Browsing Tag
jurnaltv
Aceste și multe alte învățături intră în setul de bază a educației numite “cei 7 ani de acasă”. Reieșind din experiența anului trecut, pot cu mâna pe inimă să vă recomand noua ediție a audiobook-lui “Jurnalului cu povești” cu genericul “Povești pentru copii cuminți”. Pentru că anul trecut copiii mei, dar și mulți alți despre care am auzit, s-au îndrăgostit, pur și simplu, de poveștile și personajele interpretate de prezentatorii noștri.
Mai pe scurt: A fost bestial!
Mai pe lung: Câtă lume, atâtea păreri. Protv-ul, venind la concurenți la eveniment, nu a văzut nimic decât lipsa bostanilor. Eu am simțit lipsa sacilor de gunoi. Unora le-a lipsit mâncarea. Cert e un lucru. Nimeni nu s-a așteptat la atâta lume flămândă la Bostaniada. Lozovenii, să fi știut că vor veni atâția musafiri, se pregăteau mai conștiincios. Cel puțin eu întîlnisem cîteva lozovence mîhnite că nu au știut de festival, că ar fi pregătit și ele niște plăcinte. Și nu doar ele. Multă lume a regretat că nu a avut ceva de vândut, pentru că pe stadion era un roi de lăcuste. Gata să înghită tot ce e bunișor. Chiar și la un preț mai piperat. Păi dacă poșta de vorbe nu merge în sat, aici n-ai ce-i face.
Vremea a fost de nedescris. Pe 28 octombrie am umblat cu mânecă scurtă, la 22 de grade, cu soare pe cer, dar și în ochii celor din jur.
Demult nu m-am simțit într-un mediu atât de prietenos. Sau poate așa am vrut eu să-l văd. Pentru prima dată în viața mea am pozat pentru atât de multe aparate foto. Stresul l-am stins cu un vin ghiurghiuliu, din acela care lasă pete ce nu se mai scot cu nimic.
Să presupunem că până la anul se rezolvă și cu sacii de gunoi, și cu bostanii și cu mâncarea.
Ce mi-aș mai dori e ca până la anul să se mai rezolve ceva: oamenii să aibă grijă să arunce gunoiul doar la urne, să le pese nu doar de ograda sau apartamentul lor, ci și de spațiul pe care îl împart cu cei din jur. N-ar strica oamenii ă creadă mai mult în propria lor putere de a schimba lucrurile spre bine, să lase acasă scepticismul și să poarte în schimb mai mult oranj, galben și verde. Până la urmă e o sărbătoare tematică și are nevoie de câteva elemente pentru a-i respecta tematica. Mi-ar mai plăcea lozovenii să creadă în Bostaniada măcar pe jumătate cât cred eu în ea și atunci ne putem descurca oricând fără sponsori.
Îmi vine să vă cuprind pe toți voi care ați venit la Bostaniadă și ați participat la scrierea primei istorii, fie la gătit, fie la mâncat. Eu am hrănit vreo 30 de guri cu dovlecii din poze și m-am simțit excelent văzând-o pe maică-mea care le zâmbea cumpărăturilor și care în aceeași dimineață mă convingea sceptic că poate nu merită să mă chinui, oricum nimeni n-o să-i cumpere. Iar seara regreta că n-a făcut niște învârtită cu dovleac. Las că la anul. Ploi să fie, dovleci să fie, dorință să fie. Că unde dorință nu e, nimic nu e. Uite-așa patetică sunt eu azi.
x
Au venit mesaje bune:
Petru: Ma numesc Petru, am 32 ani si sunt sef-bucatar. Cu mare placere m-as implica in organizarea si petrecerea festivalului de la Lozova. As putea gati o gustare din dovleac. Cum as putea sa cooperez si eu? Care sunt conditiile sau sugestiile voastre?
Marika:Salutare Nata,am citit pe blog despre BOSTANIADA 2012 și despre invitația participării dacă dorim și avem cu ce.Aș vrea să te întreb dacă pot participa și eu cu Colecția ”Zestrea de la mama”(10 piese) și cu noua Colecție care tocmai am finisato care se numește ”Plicul în traistă”(12 piese) aceasta conține traiste și plicuri executate din țol moldovensc țesut la război de bunici. Dacă este nevoie pot să îți trimit și poze.Aștept răspuns…Cu respect Marika.
Elena: salut, am citit pe blog despre bostaniada. vreau sa creez event pe fb, pt a mobiliza lumea noastra si sa se simta mai high ca ‘na au vazut event pe fb despre asta ). imi permiti sa fur din articolul tau pt rubrica detalii?
Vă mulțumesc pentru mica speranță pe care am renăscut-o în mine visavis de receptivitate și implicarea cetățenilor nștri. Mai vin și altfel de mesaje. Eu nu le citesc. Le arunc direct la gunoi. Din gunoii vin, în gunoi să ajungă.
Ultimele noutăți de pe front: Vremea va fi rece și poate local va ploua. Dar asta nu schimbă nimic. Nu e ger, u e crivăț. Doar 10 grade cu plus.Avem artiști din Lozova, un cor de bărbați, nsmblu de dans, copiii de la grădiniță, avem ansambluri din Strășeni, meci de fotbal între vedetele showbizului, lozoveni și Jurnal TV.
Cine se mai bagă?
Precum bine știți, la capitolul spirit civic stăm ai naibii de prost. La implicare comunitară, la voluntariat sau la alte gratuități stăm un pic mai bine decât: dă-mi o pace și-ți dau zece. Eroismul nostru este unul destul de pasiv. Ne place mai mult să-i vedem pe alții urcând pe baricade, decât să acoperim noi ambrazura cu pieptul. De aceea îndrăznesc să vă propun ceva mai puțin eroic și poate deloc revoluționar. Nu e nici marș unionist, nici protest. E un festival, ideea căruia s-a născut în capul lui Ion Ciocan – un fermier care chiar mișcă Moldova din loc.
Primăvara, Ion ne hrănește cu super căpșuni și cu mare, mare greu organizează Festivalul Căpșunii. Vara, Ion avea miere extraordinară, până nu s-au găsit niște debili să-i distrugă albinele. Iar toamna, Ion pur și simplu ajunge să delireze din cauza dovlecilor săi. Na, așa e omu. Îi place ceea ce face și e nebun după Moldova. Oameni din ăștia rămân tot mai puțini.
Ion are o bună prietenă, Tamara Șchiopu, care ar fi putut, bine mercy, să stea măritată fericit în Anglia ceea a ei. Nu, Tamara nu are astâmpăr. Este vegetariană, cultivă în grădina ei englezească tot anul numai produse bio, le livrează pe la vecini, inițiază mișcarea slow-food și transformă dovleacul în credință.
Tamara crede că moldovenii cunosc prea puțin, adică aproape deloc nu cunosc doleacul și de aceea nu prea îl consumă. Ei știu doar de bostanul dat la animale și habar nu au că pot fi cultivate zeci de soiuri de dovleac, fiecare cu aspectul, aroma și gustul lui special. Recent s-a împlinit și unul dintre visele Tamarei. Aceasta a scris și scos la tipar biblia dovleacului. Cartea se numește: “Dovleacul Minune” și conține rețete extraordinare de pregătire a dovleacului. În special, dovleacul este extraordinar pe timp de iarnă. Se păstrează bine și mult timp, este foarte variat în pregătire. Recent am gătit și eu în emisiune o tartă din dovleac cu scorțișoară. Mare bunătate. Cartea poate fi găsită în chioșcuri. Eu pot să fac una cadou, celei care se înscrie prima la participarea în festival. Tamara s-a oferit, reieșind din experiența sa englezească, să pună pe foaie toate ideile noastre, cu o listă de riscuri și avantaje. Riscuri sunt mult mai multe decât avantaje. Noi însă am vrut să vedem doar avantajele și ne-am avântat.
Cei doi, Tamara și Ion, au venit la Jurnal Tv exact când noi eram în febra pregătirilor de hram și ne-au cerut susținere informațională pentru ideea lor – un festival al dovleacului la Chișinău. Am zis, cu toată lumea că e o idee grozavă, dar trebuie lucrată și revenit la ea după hram.
Am revenit. Am stat, am chibzuit, am cântărit și am decis cu toții că ar fi o idee mult mai bună ca festivalul să se desfășoare nu în Chișinăul plin de alintături urbane, ci chiar în satul natal a lui Ion – Lozova. Am mers la Lozova și am descoperit acolo un super stadion de fotbal, numai bun pt ce ne trebuie nouă.
Și apoi doar pe dovleac nu faci festival. Din nou am stat, am chibzuit, am cântărit și am decis să-i adăugăm mai multe elemente: un târg al meșteșugarilor, un târg al agricultorilor locali cu tot ce cultivă și cresc locuitorii din Lozova pe lângă casă, un târg gastronomic cu dovleac la bază, un teatru gastronomic unde eu împreună cu Tamara vom găti câteva rețete delicioase din doleac.
Am luat legătura cu Asociația Culinarilor Catering Moldova care încă o dată m-au convins că au o super șefă. Și atâta timp cât Elena Ciobanu va fi acolo în frunte, vom avea bucătari cu care să ne mândrim și acasă și peste hotare. Deci ei ne asigură că vizitatorii vor avea ceva bunișor de pus pe limbă. Și tot ei ne promit o supă de dovleac în cantități mari.
Primărița din sat a mobilizat ceva lume locală.Am auzit că locuitorii din Lozova nu prea au nevoie de acest festival. Ideea nu i-a aprins. Sau nu au fost convinși cum trebuie. M-a mâhnit tare asta. Mi s-au lăsat mâinile și mi-am zis: da mai dă-o în p……..m….ii.. Oare eu să am nevoie de asta mai mult decât ei? Oare oamenii sunt atât de adormiți încât să nu înțeleagă că aceasta este o șansă pentru ei, în timp, să atragă turiști, să facă vânzări, să contribuie la înflorirea și promovarea satului lor? Sper într-un final inimile lozovenilor să înceapă să bată mai tare. Iar noi îi vom susține.
Am hotărât să implicăm și copiii de la școala din sat. Aceștia vor picta desene cu dovleac, vor îmbrăca costume de Halloween, vor face un bal al Cenușareselor. Și vor concura cu desenele si costumele care sperăm să fie aduse de copiii vizitatori. Cel puțin la asta am convenit. Ce va ieși în final, numai Dumnezeu știe. Dar sunt optimistă.
Am apelat la Diana Dicusară, Directoarea Centrului de promovare și conservare a patrimoniului cultural imaterial, pe care am cunoscut-o la Bâlciul Olarilor din Iurceni. Am rugat-o să mobilizeze meșterii populari. Cei care ar putea face vânzări cu obiecte utile în gospodărie: oale de lut, cojoace de oaie, obiecte din lână, coșuri din lozie. Până acum avem circa 20 de meșteri în listă. Sper să mai adunăm. Dacă mai cunoașteți pe cineva, anunțați-i să vină, să facă vânzări. Iar voi veniți să faceți cumpărături! Prin asta susținându-i și convingându-i să participe pe meșteri și la anul. Au și ei niște cheltuieli de transport de suportat.
Artiști locali vor anima atmosfera. Sunt planificate o serie de competiții trăsnite.
Vom avea și o expoziție a dovlecilor. Veniți cu o lampă de Halloween ca să participați într-un concurs al acestora! Veniți să cumpărați un dovleac sau o lampă din dovleac. Veniți costumați, bine îmbrăcați, cu toată familia. Să prindeți o gură de aer de Lozova. Dar cel mai important, să-i convingeți pe locuitorii din Lozova că atât ei, cât și noi, orășenii, avem neoie de asta. De activități comunitare care nu se țin pe NICI UN SPONSOR, ci doar pe entuziasm.Acum e momentul să contribuiți la nașterea unui nou festival în Moldova.
Poate anul acesta vom avea carențe în organizare. Poate nu toate vor ieși cum vrem noi. Nimic nu e mai grav decât pasivitatea sau indiferența, în inițiative ce se țin pe entuziasm. Nimic nu e poate fi mai descurajator decât dacă lozovenii se vor convinge că scepticismul lor a învins.
Apropos, festivalul e un spațiu extraordinar pentru sponsori, doar că aceștia mai greu reacționează la inițiative rurale de acest gen. Las că la anul.
Dacă vreți să gătiți din doleac și să vindeți sau doriți să faceți comerț cu promoționale ce țin de dovleac – contactați-mă.
Mă țin pe entuziasm și vă aștept cu drag la Bostaniadă, pe 28 octombrie, la ora 12.00, la Lozova. Prima și sper deloc ultima ediție a festivalului dovleacului care are menirea să susțină noiul di noi.
Știu că multă lume o îndrăgește și deci vă va părea rău dacă veți rata acest eveniment.
Voi începe prin a vă spune că am fost profund impresionată de showul care s-a făcut pe internet în legătură cu plecarea lui Sergiu Beznițchi de la Jurnal TV. Spun show pentru că altfel nu știu cum să numesc procesul de consacrare în eroi ai neamului a unui om care plecând, a ales să toarne mizerie în capul unei televiziuni care l-a făcut prezentator tv. Mesajul său a fost interpretat ca un gest de mare curaj. Sunt nedumerită, pentru că am trăit și eu cândva experiența de a mă despărți de locul în care m-am format ca profesionist și în care am activat aproape 10 ani de zile. Până acum am tot respectul pentru compania în care am cresut și niciodată nu mi-am permis să vorbesc urât în public despre anteriorul meu angajator sau colegi. Din cîte știu asta se numește bârfă, nesimțire și nu act de curaj. Nu mi se pare corect ca relația între un angajat și angajator să se discute în public. Dar, trăim în democrație și în epoca exprimării libere. În acest caz ar fi corect ca spectatorii Jurnal TV să cunoască și cealaltă parte a monedei. Întrebându-mă de ce a fost “martirizat” Sergiu Beznițchichi, am încercat să înțeleg de ce Jurnal TV este tratat nu ca o televiziune ci ca un jurnal personal, un blog personal sau o “gazetă de perete” în care vii să te exprimi cum vrei tu pentru că așa ai chef.
De ce anume este acuzat Jurnal TV ? Că nu acceptă încălcarea continuă a regulamentului intern sau a politicii sale editoriale? E ca și cum ai reproșa unei companii că profesionalismul este una dintre valorile sale.
Vă voi aminti că în cazul lui Sergiu Beznițchi vorbim nu despre un prieten alungat din gașcă și nici despre ruptura dintr-o căsnicie. Vorbim despre o relație profesională. O relație profesională se construiește pe obligații între un angajator și un angajat. Fiecare și le asumă de bună voie, printr-un contract. Acest contract prevede că angajatul se obligă să presteze un anumit volum de muncă în favoarea angajatorului, iar angajatorul – să-i remunereze la timp munca. E o filosofie universală și binecunoscută de toți.
Când un angajat demonstrează cu bună știință, timp îndelungat, nesupunere față de regulile sub care s-a semnat, ba mai mult, sfidează în fața colegilor autoritatea celor cărora li se subordonează, face ce vrea, când vrea, tratează locul de muncă ca pe ceva secundar, care nu merită prea mult efort și atenție, atunci angajatorul se desparte de acest angajat.
Pentru cei care nu sunt la curent – de obicei, prezentatorii de televiziune, au un contract mai deosebit cu anagajatorul lor. Pe lângă setul standard de obligații, contractele acestora conțin clauze ce țin de felul în care prezentatorii arată și își shimbă imaginea.Felul în care apar și se comportă în emisie directă, în alte media și în public. Mai sunt clauze ce țin de exclusivitate sau de interzicerea unor activități care ar putea pune într-o lumină proastă televiziunea la care muncește prezentatorul.
Prezentatorii trebuie să se abțină de la expunerea pozițiilor personale și subiective la tv, pentru că aceste poziții pot afecta imaginea postulu. Un prezentator tv nu este angajat pentru a-și promova propriile viziuni și valori, ci pentru a reprezenta politica postului la care a acceptat benevol să muncească. În cazul celor mai mari prezentatori de televiziune , valorile și viziunile proprii coincid cu cele ale canalulu la care muncesc. Iar dacă nu coincid – pleacă.
Cei mai buni sunt cei care reușesc să găsească un echilibru între rigori corporative și libertate personală.
Un prezentator bun este acela care tot timpul crește și exersează. Pentru a crește profesional și a persevera, pentru a fi documentat și informat cu tot ce se întâmplă în jurul lor, prezentatorii profesioniști ies de obicei pe teren, adică fac reporterie și contribuie activ la partea editorială a emisiunii pe care o prezintă.
Sergiu Beznițchi, fostul prezentator al emisiunii Deșteptarea, a semnat anul trecut cu Jurnal TV un contract pentru funcția de reporter și prezentator. Urmează să enumăr motivele pentru care contractul cu Sergiu Beznitchi a fost reziliat.
1. MUNCA PE TEREN
Vreau să deschid o paranteză: pe lângă Jurnal TV, Sergiu Beznițchi mai are o sumedenie de alte angajamente și activități: un salon de frumusețe, este agent de vânzări la compania Amway și prezentator la modă de nunți și cumătrii. De aceea, agenda lui este supraplină. Ori de câte ori i s-a cerut pe parcursul acestui an să facă un reportaj urgent, să dea o transmisiune live sau să participe în weekend la campaniile organizate de televiziunie, de fiecare dată primeam răspunsul: eu nu pot, nu am timp, am alt program. La atâtea activități cum să-i mai rămână timp și pentru reporterie?
Sergiu continua să-și ignore angajamentele sub care s-a semnat.Cu toate că i se amintea că asta nu e o favoare făcută televiziunii, ci obligația lui contractuală.
Timp de 1 an de zile, reporterul Sergiu Beznițchi a realizat pe teren tocmai 3 reportaje: unul de 27 august, unul de 1 aprilie și încă unul.
2. CREȘTEREA PROFESIONALĂ
Pentru a crește profesional, angajații unei televiziuni au nevoie de traininguri. O televiziune modernă investește foarte mult în colaboratorii săi, cu scopul de a le crește gradul de profesionalism. De aceea, periodic se organizează traininguri pentru toate tipurile de meserii dintr-o televiziune: personal tehnic, reporteri, prezentatori ș.a. Un training costă destul de scump și este prestat de profesioniști din domeniu, uneori chiar și de peste hotare. Atunci când Jurnal TV a invitat traineri din România pentru un stagiu zilnic, timp de 2 săptămâni, în scopul instruirii reporterilor, producătorlori și prezentatorilor, Sergiu Beznichi a ignorat acest training, având prea multe ocupații în afara televiziunii. Conducerea companiei a trecut peste asta chiar și atunci când unul din traineri a întrebat cu referire la Beznițchi: De ce țineți un om care nu vrea și nu are timp să creasca profesional?
3. IMPLICARE
În fiecare zi, de luni până vineri, la Jurnal TV se organizează o ședință editorială de planificare a activității departamentelor știri și producție. La ședință sunt obligați să participe toți reporterii, producătorii, editorii de texte și prezentatorii de la Deșteptarea și Acasă Devreme – două emisiuni live, care se bazează preponderent pe informația curentă, inspirată din evenimentele zilei. Prezentatorii fac cunoștință cu agenda evenimentelor și participă la planificarea conținutului pentru următoarea emisiune. Fără această IMPLICARE prezentatorul nu este la curent cu sarcinile puse în fața lui de către televiziune, riscând să fie superficial sau nedocumentat în emisie. Sergiu asista la ședințe, stând cu nasul în computer, primind comenzi de prezentare de ceremonii, stabilind întîlniri de afaceri, fără a manifesta vreun interes pentru tot ce se discuta. Sergiu pleca după ședință și nu mai auzeam de el până în ziua următoare cînd venea la emisia gata pregătită de alții. O jumătate de an, la fiecare ședință îl întrebam ce are de gând să facă, ce reportaj vrea să realizeze? Tot timpul îmi răspundea: Nimic. Am alt program. Și pleca. Colegii lui lucrau la conținutul emisiunii Deșteptarea – emisiunea în care el era vedeta. Iar ei munceau pentru a-l face vedetă. După prima jumătate de an am renunțat să-l mai întreb ca să nu mai aud de fiecare dată aceleași răspunsuri.
Într-o zi, când a început să se furișeze în timul ședinței, cu geanta în mână, l-am întrebat ce se întâmplă? A răspuns că pleacă, are treabă și în general, ședințele sunt prea lungi.
Deci, participarea lui Sergiu la pregătirea emisiunii se limita la găsirea unor invitați, citirea textelor de pe prompter și în rest, doar improvizație, la care, dealtfel , era destul de bun.
IMAGINEA
4. Un prezentator este fața unei televiziuni. De aceea, de fiecare dată când un prezentator Jurnal TV prezintă un eveniment care nu poartă marca televiziunii Jurnal TV, el indirect își reprezintă compania. Anume din acest motiv contractele prezentatorilor prevăd ca fiecare colaborare de acest gen să fie în prealabil coordonată cu administrația. În cazul prezentatorilor de la producție – cu producătorul general și directorul de marketing. Și această prevedere Sergiu Beznițchi a ignorat-o cu desăvârșire. Administrația canalului a fost nevoită să recurgă la o penalitate pentru a-l face să-și respecte obligațiile. Apropos, când zic evenimente, nu mă refer la nunți și cumătrii. Din postura sa de vedetă, Beznițchi a refuzat categoric să renunțe la prezentarea acestor ceremonii. Jurnal TV a acceptat asta, chiar dacă avea nevoie la emisiunea matinală de un prezentator – jurnalist și nu de un prezentator de nunți.
EXPRIMAREA ÎN DIRECT
5. Spuneam mai sus că un prezentator tv este obligat să exprime politica postului și nu propriile viziuni. În cazul lui Sergiu Beznițchi, administrația Jurnal TV de nenumărate ori l-a avertizat să se abțină de la expunerea viziunilor mult prea personale și subiective în emisie directă. Aici mă refer la comentarii homofobe, glume misogine și de prost gust, exprimări inspirate din limbajul de manala, insulte gen “Este un bou!”, repetat de câteva ori în direct, la adresa unui personaj din știri, chiar dacă producătorul emisiunii îi cerea insistent în cască să se abțină. Nici de acestă rigoare din contract vedeta Sergiu Beznițchi nu a ținut cont, confundând postul de televiziune Jurnal TV cu blogul său personal.
6. Un prezentator tv nu pleacă în concediu când vrea el, ci atunci când i se oferă acest concediu, în funcție de proiectul la care lucrează.Vara aceasta Sergiu Beznichi a plecat în vacanță cu 2 săptămâni înainte de a pleca în vacanță toată emisiunea Deșteptarea. El a hotărât acest lucru și a pus administrația televiziunii în fața unui fapt împlinit. Și-a lăsat partenera de emisie și producătorul să-și rezolve problema. Iar la revenire din vacanță a fost invitat la o discuție cu Directorul Televiziunii. În timpul acestei discuții Sergiu Beznițchii și-a cerut frumos scuze și a plecat motivând că are alt program.
RELAȚIA CU PRODUCĂTORUL
7. La o emisiune live, asa cum este Deșteptarea, contribuie o echipă întreagă și nu un om sau doi, câți se văd la televizor. La Deșteptarea muncesc în jur de 25 oameni: reporteri, cameramani,, editori audio și video, editor texte, regie de emisie etc. Omul care poartă răspundere pentru produsul final este producătorul emisiunii. Relația dintre prezentatori și producător trebuie să fie una armonioasă, pentru că producătorul dirijează tot procesul în emisie directă. Sergiu periodic ignora indicațiile din cască, nerespectând comenzile producătorului. Și aici a existat un apogeu. În timpul unei emisiuni, acesta a ieșit din platou și în fața întregii echipe de regie a inceput să se certe cu producătoarea. Relația dintre cei doi a devenit una tensionată.
Am dat o denumire la fiecare capitol și dacă ați observat, la punctul 6, nu am găsit nici o denumire. Pentru că eu nu știu cum se numește asta când un angajat pleacă în concediu fără acordul administrației. Cunosc o sumedenie de instituții care și-ar concedia colaboratorii doar din acest motiv. Jurnal TV a avut foarte multă răbdare și toleranță în cazul lui Sergiu Beznițchi, apreciindu-i talentul de prezentator și luînd în considerație simpatia publicului său. Dar orice răbdare are limite. Și aceste limite au fost depășite de nenumărate ori.
Am rămas profund impresionată de regretele lui Beznițchi de a pleca din această televiziune. Cum poți să regreți atât de tare plecarea dintr-o televiziune pentru care niciodată nu ai avut timp, care ai tratat-o ca pe un job secundar? Pentru că ai afaceri. Pentru că vinzi pastă de dinți și super burete pentru bucătărie. Și ca să inveți să le vinzi cît mai bine, pleci departe, la seminare și lipsești de la emisie. Pentru că ai angajamente de nunți pe 3 ani înainte. Iar “Deșteptarea” este pentru tine doar o înviorare de dimineață.
Într-adevăr, încă din aprilie am decis cu toții ca Deșteptarea trebuie să aibă vara un panou publicitar, iar Sare și Piper – toamna. Odată ce relația între Sergiu Beznițchi și Jurnal TV a acumulat atâtea conflicte și încălcări, administrația a decis să nu mai investească în imaginea lui și să caute un alt prezentator. De aceea panoul Sare și Piper a apărut vara, iar cel cu Deșteptarea a fost planificat pentru toamnă.Apropos, sper într-o săptămână să vedeți panoul publicitar al Deșteptării cu noul prezentator.
După plecare, Sergiu nu mai avea alte pârghii de răzbunare și a blocat pagina de fb a Deșteptării. Probabil crezând că viață după Sergiu Beznițchi nu există. Sau crezând că Deșteptarea = doar Sergiu Beznițchi. Fără îndoială, are o carismă și o prezență la ecran care a făcut Deșteptarea să fie îndrăgită de multă lume. Fără îndoială, are mulți admiratori care i-au simțit lipsa la Deșteptarea. Mi-aș fi dorit să nu se ajungă până aici, dar Sergiu Beznițchi din spatele ecranului ne-a dat toate motivele pentru a nu mai tolera atitudineanea sa și a nu ne mai dori acest om pe ecran. Pentru că toți cei care ajung pe ecran sunt o investiție pentru o televiziune, iar investițiile trebuie să fie sigure, de lungă durată și justificate, mai ales cele umane.
Nicio companie din lume nu este obligată să dea explicații detaliate publicului larg la rezilierea contractului cu un angajat. Este dreptul companiei de a rezilia contractul cu orice angajat care are un comportament ce încalcă regulile companiei sau cele contractuale sau oferă servicii necalitative.Televiziunea Jurnal TV a ales să nu dea aceste explicații, nedorind să deterioreze reputația fostului său anagajat. Din păcate, acest angajat a ocupat poziția de victimă a unei dictaturi, aducând insulte directe atât la adresa companiei, cît și la adresa foștilor săi colegi fără a scrie despre încălcările comise. Ca unul dintre foștii săi colegi, am considerat util să aflați adevăratele motive de rezilere a contractului cu prezentatorului Sergiu Beznițchi.
P.S. Oriunde am fi, orice am face, oricare ar fi motivul plecării de la job, haideți să ne despărțim de angajatorii noștri așa încât aceștia să ne vorbească doar de bine și să ne simtă lipsa. Jobul nu e o nisipieră unde te apuci să faci urât dacă ți-a fost luată jucăria. Jobul este o înțelegere contractuală prin care te angajezi să respecți un set de obligațiuni, să fii loial, să-ți respecți angajatorii,să te dedici, iar în schimb ești remunerat și respectat. În cazul unei televiziuni, în schimb, mai primești și dragostea spectatorilor.