În timp ce facebok-ul clocotește cu filmulețe aniversare, care mai de care, despre viața deloc secretă a fiecăruia dintre noi, eu rămân așa, mai cuminte, cu ale mele 1000 de mărțișoar. Și vreau să vă împărtăș bucuria primirii primelor mărțișoare.
În afară de faptul că m-a uimit viteza cu care a ajuns de la Chișinău la mine, în doar 5 zile, m-a uimit și prețul plătit de Elvira. Am primit 4 mărțișoare însoțite de câteva cărți poștale foarte mioritice și o poză a nepoatei sale, îmbărțișând o păpușa dragă. Nu aș vrea deloc să mai văd așa sume mari. Mă simt tristă când văd că cineva a putut să se despartă de așa bani ca să-mi trimită primăvara prin poștă.
În schimb, nu m-au uimit deloc visele Elvirei. Trei la număr. Niște vise frumoase, simple, firești pentru o mamă, bunică și moldoveancă. Mă tem însă că pe cât de simplu, pe atât de prea veșnic este visul legat de Moldova. Mărțișoare o să mai facem noi la Montreal, dar visele voastre, oare când o să mai am eu ocazia să le aflu. Mulțumesc din suflet pentru această rară onoare.
Elvira, te cuprind. Și fie ca bucuria pe care mi-ai adus-o cu scrisoarea ta să se transforme în aripi pentru visele pe care mi le-ai împărtășit.
