunat şi mi-a propus în iunie să fiu naşa de botez a lui Ionuţ. E plină de viaţă.

Apoi am aflat despre Irina, a cărei fetiţa este bolnavă de leucemie. I-am propus să facem o campanie, pe vremea când eram la Deşteptarea. Să adunăm fonduri. Nu prea şi-a dorit să intre în atenţia publicului, dar luptă mai departe.

Recent, am aflat despre o posibilitate de luptă cu cancerul, nemaiîncercată în Moldova, dar destul de practicată în lume: transplantul de celule stem. Din punct de vedere legal, procedura încă nu-şi are loc în legislaţia noastră şi am auzit că mulţi medici de la noi sunt foarte sceptici în privinţa procedurii. Pe de altă parte, imaginându-mi doar, disponibilitatea celor care suferă de cancer de a încerca orice ar putea să le salveze viaţa, aş încuraja medicii să lase loc pentru toate şansele existente. În acest context am cunoscut o tânără familie,a căror fetiţa suferă de leucemie şi care sunt dispuşi să încerce transplantul, dar se împiedică de sumele exorbitante ale acestor proceduri, care deocamdată nu se fac în Moldova.Am vrut să fac un reportaj despre ei. Au un perete plin de icoane în casă. Toate venite din diverse colţuri ale lumii. Şi am înţeles că aceşti părinţi deocamdată cred mai mult în puterea acestor chipuri, decât în cea a oamenilor de a se mobiliza şi a face donaţii. Eu îi înţeleg.

Iată că acum câteva luni l-am cunoscut la Sare şi Piper pe John McKellar. Un scoţian care se află la Chişinău pentru a coordona activitatea unei instituţii despre care poate nu aţi vrea să ştiţi. Hospice Angelus. Este singurul hospice din Moldova care oferă îngrijire paliativă.

Ce este aceasta?

Când nici un tratament nu mai dă rezultate, iar durerile resimţite de un bolnav aflat în faza terminală a unei afecţiuni sunt de nesuportat, familia poate apela la îngrijirea paliativă. Această îngrijire nu vindecă boala, ci are scopul de a proteja demnitatea pacientului. Scopul ingrijirii paliative este asigurarea calitatii vietii pacientului si a familiei acestuia. Oricine poate solicita serviciile Hospice Angelus. Însă capacitatea instituţiei este de a deservi anual circa 500 de pacienţi. Aceştia primesc 20-25 de vizite gratuite la domiciliu, cu îngrijirea, susţinerea psihologică şi medicamentele necesare. Despărţirea cu demnitate de propria viaţă e un subiect pe care nu cred că vreţi să-l discutăm, Hospice Angelus îi ajută de pe cei cărora medicii nu le mai dau nici o şansă, să aibă parte de un sfârşit mai fericit. Deşi acest cuvânt sună puţin cam exotic în contextul folosit. Familia pacientului beneficiază şi ea de susţinere, consiliere psihologică, inclusiv după plecarea omului drag.

Anul acesta Hospice Angelus a organizat a doua ediţie a Balului de caritate. Iar John McKellar ne-a propus, mie şi lui Andrei Bolocan, să găzduim acest bal. Iniţial am  zis da. Apoi am început să ezit, pentru că mi-am imaginat oameni mari, politicieni, businessmani care vor veni la eveniment şi pe care va trebui să-i convingem să scoată bani din buzunar pentru a susţine acest Hospice.

E una să prezinţi concerte şi petreceri şi e cu totul altceva să găzduieşti un Bal de caritate. Trebuie să ai stofă, trebuie să fii credibil, trebuie să ai o imagine  care i-ar convinge pe oameni să urmeze un mesaj cu care vii în faţa lor. Nu înzadar în toată lumea pentru astfel de cauze se apelează la participarea unor mari personalităţi, vedete. Lui John i s-a părut că noi le avem pe toate acestea. Lucru pentru care ţin să-i mulţumesc.

Taxa de participare la eveniment a fost de 75 de euro. Nu atât de mult încât să fie  atât de puţini politicieni şi oameni de afaceri la bal. S-a organizat şi o tombolă, iar mai târziu şi o licitaţie. La cea din urmă musafirii s-au ales cu biciclete, vacanţe la munte, bilete la concertul lui John Bon Jovi în schimbul unor sume mult mai mari decât preţul acestor obiecte. În fine, nici aici nu s-a putut fără moldoveni care fie că erau puţin chercheliţi, fie că nu au mai participat niciodată la o licitaţie şi de aceea încercau să instaureze ei propriile lor reguli de licitaţie. Suma adunată în urma Balului de Caritate  nu o cunosc, însă banii adunaţi doar de pe urma licitaţiei (circa 10500 euro) mi s-au părut  nu foarte mulţi, deşi organizatorii au rămas foarte încîntaţi de eveniment şi rezultate.

De rând cu noi, prezentatorii de la Sare şi Piper, s-au alăturat acestei iniţiative şi cei de la Trigon, şi cei de la Snails.

N-aş putea să închei fără a recunoaşte cât de tare mă bucur că am avut ocazia să prezint acest eveniment, să învăţ cum se face o licitaţie:))(e nevoie de o viteză şi de capacităţi de exprimare deosebite) şi să-i cunosc pe doi oameni foarte plăcuţi : Prinţesa Marina Sturdza şi Dragoş Bucurenci

Pentru final, vă recomand să vă înarmaţi cu răbdare şi să vedeţi un film extraordinar:

KOMT EEN VROUW BIJ DE DOKTER