Moldova nu are prea multe profesii legendare. Printre acele puține domenii care au o istorie de secole în spate este vinificația.
Tatăl meu Ion este vinificator de profesie. A învățat la UTM, apoi la Moscova. A proiectat fabrici de vinuri, muncind la Institutul ГипроПлодоОвощПром. Dar cel mai important, tăticul nu-și poate închipui grădina fără viță de vie și, bineînțele, că a mustuit vin de casă toată viața lui.
Vinificația este o profesie nobilă. Tocmai de asta e frumos când fiii merg pe urmele taților lor vinificatori. Așa cum a făcut fratele meu Sergiu, și el vinificator de profesie, absolvent al aceleiași UTM. Numai că fratele meu, ca și mulți alți vinificatori din generația lui, s-a născut într-o țară bolnavă. Și s-a pomenit într-un anumit moment al carierei sale fără lucru într-un domeniu în care s-ar părea că de lucru ar trebui să fie tot timpul. Șeful său, Directorul Fabricii ”Vismos” a fost ucis,s-au închis fabrici, secții întregi de producții vinicole au fost oprite, oamenii erau concediați, salariiiole erau reduse. Ai senzația că cineva intenționat și conștient a distrus această industrie. Așa că fratele meu a fost nevoit să plece din Moldova ca să poată supraviețui. Aceeași cale au avut-o foarte mulți vinificatori cu experiență din generația sa. Unii au pus cruce pe vinificație. Fratele meu este azi infirmier. Iată la ce i-a servit dragostea pentru chimie și biologie.
Fost-au vremuri când vinificația țării noastre, acest domeniu unic, născut din pământ și soare, puținele resurse naturale pe care le avem, începuse pur și simplu să moară.
Apoi rușii au spus că vinurile noastre sunt de calitate proastă și ne-au tăiat accesul spre cea mai mare piață de desfacere a producției vinicole basarabene. Multe vinuri chiar erau proaste. Multe dintre ele și azi continuă să fie proaste. Dar în același timp, vinificația Moldovei renaște văzând cu ochii. Apar vinării de familie, sunt construite pe lângă vinării comodități pentru turism oenologic, se lucrează la formularea brandurilor, la identitate vizuală, la acțiuni de promovare a vinurilor noastre. Și toate aceste eforturi nu sunt zadarnice. Șutul primit de la ruși i-a făcut pe mulți să spună Amin, dar pe alții i-a motivat să caute soluții și azi vinurile noastre pot fi găsite în China și Japonia.
Cred din toată inima că, la cât de modestă este ofertă Moldovei în materie de branduri locale, vinurile noastre trebuie conștientizate de fiecare dintre noi drept o comoară care merită să fie promovată printre străini cu multă venerație. Am gustat și din vinuri australiene, și din cele din Africa de Sud, și din Franța, și din Italia. Dar am băut vinuri excelente precum Lupi și La Petite Sophie de la Vinăria Gitana, Feteasca Neagră de la Vinăria din Vale sau Rose de la Mimi.
Sfințiți vinul din Moldova și pe vinificatorii noștri, oameni care au grijă să mențină în viața această meserie frumoasă. Și nu ignorați elementarele reguli de consum al vinului:
http://jurnalul.ro/scinteia/special/cum-se-servesc-vinurile-502976.html
Azi ”Ziua Vinului” trebuia să fie o sărbătoare mare, dar nu va fi. Poate pentru că încă nu s-a ajuns la o formulă mai elegantă de a marca această sărătoare În schimb, azi vinăriile din țară vă așteaptă să le gustați și să le lăudați vinurile. Mai jos aveți programul zilei. Luați un taxi și trageți o fugă până la o vinărie. Sper să fie suficient de inteligente să vă și hrănească gustos Și nu uitați odată cu paharul de vin dat peste cap să trimiteți un gând bun vinificatorilor noștri rămași în țară, pentru că pe cei plecați puțin ce-ar mai putea să-i mai întoarcă acasă.
