Acesta nu este un articol plătit și nimeni nu ma rugat să-l postez. Pur și simplu, atunci când mi se întâmpla niște lucruri care mă uimesc plăcut, eu caut să fac așa ca să afle cât mai multă lume despre ele. Pentru că dacă noi vrem să fim înconjurați de cât mai multe lucruri bune, atunci trebuie să contribuim la înmulțirea lor. De fapt, acest articol este și o mulțumire. Acuș vă spun pentru ce.
klumea
Dragă Ie, de ziua ta vreau să-ți spun că mă bucur foarte mult pentru că ai și tu o zi a ta. Imaginează-ți cum te invidiază toți ițarii, fotele, maramele, cojoacele, traistele și opincile pentru onoarea de a avea o zi care îți este dedicată. Apoi, vreau să-ți mai spun, că de ziua ta mă alătur cu plăcere tuturor femeilor de pe glob care te iubesc și te poartă. Am femei dragi peste tot în lume, de la Chișinău până la Montreal, iar pe 24 iunie mă voi simți ma aproape de ele. Avem foarte puține simboluri care unesc necondiționat oamenii, iar tu ești unul dintre ele.
Al 6-lea an scriu aici. Încep tot mai puțin să cred în nevoia de a mai avea un blog. Dacă pe vremuri radio a fost ucis de televiziune, atunci azi Facebook ucide nevoia de a mai avea un blog personal. Poate e doar o sictireală temporară.
Efortul pe care l-am depus de data această, într-o săptămână petrecută la Chișinău, a fost cam mare. Și brazii, și banca și Mame de Îngeri. Dar tot ce s-a întâmplat a fost atât de puternic pentru mine ca și impact emoțional, încât nu-mi imaginez să fi lăsat ceva din cele întâmplate pentru altă dată. Și trebuie neapărat să vă spun cât de norocoasă mă simt că pot aduna de fiecare dată o echipă. O echipă în care nimeni nu este în plus. Fiecare om are un talent pe care dacă aș putea să-l valorific cum mi-aș fi dorit, chiar am fi răsturnat și munții. Cine știe, poate chiar îi vom răsturna:))
Am pornit Balul Brazilor de Crăciun prin 2011. Și mi-am dorit foarte mult să continuie mulți ani, oricât de greu ar fi. Anul acesta a fost cel mai greu. Alegeri, sărăcie, alte priorități. Pe lângă asta, ceea ce am ales să susținem prin acest proiect încă foarte mulți ani nu va fi actual în Moldova. Cred însă că tinerii, arta, educația, cultura, creativitatea, ingeniozitatea fac parte din ceea ce transforma o țară obișnuită în una frumoasă. Și eu chiar îmi doresc ca Moldova să fie o țară mai frumoasă. Mai frumoasă decât este acum. Pentru asta oamenii trebuie să-și lărgească orizonturile, să fie mereu provocați să creeze, să fie stimulați, să primească mereu motive ca să nu trândăvească.
În 2011, pe când eram la Jurnal, am pornit o campanie de Crăciun. Se numea Moș Crăciun Există, Moș Crăciun ești TU. Fiecare dintre prezentatori trebuia să își asume o faptă bună și prin ea să dea exemplu telespectatorilor, pentru a-i convinge că în fiecare dintre noi poate fi un făcător de bine.
Știind ce vor alege colegii mei, în mare parte copii și familii vulnerabile, m-am gândit să abordez altfel această binefacere de Crăciun. Și am chemat toată lumea să creeze brazi de Crăciun, apoi brazii au fost aduși la Moldeco și acolo târguiți. Am adunat nu foarte mult, dar a fost frumos. La 2000 de lei am adăugat un coș cu produse și am mers în vizită la Glebus Sainciuc. Când am intrat în curte, doar un cățel se auzea hămăind. Am intrat în casă, iar artistul și nevasta sa, pictorița Valentina Rusu -Ciobanu, dormeau ca niște copii, adânc și cuminți.
La doar câteva zile după Ia Mania, jurnalista Rodica Trofimov și fotograful Florin Tăbârță m-au scos din oraș pentru o sesiune foto.Urma să apară în revista Felicia. Fotograful a ales să aterizeze la Tribujeni. Da, eu știu că peisajele frumoase ale Moldovei nu se opresc la Orheiul Vechi, dar acea după amiază mi s-a părut mirifică. O stare de spirit care s-a întipărit întocmai în aceste fotografii. Caniculă care topea machiajul ca pe o înghețată, o linișteeeee….cum numai la țară, ziua în amiaza mare poți găsi, și o frumusețe de natură pe care atât ochiul omului cât și obiectivul aparatului foto nu aveau cum să o lase neobservată. Fiind întrebată cu ce mă voi îmbracă, răspunsul a fost imediat. În cele mai frumoase haine de la Concursul ”Mândria”.
Cândva l-am contactat pe Vlad ca să-i propun o provocare: să se facă prezentator de televiziune. Mi se părea combinația perfectă între un bărbat copt, frumos și un trainer carismatic, un bun orator, cu rădăcini nemțești, deci nu avea cum să întârzie la emisie și nici la ședințe. În fine, am avut eu socoteala mea în privința lui. Dar Vlad a zis nu. Și de atunci am început să prietenim. Eu invitându-l cu superba sa nevastă Natalia pe la diverse evenimente pe care le organizam, el mai scriind un gând bun pe fb, un sfat, o întrebare.