Browsing Tag

koolture tricolore

CANATA

1000 DE MULȚUMESC

Totul a fost exact așa cum mi-am imaginat. Și da, eu am o imaginație destul de bogată.

Întîi mi-am imaginat că va fi suficient să mă adresez pe blog cu o rugăminte, ca să primesc de la voi mărțișoare din Moldova.

Am primit mărțișoare de parcă aș fi o adevărată vedetă. Multe, generoase, sentimentale, cordiale. Unele dintre ele m-au răvășit mult de tot. Cineva mi-a trimis mărțișoare rugându-se pentru un viitor mai bun pentru Moldova, altcineva rugându-se pentru un bebeluș sănătos, altcineva în memoria fiicei decedate. Am primit mărțișoare din Augsburg, din București, din Chișinău, din Căușeni, din Toronto, de la New York.  Am primit mărțișoare de la mame, de la medici, de la activiști în domeniul dreptului femeilor la avort, de la familii întregi, de la femei care visează la familii. Mersul spre lada poștală devenise pentru mine un obicei zilnic mult așteptat. Și de fiecare dată, când găseam acolo ceva, mă simțeam atât de onorată că ați ales să-mi împărtășiți visele voastre, încât am decis să nu le fac publice. M-am gândit că e ceva prea intim, între fiecare din voi și mine și că le-ar șade bine să le păstrez la cald, în sulfetul meu. Dar unul dintre ele vi-l împărtăș pentru că să înțelegeți cât de mult pentru mine au contat cele #1000demartisoare.

photo (8)

Continue Reading

CANATA

MĂRȚISHOP – ACUM MĂRȚIȘOARELE AU CAMPIONAT

Azi am avut examen. A fost greu. Dar îmi place când mi-e greu, înseamnă că golul se umple cu ceva.

2014_02_23_2473

FOTO: Iulian Ciobanu

În tot griul de afară, munții de zăpada murdară murdar și copacii fără frunze,  #1000mărțișoare ne veghează bine moralul. Le avem multe, diferite, frumoase, trăsnite, lucrate minunțios, unice, trimise de acasă, de voi, oameni cunoscuți și necunoscuți pe care vreau să vă îmbărțișez virtual și să vă mulțumesc. Continue Reading

CANATA

PRIMUL DIN 1000 DE MĂRȚIȘOARE

În timp ce facebok-ul clocotește cu filmulețe aniversare, care mai de care, despre viața deloc secretă a fiecăruia dintre noi, eu rămân așa, mai cuminte, cu ale mele 1000 de mărțișoar. Și vreau să vă împărtăș bucuria primirii primelor mărțișoare.

În afară de faptul că m-a uimit viteza cu care a ajuns de la Chișinău la mine, în doar 5 zile, m-a uimit și prețul plătit de Elvira.  Am primit 4 mărțișoare însoțite de câteva cărți poștale foarte mioritice și o poză a nepoatei sale, îmbărțișând o păpușa dragă. Nu aș vrea deloc să mai văd așa sume mari.  Mă simt tristă când văd că cineva a putut să se despartă de așa bani ca să-mi trimită primăvara prin poștă.

În schimb, nu m-au uimit deloc visele Elvirei. Trei la număr. Niște vise frumoase, simple, firești pentru o mamă, bunică și moldoveancă. Mă tem însă că pe cât de simplu, pe atât de prea veșnic este visul legat de Moldova.  Mărțișoare o să mai facem noi la Montreal, dar visele voastre, oare când o să mai am eu ocazia să le aflu. Mulțumesc din suflet pentru această rară onoare.

Elvira, te cuprind. Și fie ca bucuria pe care mi-ai adus-o cu scrisoarea ta să se transforme în aripi pentru visele pe care mi le-ai împărtășit.

Martisor Elvira

Continue Reading

De-ale mele

BEST OF 2013

Recunosc, am făcut un efort de 3 nopți, ca să fac ordine în telefon și să eliberez memoria lui de aceste momente. Știam că nu va fi ușor să aleg cele mai colorate clipe, unele dintre ele nepublicate, dar nici chiar așa. Acum sunt mândră de rezultat. A ieșit un artcolaș de 1 km, dar ce contează? Sfidăm toate regulile bunului simț de blogger și ne încălzim de la aceste clipe minunate. Încep cu 1 ianuarie, 2013 și închei tot 1 ianuarie, dar 2014.

1 ianuarie, 2013, or. Colmar, Alsacia, munții Vosges, Franța.Un loc în care arhitectura, gastronomia și natura sunt cel puțin 3 motive pentru care merită să vii aici.

Vosges

Continue Reading

CANATA

– 38

Aici e ger. Trândeț de frig. Îngheață aerul în nări. GPS-ul începe să delireze în mașină. Geamurile îngheață nu doar pe dinafară, ci și pe dinăuntru. Lăcățile la uși împietresc. Munții de zăpădă par să triumfeze de la ideea că se vor topi abia peste vreo 6 luni, conform spuselor  fratelui meu. Oamenii de aici știu cum să înfrunte asta. Asta se numește GER canadian. Se încalță în niște creații îngrozitor de simpatice,bombate, de cauciuc, dar călduroase, cu păsle înăuntru. Eu încă mă mai țin cu păslele mele de la Amsterdam. Dar simt că nu pentru mult timp. Cică în februarie e adevăratul crivăț. Qubeqois mătincă așa și îl numesc: Krivetzi sau creveți. Eu abia învăț să mă împac cu gerul. Mâine încercăm să ne îmbujorăm cu câteva ore pe patine. În Vieux Port. Unde un om cu sufletul cald din Moldova a promis să ne arate niște mișcări pe ghiață. Eu, de fapt, mă tem de patine. Pentru că tare nu-mi place să cad în fund. Și nici în genunchi, și nici în coate. Cineva s-a mirat că am pus la cale această distracție ”teafără” a noastră la -22 grade, care se simt în realitate ca  -38. Mi se pare super tare tot ce mi se întâmplă. Interersant, cât oare mi se va părea?

Am avut un revelion foarte vesel. Așa cum îmi place mie. Am adormit fix pe la 00.15 și m-am trezit supărată că nu mi-am împlinit somnul, râcâind la toți oamenii mei dragi, cu care speram, în sfârșit, după atâția ani de depărtare, să sărbătorim Revelionul împreună.

Am fost nevoită să explic a doua zi că tare nu-mi place când nu-mi împlinesc somnul. Atunci se trezește ariciul din mine.

Am fost iertată.

În schimb, la toate cele întâmplate nu tare bine, se pot adăuga și câteva bucurii.

haitura

Continue Reading