DE CE OAMENI DIN INIMĂ
Să porți haine de la un brand sau altul este o opțiune legată de gust și portofel. Să alegi un brand local pentru că îți place și vrei să-i susții pe oamenii care muncesc în spatele lui, este deja o atitudine socială. Prin campania OAMENIDININIMĂ vreau să descoperim împreună pe oamenii din spatele brandurilor de haine create în Moldova. Și, totodată, să găsim motive pentru a-i îndrăgi și a vrea să-i încurajăm să continuie ce au început. Cu unii dintre ei veți descoperi că aveți viziuni, slăbiciuni sau pasiuni comune. În cazul altora vă va impresiona curajul, de care poate aveți impresia că duceți lipsă. În orice caz, istoriile lor nu ar trebui să vă lase indiferenți.
La primele ediții ale paradei branduruilor autohtone am fost oarecum implicată în organizare, dar de câteva ediții urmăresc doar prin FB evoluția designerilor noștri. Văd ce emoții au înainte de prezentări, grație postărilor din pre-producție, îmi imaginez ce cheltuieli au de suportat creatorii și organizatorii pentru a-și asigura o prezență cât mai decentă, de aceea mă fixez, în mare parte, pe lucruri bune. Dar dacă nu am vorbi și despre părți care pot fi îmbunătățite, care ar mai fi rostul acestui proiect. Rolul lui este să creeze și să amelioreze imaginea modei din Moldova. Iar pentru a ameliora, criticile sunt absolut necesare.
Festivalul ”Ia Mania” din acest an mi-a dăruit nu doar o groază de emoții frumoase, ci și câteva prietenii noi. Una dintre ele este cu Nicoleta Chirica, o fată frumoasă și deșteaptă din București, care a creat acum câțiva ani brandul de genți Iutta. Gențile Nicoletei se deosebesc de altele prin faptul că poartă pe ele semne românești. Ornamente tradiționale pe care le pescuiește de pe unde poate ea și le transmite mai departe. Gențile Nicoletei au și câte un nume. Eu am primit în dar o geantă pe nume Basarabia.
ROCHIE DE LA EUGEN HUDOROJCOV. SPECIAL PENTRU CONCURSUL ”MÂNDRIA”
La doar câteva zile după Ia Mania, jurnalista Rodica Trofimov și fotograful Florin Tăbârță m-au scos din oraș pentru o sesiune foto.Urma să apară în revista Felicia. Fotograful a ales să aterizeze la Tribujeni. Da, eu știu că peisajele frumoase ale Moldovei nu se opresc la Orheiul Vechi, dar acea după amiază mi s-a părut mirifică. O stare de spirit care s-a întipărit întocmai în aceste fotografii. Caniculă care topea machiajul ca pe o înghețată, o linișteeeee….cum numai la țară, ziua în amiaza mare poți găsi, și o frumusețe de natură pe care atât ochiul omului cât și obiectivul aparatului foto nu aveau cum să o lase neobservată. Fiind întrebată cu ce mă voi îmbracă, răspunsul a fost imediat. În cele mai frumoase haine de la Concursul ”Mândria”.
Am revenit acasă, la Chișinău, și am descoperit că s-a schimbat parola de acces la wifi. Am sunat la Moldtelecom. După doar câteva luni petrecute acolo, unde formulele de politețe elementare nu se limitează doar la ”Bună Ziua”, fără să-mi dau seama, în afară de ”Bună ziua” am întrebat: ”Ce mai faceți?”. Știu că sună foarte ciudat să întrebi un tehnician necunoscut de la Moldtelecom ce mai face. Dar multă lume pe glob așa percepe comunicarea de zi cu zi. La celălalt capăt a urmat o pauză de 3 sec. Apoi, întreabarea: Spuneți care este problema.
Am coborât pe Pușkin, în scuarul liceului Gh. Asachi. Băncile tricolor, aranjate în fața unui ecran pe care rulau niște imagini cu icoane, m-au făcut să înțeleg că mi-au scăpat niște știri. În afară de faptul că scuarul, destul de încăpător, brusc a devenit destul de mic, aceste bănci tricolor mi s-au părut o pedeapsă nemeritată pentru Chișinău, de rând cu ceea ce rula pe ecran.
Am coborât din mașină și am început să pășesc prin asfaltul spart și bâltoci pline cu țârfâială. Și m-a lovit în față un vânt rece și neprietenos. Și m-am gândit la primar. Iar. Și apoi nu m-am mai gândit la el
Vreau să mă schimb. Vreau să văd cât mai multe lucruri bune în jurul meu. Lucruri care mă uimesc plăcut.
Într-o săptămână de aflare la Chișinău ele au fost destul de multe, aceste momente plăcute de uimire.
