Când te apuci, prin studenţie, să schimbi căminele sau chiriile e un fel de distracţie. Când devii mare, leneş, cu avere şi sictirit de ideea schimbării unei case pe alta – e o “distracţie” cu totul specială. Am atâtea să vă spun, să scriu şi să confesez. Şi mi se întâmplă deseori să adun impresiile mele pe policioara: să nu uit! ca după aceea să le uit cu succes pe toate. Sunt lucruri care sper să devină stabile, cum ar fi o adresă, un număr de telefon canadian, o familie şi timp pentru această familie, prieteni noi pentru care niciodată nu găseşti timp. Mai sunt şi lucruri deocamdată foarte instabile, cum ar fi pe ce cale să o apuc, cine vreau să fiu, ce şcoală să-mi aleg, cum să economisesc, cum să apuc să-mi trăiesc viaţa aici aşa cum mi-o imaginam în Moldova.
Azi fac o lună de când a pornit aventura: o viaţă nouă în Canada. Câţi dintre voi au imaginaţie suficientă să vizualizeze emoţiile care mă copleşesc şi gândurile mele ascunse. Din toate proiectele mele de până acum, acesta este cel mai dificil. Dar şi cel mai interesant. Din fericire, datorită oamenilor mei dragi şi apropiaţi, noilor mei prieteni şi recunosc, spre marea mea surpriză, multelor mesaje pline de căldură şi încurajări pe care le-am primit de la pritenii virtuali, suntem din ce în ce mai bine. Lista de taskuri devine mai mică. Notele de plată se reduc şi devin previzibile.
Acum, că tot am, în sfârşit, internet acasă, o să ne scriem mai des. Şi voi renunţa la obiceiul de a pune pe policioara: să nu uit ! ceea ce poate fi scris azi. Eu cred că ochii care nu se văd se uită şi asta nu mă descurajează deloc în a scrie în continuare pe acest blog, dar despre o altă Nata. Nata – mama, iubita, gospodina şi rând pe rând, vor veni studenţia, profesia şi altele. Deocamdată, dacă tot am lipsit atâta de aici, hai să revin cu lucruri frumoase, cu un top lucruri care mă fac să mă simt bine la mine acasă, în Canada. Să nu ezitaţi să-mi scrieţi care sunt lucrurile care vă fac pe voi să vă simţiţi bine acasă la voi.
Voi începe cu kilogramele cărate din Moldova: Îmi plac covoarele mele de la Iaremcea. Le-am adus de la Kiev, prin luna mai, cu gândul că se vor potrivi la decorul din noua mea casă. Am avut dreptate. Lână, culorile, căldura lor îmi fac casa mai primitoare.
