Un nou magazin de diamante la Chișinău? Dar la voi ce, nu e criză?
Se întreba prietenul italian al prietenei mele.
În Moldova e criză acută și magazinele din centre comerciale sunt pe brânci.Cu toate acestea unii îndrăznesc să-și riște averea și deschid noi afaceri. Poate,pentru că diamantele sunt una dintre cele mai sigure investiții în peroadă de criză. Iar cînd diamantele sunt atât de frumos ambalate, se poate adeveri că riscul nu e chiar atât de mare.
Speram să văd azi un spectacol de flamenco la Bitei. Dar nu va mai fi. Şi mă tem că în doi ani nu vom avea nici acest festival. Dragi prieteni, cei care se alimentează spiritual din orice formă de artă, avem toate şansele să fim lipsiţi de această gură de aer. Ştiţi de ce? Pentru că nu au nevoie moldovenii de cultură şi teatru. Şi pentru că cei care ne conduc acum încep foarte mult să semene cu cei care au fost pînă la ei. Îşi bagă piciorul în cultură. Poate cineva dintre voi mă va contrazice spunîndu-mi că atîta timp căt nu s-a împărţit puterea, nu au timp să se gindească la alte gropi. Dar pănă îşi împart ei puterea, noi rămînem cu tot mai puţini oameni dispuşi să facă ceva frumos pentru ţara asta.
Azi m-a sunat Petru Vutcărău, directorul festivalului. Nervos şi dezamăgit. Festivalul BITEI a intrat în foarte mari datorii, ceea ce a făcut imposibilă aducerea dansatorilor de flamenco din Spania. De fapt, tot acest festival, pe care eu îl ador pentru frumoasele spectacole pe care ni le aduce, este o Ţeapă continuă. Guvernaţii le-au promis susţinere finaciară – nu a venit. Air Moldova le-a tras o altă ţeapă demnă de aplauze. În ultimul moment a anunţat că nu va mai acoperi cheltuielile de transport. Hotelul care găzduieşte actorii taxează festivalul contra tarifelor full price.
Organizatorul acestui festival, teatrul E.Ionesco nu a avut nici un spectacol în festival. De ce? Pentru că nu au avut unde repeta. Banii preconizaţi pentru încheierea reparaţiei sediului nu au mai venit. L-am întrebat pe Petru dacă ar fi dispus să vorbească despre toate astea. Mi-a spus că nu l-ar ajuta oricum la nimic. Că s-ar putea să nu-şi mai vadă reparaţia încheiată, dacă face prea mult zgomot.
Cultura niciodată nu a fost o afacere. Cultura are nevoie de susţinere. Marele Gaudi, niciodată nu ar fi ajuns mare, să nu se fi găsit un nene barosan care să creadă în nebunia acestuia.
Moldova, acum ai tot, chiar şi televiziune, dar tot mai puţină cultură.
Ca sa simtim criza economica in tara noastra, ar trebui, pentru inceput, sa avem o economie:spun unii. Cu toate acestea, toata lumea care are o afacere in Moldova, mare sau mica, depune un efort titanic ca sa-si salveze businessul, pentru ca totul functioneaza acum la 50 % capacitate, adica la limita de supravietuire.Salvarea banilor acum ii preocupa pe oameni mai mult decit salvarea sufletelor, iar intr-un final avem ce avem. Pentru inceput vreau sa spun ca am intilnit anul acesta o singura femeie din Moldova care mi-a povestit cu multa bucurie despre cit de bine ii merge, despre minunatul sot pe care i l-a trimis Dumnezeu si despre bebelusul pe care il poarta in burtica si pe care l-a asteptat de ani de zile. Problema e ca aceasta unica moldoveanca fericita am intilnit-o in Olanda.In rest mai toti pe care ii intilnesc au sufletul mihnit si sunt plini de dezamagire.
Nu am chef azi…Nu am chef azi…N-am chef de nimic….Nu am chef azi..Nu am chef azi..De vodca sau de gin, tequila rom sau vin…tzigari nu mai vorbesc…iar pe tine, pe tine, pe tiiiiine te urasc….
Sunt o antifumatoare, alcoolul ma lasa total indiferenta….dar nu si refrenul asta de la Vama Veche. E marti, iar eu tot nu am chef…Cred ca nu mai suport vara asta. M-am saturat de suspansul in care ne tin alesii poporului. M-am saturat de criza. Ma innebunesc tintarii. Totul in jur e la fel. Macar de-ar umple odata lacul din Valea Morilor cu apa. Macar de-ar aparea un teren civilizat de joaca pentru copii. Eu cu ale mele, tu cu ale tale. Pe tine ce te enerveaza?